Stimați doamne şi domni! Înainte de toate doresc să-i mulţumesc domnului Rik Daems, preşedinte al Adunării Parlamentare, pentru invitaţia pasionată de a interveni cu privire la îngrijirea ambientului, casa noastră comună, a acestui dar pe care l-am primit şi pe care trebuie să-l îngrijim, să-l păzim şi să-l ducem înainte. Sfântul Scaun, deşi ţară observatoare, […]

Stimați doamne şi domni!

Înainte de toate doresc să-i mulţumesc domnului Rik Daems, preşedinte al Adunării Parlamentare, pentru invitaţia pasionată de a interveni cu privire la îngrijirea ambientului, casa noastră comună, a acestui dar pe care l-am primit şi pe care trebuie să-l îngrijim, să-l păzim şi să-l ducem înainte.

Sfântul Scaun, deşi ţară observatoare, urmărește cu deosebită atenţie şi interes fiecare activitate a Consiliului Europei în această privință, având certitudinea că fiecare iniţiativă şi decizie concretă a acestei organizaţii, care să poată îmbunătăți situația dramatică în care se află sănătatea planetei noastre, trebuie să fie susținută şi bine valorizată.

Tocmai în acest hemiciclu, la 25 noiembrie 2014, am subliniat colaborarea strânsă şi rodnică existentă între Sfântul Scaun şi Consiliul Europei şi am reafirmat că „printre temele care cer reflecţia noastră şi colaborarea noastră este apărarea ambientului, a acestui pământ iubit al nostru care este marea resursă pe care Dumnezeu ne-a dat-o şi care este la dispoziţia noastră nu pentru a fi desfigurat, exploatat şi pârjolit, ci pentru ca, bucurându-ne de imensa sa frumuseţe, să putem trăi cu demnitate”[1].

După aceea, în scrisoarea enciclică Laudato si’, am revenit asupra importanței îngrijirii casei comune, un principiu universal care implică nu numai pe credincioşii creştini, ci pe fiecare persoană de bunăvoință care are la inimă protejarea ambientului. Evenimentul prezent, care se situează în ajunul lui COP26, programat în noiembrie la Glasgow, va putea oferi, grație unei considerări mai mari a principiului fundamental al multilateralismului, o contribuție valoroasă şi pentru următoarea Reuniune a Națiunilor Unite. Sfântul Scaun este la fel de convins că fiecare iniţiativă a Consiliului Europei nu trebuie să se limiteze numai la spațiul geografi al acestui continent, ci, pornind de la iubita noastră Europă, să poată ajunge la întreaga lume. În acest sens, se vede cu interes decizia că Consiliul Europei va voi să o ia pentru crearea unui nou instrument juridic apt să lege îngrijirea ambientului cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Nu mai este timp pentru a aștepta, trebuie acţionat. Fiecare instrument care respectă drepturile umane şi principiile democrației şi ale statului de drept, valori fundamentale ale Consiliului Europei, poate să fie util pentru a înfrunta această provocare globală.

Nimeni nu poate nega dreptul fundamental al fiecărei fiinţe umane „de a trăi cu demnitate şi de a se dezvolta integral”[2]; şi dacă „toate fiinţele umane ne naștem pe acest pământ cu aceeaşi demnitate […], prin urmare, fiind comunitate suntem ținuți să garantăm ca fiecare persoană să trăiască demn şi să aibă oportunități adecvate dezvoltării sale integrale”[3].

În schimb, când ființa umană se crede ca stăpân al universului şi nu ca administratorul său responsabil, când numai recunoaște poziția sa corectă în raport cu lumea, justifică orice tip de risipă, atât ambientală cât şi umană, şi tratează celelalte persoane şi natura ca simple obiecte.

Cei din vechime spuneau: „Esse oportet ut vivas, non vivere ut edas” – „Trebuie să se mănânce pentru a trăi, nu să se trăiască pentru a mânca”. Trebuie să se consume pentru a trăi, nu să se trăiască pentru a consuma. Şi mai ales, niciodată nu trebuie să se consume neînfrânat, aşa cum se întâmplă astăzi. Fiecare trebuie să folosească din pământ ceea ce foloseşte propriei întreţineri.

Totul este conectat, şi ca familie a națiunilor trebuie să avem o preocupare comună: „să păzim ca ambientul să fie mai curăţat, mai curat şi să se păstreze. Şi să ne îngrijim de natură, pentru ca ea să se îngrijească de noi”[4].

De aceea, este nevoie de o reală schimbare a direcției, de o nouă conștiință a raportului fiinţei umane cu ea însăși, cu ceilalți, cu societatea, cu creația şi cu Dumnezeu.

Cu siguranță, această criză ecologică, ce este „una singură şi complexă criză socio-ambientală”[5], ne invită la un dialog interdisciplinar şi operativ la toate nivelurile, de la cel local la cel internațional, dar şi la o responsabilitate individuală precum şi colectivă. Așadar, ar trebui să se vorbească şi despre obligațiile fiecărei fiinţe umane pentru a trăi într-un ambient sănătos, salutar şi sustenabil. În schimb, atunci când vorbim numai despre drepturi ne gândim numai la ceea ce ni se datorează nouă. Trebuie să ne gândim şi la responsabilitatea pe care o avem faţă de generațiile viitoare şi la lumea pe care vrem s-o lăsăm copiilor noştri şi tinerilor noştri.

Doresc ca această Adunare Parlamentară şi Consiliul Europei să poată găsi, promova şi realiza, cu dârzenie, toate inițiativele necesare pentru a construi o lume mai sănătoasă, dreaptă şi sustenabilă: „Din mâinile lui Dumnezeu am primit o grădină, nu putem lăsa copiilor noştri un deșert”[6].

Să acționăm cu speranţă, curaj şi voinţă, luând decizii concrete. Nu pot să fie amânate pe mâine, dacă au ca scop acela de a proteja casa comună şi demnitatea fiecărei fiinţe umane.

Din Vatican, 23 septembrie 2021

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

[1] Discurs la Consiliul Europei, Strasbourg, 25 noiembrie 2014.

[2] Scrisoarea enciclică Fratelli tutti (3 octombrie 2020), 107.

[3] Ibid., 118.

[4] Video-mesaj adresat participanților la „Leaders summit on climate”, 22 aprilie 2021.

[5] Scrisoarea enciclică Laudato si’ (24 mai 2015), 139.

[6] Video-mesaj pentru lansarea platformei Laudato si’, 25 mai 2021.