Festivalul Tinerilor este o săptămână intensă de rugăciune şi de întâlnire cu Isus Cristos, îndeosebi în Cuvântul viu, în Euharistie, în adorație şi în sacramentul Reconcilierii. Acest eveniment – o spune experienţa atâtora – are forţa de a pune pe cale către Domnul.

Preaiubiților!

Festivalul Tinerilor este o săptămână intensă de rugăciune şi de întâlnire cu Isus Cristos, îndeosebi în Cuvântul viu, în Euharistie, în adorație şi în sacramentul Reconcilierii. Acest eveniment – o spune experienţa atâtora – are forţa de a pune pe cale către Domnul. Şi este tocmai acesta primul pas pe care l-a făcut şi „tânărul bogat” despre care vorbesc Evangheliile sinoptice (cf. Mt 19,16-22; Mc 10,17-22; Lc 18,18-23), care a pornit la drum, ba chiar a alergat în întâmpinarea Domnului, plin de elan şi de dorință de a-l găsi pe Învățătorul pentru a avea ca moștenire viaţa veșnică, adică fericirea. Cuvântul-ghid al Festivalului din acest an este tocmai întrebarea pe care acel tânăr a adresat-o lui Isus: „Ce trebuie să fac ca să moștenesc viaţa veșnică?”. Este un cuvânt care ne pune în faţa Domnului; şi El îşi îndreaptă privirea spre noi, ne iubește şi ne invită: „Vino! Urmează-mă!” (Mt, 10,21).

Evanghelia nu ne spune numele acelui tânăr şi asta sugerează că poate să-l reprezinte pe fiecare dintre noi. El, în afară de a poseda multe bunuri, apare bine educat şi instruit, animat şi de o sfântă neliniște care-l determină să caute adevărata fericire, viaţa în plinătate. De aceea pornește la drum pentru a întâlni o călăuză autoritară, credibilă şi demnă de încredere. Această autoritate o găsește în persoana lui Isus Cristos şi pentru aceasta îl întreabă: „Învățătorule bun, ce trebuie să facă ca să moștenesc viaţa veșnică” (Mc 10,17). Însă tânărul se gândeşte la un bun de cucerit cu propriile forțe. Domnul îi răspunde cu o altă întrebare: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu” (v. 18). Astfel, Isus îl îndreaptă către Dumnezeu, care este unicul şi supremul Bun de la care vine orice alt bun.

Pentru a-l ajuta să ajungă la izvorul bunătății şi fericirii adevărate, Isus îi indică prima etapă de parcurs, adică aceea de a învăța să facă binele faţă de aproapele: „Dacă vrei să intri în viaţă, respectă poruncile” (Mt 19,17). Isus îl readuce la viaţa pământească şi îi arată calea pentru a moșteni viaţa veșnică, adică iubirea concretă faţă de aproapele. Însă tânărul răspunde că asta a făcut-o mereu şi şi-a dat seama că nu este suficient a respecta preceptele pentru a fi fericiți. Atunci Isus îşi îndreaptă spre el o privire plină de iubire. De fapt, El recunoaște dorința de plinătate pe care tânărul o poartă în inimă şi neliniștea sa salutară care îl pune în căutare; pentru aceasta simte faţă de el duioșie şi afect.

Totuşi Isus înţelege şi care este punctul slab al interlocutorului său: este prea alipit de multele bunuri materiale pe care le posedă. De aceea Domnul îi propune o a doua etapă de făcut, aceea de a trece de la logica „meritului” la aceea a darului: „Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer” (Mt 19,21). Isus schimbă perspectiva: îl invită să nu se gândească să-şi asigure lumea de dincolo, ci să dea totul în viaţa pământească, imitându-l astfel pe Domnul. Este chemarea la o maturizare ulterioară, la trecerea de la preceptele respectate pentru a obține recompense la iubirea gratuită şi totală. Isus îi cere să lase ceea ce îngreunează inima şi împiedică iubirea. Ceea ce Isus propune nu este atât un om despuiat de toate, cât mai ales un om liber şi bogat în relaţii. Dacă inima este îngrămădită de bunuri, Domnul şi aproapele devin numai lucruri printre celelalte. A avea prea mult şi a voi prea mult ne sufocă inima şi ne fac nefericiți şi incapabili de a iubi.

În sfârşit, Isus propune o a treia etapă, aceea a imitării: „Vino! Urmează-mă!”. „A-l urma pe Cristos nu este o imitare exterioară, pentru că îl atinge pe om în interioritatea sa profundă. A fi discipoli ai lui Isus înseamnă a fi conformi cu El” (Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea enciclică Veritatis splendor, 21). În schimb, vom primi o viaţă bogată şi fericită, plină de fețele atâtor fraţi şi surori, şi tați şi mame şi copii… (cf. Mt 19,29). A-l urma pe Cristos nu este o pierdere, ci un câștig incalculabil, în timp ce renunțarea se referă la obstacolul care împiedică drumul. Însă acel tânăr bogat are inima împărțită între doi stăpâni: Dumnezeu şi banii. Frica de a risca şi de a pierde bunurile sale îl face să se întoarcă acasă trist: „Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut” (Mc 10,22). Nu a ezitat să pună întrebarea decisivă, dar nu a găsit curajul de a primi răspunsul, care este propunerea de „a se dezlega” de el însuși şi de bogățiile pentru „a se lega” de Cristos, pentru a merge cu El şi a descoperi adevărata fericire.

Prieteni, Isus spune şi fiecăruia dintre voi: „Vino! Urmează-mă!”. Să aveți curajul de a trăi tinerețea voastră încredinţându-vă Domnului şi pornind la drum împreună cu El. Lăsați-vă cuceriţi de privirea sa de iubire care ne eliberează de seducţia idolilor, de falsele bogății care promit viaţă dar procură moarte. Să nu vă fie frică să primiți Cuvântul lui Cristos şi să acceptaţi chemarea sa. Nu vă descurajați ca tânărul bogat din Evanghelie; în schimb, îndreptați-vă privirea spre Maria, marele model al imitării lui Cristos, şi încredințați-vă ei care, cu acel „iată-mă” al său, a răspuns fără rezerve la chemarea Domnului. Viaţa sa este o dăruire totală de sine, din momentul Bunei Vestiri până la Calvar, unde a devenit Mama noastră. Să o privim pe Maria pentru a găsi forţa şi a primi harul care ne permite să spunem acel „iată-mă” al nostru Domnului. Să o privim pe Maria pentru a învăța să-l ducem pe Cristos în lume, aşa cum a făcut ea atunci când, plină de grijă şi de bucurie, a alergat ca s-o ajute pe sfânta Elisabeta. Să o privim pe Maria pentru a transforma viaţa noastră într-un dar pentru alţii. Cu interesarea sa faţă de soţii din Cana, ea ne învaţă să fim atenți faţă de alţii. Cu viaţa sa ea ne arată că în voința lui Dumnezeu este bucuria noastră şi că a o primi şi a o trăi nu este ușor, dar ne face fericiți. Da, „Bucuria Evangheliei umple inima şi viaţa celor care se întâlnesc cu Isus. Cei care se lasă mântuiţi de El sunt eliberaţi de păcat, de tristeţe, de golul interior, de izolare. Cu Isus Cristos mereu se naşte şi se renaşte bucuria” (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 1).

Dragi tineri, în drumul vostru cu Domnul Isus, animat şi de acest Festival, vă încredințez pe toţi mijlocirii Sfintei Fecioare Maria, Mama noastră cerească, invocând lumină şi putere de la Duhul Sfânt. Privirea lui Dumnezeu care vă iubește personal să vă însoțească în fiecare zi, aşa încât, în relațiile cu alţii, să puteți fi martori ai noii vieți pe care aţi primit-o în dar. Pentru aceasta mă rog şi vă binecuvântez şi vă cer şi vouă să vă rugaţi pentru mine.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 29 iunie 2021

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu