Sunt bucuros să mă unesc, în gând și rugăciune, cu toți cei adunați în această catedrală din Bayeux pentru a comemora împlinirea a 80 de ani de la debarcarea forțelor aliate în Normandia. Salut toate autoritățile civile, religioase și militare prezente.
Ne amintim de acest colosal și impresionant efort colectiv și militar realizat pentru a obține o întoarcere la libertate. Și ne gândim și la cât a costat acest efort: aceste cimitire imense în care mormintele soldaților sunt aliniate cu mii – majoritatea foarte tineri, și, pentru mulți, veniți de departe – care și-au dat viața în mod eroic, permițând astfel sfârșitul celui de-al doilea război mondial și restabilirea păcii, o pace care – cel puțin în Europa – a durat aproape 80 de ani. Debarcarea ne aduce în minte, stârnind teamă, imaginea acestor orașe din Normandia complet devastate: Caen, Le Havre, Saint-Lô, Cherbourg, Flers, Rouen, Lisieux, Falaise, Argentan… și atâtea altele; și vrem să ne amintim de nenumăratele victime civile inocente și de toți cei care au suferit din cauza acestor bombardamente teribile.
Dar debarcarea evocă, mai general, dezastrul reprezentat de acest teribil conflict mondial în care atât de mulți bărbați, femei și copii au suferit, atâtea familii au fost sfâșiate, atâta ruină s-a produs. Ar fi inutil și ipocrit să-l amintim fără a-l condamna și a-l respinge definitiv; fără a repeta strigătul sfântului Paul al VI-lea de la tribuna ONU, la 4 octombrie 1965: Niciodată să nu mai fie război! Dacă, timp de câteva decenii, amintirea erorilor trecutului a susținut dorința fermă de a face tot posibilul pentru a preveni apariția unui nou conflict mondial deschis, constat cu tristețe că astăzi nu mai este la fel și că oamenii au amintirea scurtă. Fie ca această comemorare să ne ajute să o regăsim!
Este îngrijorător, de fapt, că ipoteza unui conflict generalizat este uneori luată din nou în mod serios în considerare, că popoarele se familiarizează treptat cu această posibilitate inacceptabilă. Popoarele vor pace! Ele își doresc condiții de stabilitate, de securitate și de prosperitate în care fiecare să își poată îndeplini în mod pașnic datoria sa și destinul său. Distrugerea acestei nobile ordini de lucruri pentru ambiții ideologice, naționaliste și economice este o greșeală gravă în fața oamenilor și a istoriei, un păcat în fața lui Dumnezeu.
Astfel, Excelență, doresc să mă alătur rugăciunii dumneavoastră și a tuturor celor adunați în catedrala dumneavoastră:
Să ne rugăm pentru oamenii care vor războaiele, cei care le declanșează, le stârnesc fără sens, le întrețin și le prelungesc inutil sau profită de ele cu cinism. Dumnezeu să le lumineze inimile, să le pună înaintea ochilor alaiul nenorocirilor pe care le provoacă!
Să ne rugăm pentru făcătorii de pace. A dori pacea nu este laşitate, dimpotrivă este nevoie de cel mai mare curaj, curajul de a şti sa renunţi la ceva. Chiar dacă judecata oamenilor este uneori aspră și nedreaptă față de ei, „făcătorii de pace vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu” (Mt 5,9). Ca, opunându-se logicilor implacabile și încăpățânate ale confruntării, să știe să deschidă căi pașnice de întâlnire și de dialog. Fie ca ei să persevereze neobosit în demersurile lor și eforturile lor să fie încununate cu succes.
În fine, să ne rugăm pentru victimele războaielor; războaiele din trecut, precum și războaiele din prezent. Dumnezeu să-i întâmpine pe toți cei care au murit în aceste conflicte teribile, să vină în ajutorul tuturor celor care suferă astăzi; cei săraci și cei slabi, bătrânii, femeile și copiii sunt întotdeauna primele victime ale acestor tragedii.
Dumnezeu să aibă milă de noi! Invocând ocrotirea sfântului Mihail, Patronul Normandiei, și mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Regina Păcii, dau din toată inimă, fiecăruia, Binecuvântarea.
Franciscus
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu