Iubiți fraţi şi surori,
„Să curgă dreptatea şi pacea” este anul aceste tema Timpului Ecumenic al Creației, inspirată din cuvintele profetului Amos: „Să curgă judecata ca apa şi dreptatea ca un râu veșnic” (5,24).
Această imagine expresivă a lui Amos ne spune ceea ce dorește Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca să domnească dreptatea, care este esențială pentru viaţa noastră de fii după chipul lui Dumnezeu aşa cum apa este pentru supraviețuirea noastră fizică. Această dreptate trebuie să iasă la iveală acolo unde este necesară, nu să se ascundă prea mult în profunzime sau să dispară ca apa care se evaporează, înainte de a putea să ne susțină. Dumnezeu vrea ca fiecare să încerce să fie drept în orice situaţie, să se străduiască mereu să trăiască după legile sale şi să facă posibil ca viaţa să înflorească în plinătate. Atunci când căutăm înainte de toate împărăția lui Dumnezeu (cf. Mt 6,33), menținând o relație corectă cu Dumnezeu, cu omenirea şi cu natura, atunci dreptatea şi pacea pot să curgă, ca un curent inepuizabil de apă curată, hrănind omenirea şi toate creaturile.
În iulie 2022, într-o frumoasă zi de vară, am meditat asupra acestor teme în timpul pelerinajului meu pe malurile Lacului Sfânta Ana, în provincia Alberta, din Canada. Acel lac a fost şi este un loc de pelerinaj pentru multe generații de indigeni. Aşa cum am spus cu acea ocazie, însoţit de sunetul tamburelor: „Câte inimi au ajuns aici doritoare şi istovite, apăsate de poverile vieţii, şi la aceste ape au găsit mângâierea şi forţa pentru a merge înainte! Şi aici, cufundați în creație, există alte bătăi pe care le putem asculta, cele materne ale pământului. Şi aşa cum bătăile copiilor, încă din sânul matern, sunt în armonie cu cele ale mamelor, tot aşa pentru a crește ca fiinţe umane avem nevoie să cadenţăm ritmurile vieţii la cele ale creației care ne dă viaţă”[1].
În acest Timp al Creației, oprindu-ne asupra acestor bătăi ale inimii: a noastră, cea a mamelor noastre şi a bunicilor noastre, bătaia inimii create şi a inimii lui Dumnezeu. Astăzi ele nu sunt în armonie, nu bat împreună în dreptate şi în pace. Multora le este împiedicat să se adape din acest fluviu puternic. De aceea să ascultăm apelul de a sta alături de victimele nedreptății ambientale şi climatice, şi de a pune capăt acestei război nesăbuit împotriva creației.
Vedem efectele acestui război în atâtea fluvii care seacă. „Deșerturile exterioare se înmulțesc în lume, pentru că deșerturile interioare au devenit aşa de ample”, a afirmat odată Benedict al XVI-lea[2]. Consumismul lacom, alimentat de inimi egoiste, răstoarnă ciclul apei planetei. Folosirea neînfrânată de combustibili fosili şi tăierea pădurilor creează o creștere a temperaturilor şi provoacă secete grave. Lipsuri hidrologice înspăimântătoare chinuiesc tot mai mult locuințele noastre, de la micile comunităţi rurale la marile metropole. În afară de asta, industrii prădătoare epuizează şi poluează sursele noastre de apă potabilă cu practici extreme precum fracturarea hidraulică pentru extragerea de petrol şi gaze, proiectele de mega-extracție necontrolată şi creșterea intensivă de animale. „Sora apa”, cum o numește sfântul Francisc, este jefuită şi transformată în „marfă supusă legilor pieţii” (Enciclica Laudato si’, 30).
Grupul interguvernamental al Națiunilor Unite despre schimbarea climatică (IPCC) afirmă că o acțiune urgentă pentru climă ne poate garanta să nu pierdem ocazia de a crea o lume mai sustenabilă şi dreaptă. Putem, trebuie să evităm ca să se întâmple consecințele mai rele. „Este mult ceea ce se poate face!” (ibid., 180), dacă, aşa ca atâtea pâraie şi torente, la sfârşit ajungem împreună într-un fluviu puternic pentru a iriga viaţa planetei noastre minunate şi a familiei noastre umane pentru generațiile viitoare. Să unim mâinile noastre şi să facem paşi curajoși pentru ca dreptatea şi pacea să curgă pe tot Pământul.
Cum putem contribui la fluviul puternic al dreptății şi al păcii în acest Timp al Creației? Ce putem face noi, mai ales ca Biserici creştine, pentru a vindeca a noastră casă comună în aşa fel încât să mişune iarăși viaţa? Trebuie să decidem să transformăm inimile noastre, stilurile de viaţă şi politicile publice care guvernează societățile noastre.
În primul rând, contribuim la acest fluviu puternic transformând inimile noastre. Este esenţial dacă vrem să iniţiem orice altă transformare. Este „convertirea ecologică” pe care sfântul Ioan Paul al II-lea ne-a îndemnat s-o facem: reînnoirea raportului nostru cu creația, pentru ca să n-o mai considerăm ca obiect de exploatat, ci dimpotrivă s-o păzim ca dar sacru al Creatorului. Apoi să ne dăm seama că o abordare de ansamblu cere să se practice respectul ecologic pe patru căi: faţă de Dumnezeu, faţă de semenii noştri de astăzi şi de mâine, faţă de toată natura şi faţă de noi înșine.
Cât priveşte prima din aceste dimensiuni, Benedict al XVI-lea a găsit o necesitate urgentă de a înţelege că Creația şi Răscumpărarea sunt inseparabile: „Răscumpărătorul este Creatorul şi dacă noi nu-l vestim pe Dumnezeu în această totală măreția a sa – de Creator şi de Răscumpărător – îi eliminăm orice valoare şi Răscumpărării”[3]. Creația se referă la actul misterios şi magnific al lui Dumnezeu de a crea această planetă maiestuoasă şi foarte frumoasă şi acest univers din nimic, precum şi la rezultatul acelei acțiuni, încă în desfăşurare, pe care o experimentăm ca dar inepuizabil. În timpul liturgiei şi al rugăciunii personale în „marea catedrală a creației”[4], amintim pe Marele Artist care creează atâta frumusețe şi reflectăm asupra misterului alegerii iubitoare de a crea cosmosul.
În al doilea rând, contribuim la fluxul acestui fluviu puternic transformând stilurile noastre de viaţă. Pornind de la admirarea recunoscătoare a Creatorului şi a creației, să ne căim de „păcatele ecologice”, aşa cum avertizează fratele meu, patriarhul ecumenic Bartolomeu. Aceste păcate dăunează lumii naturale precum şi fraților noştri şi surorilor noastre. Cu ajutorul harului lui Dumnezeu, să adoptăm stiluri de viaţă cu mai puține risipe şi mai puține consumuri inutile, mai ales acolo unde procesele de producție sunt toxice şi nesustenabile. Să încercăm să fim cât mai mult posibil atenți la obiceiurile şi alegerile noastre economice, aşa încât toţi pot să se simtă mai bine: semenii noştri, oriunde s-ar afla, precum şi copiii copiilor noştri. Să colaborăm la creația continuă a lui Dumnezeu prin alegeri pozitive: făcând un uz cât mai moderat posibil al resurselor, practicând o sobrietate bucuroasă, potolind şi reciclând gunoaiele şi recurgând la produsele şi la serviciile tot mai disponibile care sunt responsabile din punct de vedere ecologic şi social.
În sfârşit, pentru a fluviul puternic să continue să curgă, trebuie să transformăm politicile publice care guvernează societățile noastre şi modelează viaţa tinerilor de astăzi şi de mâine. Politici economice care favorizează pentru puţin bogății scandaloase şi pentru mulţi condiții de degradare decretează sfârşitul păcii şi al dreptății. Este clar că națiunile cele mai bogate au acumulat o „datorie ecologică” (Laudato si’, 51)[5]. Liderii mondiali prezenți în vârful COP28, programat la Dubai din 30 noiembrie la 12 decembrie din acest an, trebuie să asculte știința şi să înceapă o tranziție rapidă şi egală pentru a pune capăt erei combustibililor fosili. Să ne ridicăm glasul pentru a opri această nedreptate faţă de cei săraci şi faţă de copiii noştri, care vor îndura impactele cele mai rele ale schimbării climatice. Fac apel la toate persoanele de bunăvoință pentru ca să acționeze pe baza acestor orientări asupra societății şi asupra naturii.
O altă perspectivă paralelă este specifică a angajării Bisericii catolice pentru sinodalitate. În acest an, încheierea Timpului Creației, la 4 octombrie, sărbătoarea sfântului Francisc, va coincide cu deschiderea Sinodului despre Sinodalitate. Ca fluviile care sunt alimentate de miile de pâraie minuscule şi torente mai mari, procesul sinodal început în octombrie 2021 invită toate componentele, la nivel personal şi comunitar, să conveargă într-un fluviu maiestuos de reflecţie şi reînnoire. Tot poporul lui Dumnezeu este primit într-un drum implicat de dialog şi convertire sinodală.
În acelaşi mod, ca un bazin fluvial cu mulții săi afluenţi mari şi mici, Biserica este o comuniune de nenumărate Biserici locale, comunităţi călugărești şi asociații care se alimentează din aceeaşi apă. Fiecare izvor adaugă contribuția sa unică şi de neînlocuit, până când toate ajung în oceanul vast al iubirii milostive a lui Dumnezeu. După cum un fluviu este izvor de viaţă pentru ambientul care-l înconjoară, tot aşa Biserica noastră sinodală trebuie să fie izvor de viaţă pentru casa comună şi pentru toţi cei care locuiesc în ea. Şi după cum un fluviu dă viaţă oricărui tip de specie animală şi vegetală, tot aşa o Biserică sinodală trebuie să dea viaţă semănând dreptate şi pace în orice loc în care ajunge.
În iulie 2022 în Canada, am amintit de Marea Galileei unde Isus a vindecat şi a mângâiat atâția oameni şi unde a proclamat „o revoluție de iubire”. Am aflat că Lacul Sfânta Ana este şi un loc de vindecare, mângâiere şi iubire, un loc care „ne aminteşte că fraternitatea este adevărată dacă îi unește pe cei distanți, că mesajul de unitate pe care cerul îl trimite pe pământ nu se teme de diferenţe şi ne invită la comuniune, la comuniunea diferențelor, pentru a reporni împreună, pentru că toţi – toţi! – suntem pelerini pe cale”[6].
În acest Timp al Creației, ca discipoli ai lui Cristos în drumul nostru sinodal comun, să trăim, să lucrăm şi să ne rugăm pentru ca din nou casa noastră comună să abunde de viaţă. Duhul Sfânt să plutească iarăși peste ape şi să ne conducă pentru „a reînnoi faţa pământului” (cf. Ps 104,30).
Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 13 mai 2023
Franciscus
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu
[1] Omilia la Lacul Sfânta Ana, Canada, 26 iulie 2022.
[2] Omilia cu ocazia începerii solemne a slujirii petrine, 24 aprilie 2005.1111
[3] Conversație în catedrala din Bressanone, 6 august 2008.
[4] Mesaj pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creației, 21 iulie 2022.
[5] „De fapt există o adevărată «datorie ecologică», mai ales între Nord şi Sud, legată de dezechilibre comerciale cu consecinţe în domeniul ecologic, precum şi de folosirea disproporţionată a resurselor naturale făcută istoric de unele ţări” (Laudato si’, 51).
[6] Omilia la Lacul Sfânta Ana, Canada, 26 iulie 2022.