Iubiți fraţi şi surori, sunt deosebit de bucuros să adresez salutul meu vouă tuturor, reprezentanţi ai Bisericilor şi comunităţilor creştine şi ai marilor religii mondiale şi autorităților prezente. Mulţumesc Comunităţii „Sfântul Egidiu” care, cu pasiune şi creativitate curajoasă, continuă să țină viu Spiritul din Assisi. Au trecut 38 de ani de la îndepărtatul an 1986 când a fost celebrată prima întâlnire de rugăciune pentru pace. Multe evenimente au marcat istoria lumii din acel moment: prăbușirea zidului din Berlin, începutul celui de-al treilea mileniu, creșterea de fundamentalisme şi numeroasele conflicte care s-au abătut asupra planetei, împreună cu provocările incredibile ale schimbării climatice, a venirii tehnologiilor emergente şi convergente şi a pandemiilor care au lovit omenirea. Suntem în mijlocul unei „schimbări de epocă” ale cărei perspective încă nu le cunoaștem.
Totuşi, în fiecare an, voi, reprezentanţi ai marilor religii mondiale şi bărbați şi femei de bunăvoință, v-aţi făcut pelerini în diferitele oraşe din Europa şi din lume, pentru a ține viu acest spirit. Voi toţi faceţi actuale cuvintele pe care predecesorul meu, sfântul Ioan Paul al II-lea, le-a rostit pe platoul de la Assisi, la sfârşitul acelei zile memorabile: „Niciodată ca acum în istoria omenirii nu a devenit evident pentru toţi legătura intrinsecă între o atitudine autentic religioasă şi marele bine al păcii… împreună am umplut ochii noştri cu viziuni de pace: ele eliberează energii pentru un nou limbaj de pace, pentru noi gesturi de pace, gesturi care vor frânge lanțurile fatale ale diviziunilor moștenite de la istorie sau generate de ideologiile moderne. Pacea îi aşteaptă pe artizanii săi…”[1]. Spiritul din Assisi este o binecuvântare pentru lume, pentru această lume a noastră care şi astăzi este sfâșiată de prea multe războaie, de prea multă violență. Acest „spirit” trebuie să sufle şi mai puternic în velele dialogului şi prieteniei dintre popoare.
Anul acesta faceţi etapă la Paris: în această seară sunteți adunaţi în faţa catedralei care, după incendiul dramatic, urmează să redeschidă porțile sale pentru rugăciune. Avem nevoie să ne rugăm pentru pace. Riscul ca numeroasele conflicte în loc să înceteze să se lărgească periculos este mai mult decât concret. Îmi însușesc strigătul vostru şi pe cel al atâtor loviți de război şi îl adresez responsabililor politicii: „Opriți războiul! Opriți războaiele!”. Deja distrugem lumea! Să ne oprim cât mai avem timp!
Această întâlnire să-i stimuleze pe toţi credincioşii să redescopere vocația pentru a face să crească astăzi fraternitatea între popoare. De prea multe ori, în trecut, religiile au fost utilizate pentru a alimenta conflicte şi războaie. Un pericol care este şi astăzi ameninţător.
Repropun tuturor convingerea care m-a unit cu marele imam Ahmad Al-Tayyeb: „religiile nu incită niciodată la război şi nu solicită sentimente de ură, ostilitate, extremism, nici nu invită la violență sau la vărsare de sânge. Aceste nenorociri sunt rod al devierii de la învăţăturile religioase, al folosirii politice a religiilor precum şi al interpretărilor grupurilor de oameni ai religiei care au abuzat – în unele faze ale istoriei – de influența sentimentului religios asupra inimilor oamenilor”[2]. Trebuie să îndepărtăm de la religii tentația de a deveni instrument pentru a alimenta naționalisme, etnicisme, populisme. Războaiele se înăspresc. Vai de cei care încearcă să-l târască pe Dumnezeu în a lua parte la războaie!
Misiune urgentă a religiilor este să favorizeze viziuni de pace, aşa cum arătați în aceste zile la Paris. Bărbați şi femei de cultură şi de credinţă diferite aţi experimentat forţa şi frumusețea fraternității universale. De această viziune are nevoie lumea, astăzi. Vă îndemn să continuați: fiți artizani de pace. Dacă mulţi continuă să facă războiul, toţi putem lucra pentru pace. În enciclica Fratelli tutti i-am îndemnat pe credincioşi să ofere „aportul lor prețios pentru construirea fraternității şi pentru apărarea dreptății în societate. Dialogul între persoane de religii diferite nu se face numai prin diplomație, curtoazie sau toleranță. Aşa cum au învățat episcopii din India, «obiectivul dialogului este de a stabili prietenie, pace, armonie şi de a împărtăși valori şi experiențe morale şi spirituale într-un spirit de adevăr şi iubire»”[3].
În acest orizont se situează îndemnul prețios al acestei întâlniri de la Paris: „A imagina pacea”. Este nevoie să ne întâlnim, să țesem legături fraterne şi să ne lăsăm conduși de inspirația divină care locuieşte în fiecare credinţă, pentru a imagina împreună pacea între toate popoarele. Avem nevoie de „spaţii pentru a dialoga şi a acționa împreună pentru binele comun şi promovarea celor mai săraci”[4]. Da, într-o lume care riscă să se sfărâme în conflicte şi în războaie, lucrarea credincioșilor este prețioasă pentru a arăta viziuni de pace şi a favoriza peste tot în lume fraternitatea şi pacea între popoare.
Stimați reprezentanţi ai Bisericilor şi comunităţilor creştine şi ai marilor religii mondiale, bărbați şi femei de bunăvoință care participați la această întâlnire, astăzi, mai mult decât în trecut, marea misiune a păcii este încredinţată şi mâinilor voastre. Ne sunt cerute înţelepciune, îndrăzneală, generozitate şi determinare. Dumnezeu a încredințat şi în mâinile noastre visul său cu privire la lume: adică fraternitatea între toate popoarele.
În enciclicele mele Laudato si’ şi Fratelli tutti am imaginat viitorul pentru această lume a noastră: o casă unică (planeta noastră) şi o familie unică (aceea a tuturor popoarelor). Nouă tuturor ne este încredinţată de Dumnezeu responsabilitatea de a îndemna şi a determina popoarele la fraternitate şi la pace.
Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 17 septembrie 2024
Franciscus
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu
[1] Discurs al lui Ioan Paul al II-lea adresat reprezentanților Bisericilor creştine şi comunităţilor ecleziale şi ai religiilor mondiale adunaţi în Assisi, Piața inferioară a Bazilicii „Sfântul Francisc”, 27 octombrie 1986.
[2] Document despre fraternitatea umană pentru pacea mondială şi conviețuirea comună, Abu Dhabi (4 februarie 2019): L’Osservatore Romano, 4-5 februarie 2019, pag. 6.
[3] Fratelli tutti, nr. 271.
[4] Fratelli tutti, nr. 282.