A construi viitorul cu migranţii şi refugiaţii „Noi nu avem aici o cetate stabilă, ci o căutăm pe aceea care trebuie să vină” (Evr 13,14). Iubiți fraţi şi surori, Sensul ultim al „călătoriei” noastre în această lume este căutarea patriei adevărate, Împărăția lui Dumnezeu inaugurată de Isus Cristos, care îşi va avea realizarea sa deplină […]

A construi viitorul cu migranţii şi refugiaţii

„Noi nu avem aici o cetate stabilă, ci o căutăm pe aceea care trebuie să vină” (Evr 13,14).

Iubiți fraţi şi surori,

Sensul ultim al „călătoriei” noastre în această lume este căutarea patriei adevărate, Împărăția lui Dumnezeu inaugurată de Isus Cristos, care îşi va avea realizarea sa deplină atunci când El se va întoarce în glorie. Împărăția sa încă nu este împlinită, dar este deja prezentă în ce care au primit mântuirea. „Împărăția lui Dumnezeu este în noi. Deşi este încă escatologică, este viitorul lumii, al omenirii, în acelaşi timp se află în noi”[1].

Cetatea viitoare este o „cetate care are temelii, al cărei arhitect şi constructor estre Dumnezeu” (Evr 11,10). Proiectul său prevede o operă intensă de construcție în care toţi trebuie să ne simţim implicați personal. Este vorba de o lucrare meticuloasă de convertire personală şi de transformare a realității, pentru a corespunde tot mai mult la planul divin. Dramele istoriei ne amintesc cât de departe este încă obținerea ţintei noastre, Noul Ierusalim, „locuința lui Dumnezeu cu oamenii” (Ap 21,3). Dar pentru asta nu trebuie să ne pierdem curajul. În lumina a ceea ce am învățat în suferinţele din ultimele timpuri, suntem chemaţi să reînnoim angajarea noastră pentru edificarea unui viitor care să răspundă mai mult la proiectul lui Dumnezeu, al unei lumi în care toţi să poată trăi în pace şi demnitate.

„Noi aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou în care va locui dreptatea” (2Pt 3,13). Dreptatea este unul din elementele constitutive ale Împărăției lui Dumnezeu. În căutarea zilnică a voinţei sale, ea trebuie edificată cu răbdare, jertfă şi determinare, pentru ca toţi cei cărora le este foame şi sete de ea să fie săturați (cf. Mt 5,6). Dreptatea Împărăției trebuie înţeleasă ca realizarea ordinii divine, a planului său armonios, unde, în Cristos mort şi înviat, toată creația devine din nou „ceva bun” şi omenirea „ceva foarte bun” (cf. Gen 1,1-31). Dar pentru ca să domnească această armonie minunată, trebuie primită mântuirea lui Cristos, Evanghelia sa de iubire, pentru ca să fie eliminate inegalitățile şi discriminările din lumea prezentă.

Nimeni nu trebuie să fie exclus. Proiectul său este în mod esenţial inclusiv şi pune în centru pe locuitorii din periferiile existențiale. Între aceştia sunt mulţi migranţi şi refugiaţi, evacuați şi victime ale traficului de persoane. Construirea Împărăției lui Dumnezeu este cu ei, pentru că fără ei nu ar fi Împărăția pe care o vrea Dumnezeu. Incluziunea persoanelor mai vulnerabile este condiție necesară pentru a obține cetățenie deplină. De fapt spune Domnul: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! Căci am fost flămând, şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi m-aţi primit, gol, şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare, şi aţi venit la mine!” (Mt 25,34-36).

A construi viitorul cu migranţii şi refugiații înseamnă şi a recunoaște şi a valoriza cât poate aduce fiecare dintre ei la procesul de construcție. Îmi place să percep această abordare a fenomenului migrator într-o viziune profetică a lui Isaia, în care străinii nu figurează ca invadatori şi distrugători, ci ca muncitori binevoitori care reconstruiesc zidurile noului Ierusalim, Ierusalimul deschis tuturor neamurilor (cf. Is 60,10-11).

În aceeaşi profeție venirea străinilor este prezentată ca sursă de îmbogățire: „Belșugul mării se va întoarce la tine şi bogățiile neamurilor vor veni la tine” (60,5). De fapt, istoria ne învaţă că a fost fundamentală contribuția migranţilor şi refugiaților pentru creșterea socială şi economică a societăților noastre. Şi aşa este şi astăzi. Munca lor, capacitatea lor de jertfă, tinerețea lor şi entuziasmul lor îmbogățesc comunitățile care îi primesc. Dar această contribuție ar putea să fie şi mai mare dacă este valorizată şi susținută prin programe bine făcute. Este vorba de un potențial enorm, gata să se exprime, numai dacă îi este oferită posibilitatea.

Locuitorii din noul Ierusalim – mai profețește Isaia – mențin mereu deschise larg porțile cetății, pentru ca să poată intra străinii cu darurile lor: „Porţile tale vor fi deschise mereu, zi şi noapte, ca să se aducă la tine bogăţiile neamurilor şi să fie conduşi regii lor” (60,11). Prezența migranţilor şi refugiaților reprezintă o mare provocare dar şi o oportunitate de creștere culturală şi spirituală pentru toţi. Grație lor avem posibilitatea de a cunoaște mai bine lumea şi frumusețea diversității sale. Putem să ne maturizăm în umanitate şi să construim împreună un „noi” mai mare. În disponibilitatea reciprocă se generează spaţii de confruntare rodnică între viziuni şi tradiții diferite, care deschid mintea la perspective noi. Descoperim şi bogăția conținută în religii şi spiritualități necunoscute de noi, şi asta ne stimulează să aprofundăm propriile noastre convingeri.

În Ierusalimul neamurilor templul Domnului este făcut mai frumos de ofertele care vin din ținuturi străine: „Toate turmele din Chedár se vor aduna la tine, berbecii din Nebáiot îţi vor sluji, se vor urca pe altarul meu ca o jertfă plăcută, iar eu voi împodobi casa strălucirii mele” (60,7). În această perspectivă, venirea migranţilor şi refugiaților catolici oferă energie nouă vieţii ecleziale a comunităţilor care îi primesc. Ei sunt adesea purtători de dinamice revitalizante şi animatori de celebrări vibrante. Împărtăşirea exprimărilor de credinţă şi a devoţiunilor diferite reprezintă o ocazie privilegiată pentru a trăi mai deplin catolicitatea poporului lui Dumnezeu.

Iubiți fraţi şi surori, şi în special voi, tinerilor! Dacă vrem să cooperăm cu Tatăl nostru ceresc în construirea viitorului, să o facem împreună cu fraţii noştri şi surorile noastre migranţi şi refugiaţi. Să-l construim astăzi! Pentru că viitorul începe astăzi şi începe de la fiecare dintre noi. Nu putem lăsa generațiilor următoare responsabilitatea deciziilor care este necesar să fie luate acum, pentru că proiectul lui Dumnezeu cu privire la lume să se poată realiza şi să vină Împărăția sa de dreptate, de fraternitate şi de pace.

Rugăciune

Doamne, fă-ne purtători de speranţă,

pentru ca unde este întuneric să domnească lumina ta

şi unde este resemnare să renască încrederea în viitor.

Doamne, fă-ne instrumente ale dreptății tale,

pentru ca unde este excludere să înflorească fraternitatea

şi unde este aviditate să prospere împărtăşirea.

Doamne, fă-ne constructori ai Împărăției tale

împreună cu migranţii şi refugiații

şi cu toţi locuitorii din periferii.

Doamne, fă să învățăm cât de frumos este

a trăi toţi ca fraţi şi surori. Amin.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 9 mai 2022

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

[1] Sf. Ioan Paul al II-lea, Discurs în vizita la parohia romană „Sfinții Francisc de Assisi şi Ecaterina de Siena, patroni ai Italiei”, 26 noiembrie 1989.