Atitudinea lui Isus la lacul Genezaret este descris de evanghelist cu trei verbe: a văzut, a urcat, s-a așezat. Isus a văzut, Isus a urcat, Isus s-a așezat. Isus nu este preocupat să arate o imagine despre sine mulțimilor, nu este preocupat să îndeplinească o misiune, să urmeze un program în misiunea sa; dimpotrivă, pe primul loc pune mereu întâlnirea cu ceilalți, relația, preocuparea faţă de acele trude şi acele eșecuri care adesea îngreuiază inima şi iau speranţa.

Pentru aceasta Isus, în acea zi, a văzut, a urcat şi s-a așezat.

Înainte de toate Isus a văzut. El are o privire atentă care, şi în mijlocul mulțimii numeroase, îl face capabil să observe două bărci trase la mal şi să perceapă dezamăgirea pe faţa acelor pescari, care acum îşi spală năvoadele după o noapte care a mers rău. Isus îşi îndreaptă privirea sa plină de compasiune. Să nu uităm asta: compasiunea lui Dumnezeu. Cele trei atitudini ale lui Dumnezeu sunt apropiere, compasiune şi duioșie. Să nu uităm: Dumnezeu este aproape, Dumnezeu este duios, Dumnezeu este compătimitor, mereu. Şi Isus îşi îndreaptă acea privire plină de compasiune în ochii acelor persoane, percepând descurajarea lor, frustrarea că au lucrat toată noaptea fără să prindă nimic, senzația că au inima goală exact ca acele năvoade pe care acum le strâng în mâini.

Şi acum îmi cer scuze şi îi cer maestrului [celebrărilor liturgice] să continue citirea, datorită dificultății în respirație.

Şi văzând descurajarea lor, Isus a urcat. Îi cere chiar lui Simon să depărteze barca mal şi urcă în ea, intrând în spațiul vieţii sale, mutându-se în acel eșec care locuieşte în inima sa. Este frumos acest lucru: Isus nu se limitează să observe lucrurile care nu merg, aşa cum facem noi adesea ajungând să ne închidem în plângere şi în amărăciune; în schimb El ia inițiativa, merge în întâmpinarea lui Simon, stă cu el în acel moment dificil şi decide să urce în barca vieţii sale, care în noaptea aceea s-a întors la mal fără succes.

În sfârşit, odată urcat, Isus s-a așezat. Şi aceasta, în Evanghelii, este postura tipică a învățătorului, a celui care învaţă. De fapt Evanghelia spune că s-a așezat şi a învățat. Văzând în ochii şi în inima acelor pescari amărăciunea datorită unei nopți de trudă care a fost zadarnică, Isus urcă în barcă pentru a învăța, adică pentru a anunța vestea bună, pentru a duce lumina în acea noapte de dezamăgire, pentru a relata frumusețea lui Dumnezeu în trudele vieţii umane, pentru a face să se simtă că mai există o speranţă chiar şi atunci când totul pare pierdut.

Şi atunci se întâmplă minunea: când Domnul urcă în barca vieţii noastre pentru a ne aduce vestea bună a iubirii lui Dumnezeu care întotdeauna ne însoţeşte şi ne susține, atunci viaţa reîncepe, speranţa renaște, entuziasmul pierdut se întoarce şi putem arunca din nou năvodul în mare.

Fraților şi surorilor, acest cuvânt de speranţă ne însoţeşte astăzi, în timp ce celebrăm Jubileul forțelor armate, de poliție şi de siguranță, cărora le mulţumesc pentru slujirea lor, salutând toate autoritățile prezente, asociațiile şi academiile militare, precum şi pe ordinariii militari şi pe capelani. Vouă vă este încredinţată o mare misiune, care cuprinde multiple dimensiuni ale vieţii sociale şi politice: apărarea țărilor noastre, angajarea pentru siguranță, păzirea legalității şi a dreptății, prezența în penitenciare, lupta împotriva criminalităţii şi a diferitelor forme de violență care riscă să tulbure pacea socială. Şi amintesc şi pe cei care oferă slujirea lor importantă în calamităţile naturale, pentru salvgardarea creației, pentru salvarea vieților pe mare, pentru cei mai fragili, pentru promovarea păcii.

Şi vouă Domnul vă cere să faceţi ca şi El: a vedea, a urca, a se așeza. A vedea, pentru că sunteți chemaţi să aveți o privire atentă, care ştie să perceapă amenințările la adresa binelui comun, pericolele care amenință viaţa cetățenilor, riscurile ambientale, sociale şi politice la care suntem expuși. A urca, pentru că departamentele voastre, disciplina care v-a forjat, curajul care vă distinge, jurământul pe care l-aţi făcut, toate sunt lucruri care vă amintesc cât de important este nu numai a vedea răul pentru a-l denunța, ci şi a urca în barcă pe furtună şi a vă angaja pentru ca să nu se facă naufragiu, cu o misiune în slujba binelui, a libertății şi a dreptății. Şi în sfârşit a vă așeza, pentru că faptul de a fi prezenți în orașele noastre şi în cartierele noastre, faptul de a fi mereu de partea legalității şi de partea celor mai slabi, devine pentru noi toţi o învățătură: ne învaţă că binele poate învinge în pofida a orice, ne învaţă că dreptatea, lealitatea şi pasiunea civilă sunt şi astăzi valori necesare, ne învaţă că putem crea o lume mai umană, mai dreaptă şi mai fraternă, în pofida forțelor contrare ale răului.

Şi în această misiune, care îmbrățișează toată viaţa voastră, sunteți însoţiţi şi de capelani, o prezență sacerdotală importantă în mijlocul vostru. Ei nu sunt de folos – aşa cum în mod trist s-a întâmplat uneori în istorie – pentru a binecuvânta acțiuni perverse de război. Nu. Ei sunt în mijlocul vostru ca prezență a lui Cristos, care vrea să vă însoțească, să vă ofere ascultare şi apropiere, să vă încurajeze să înaintaţi în larg şi să vă susțină în misiunea pe care o duceți înainte în fiecare zi. Ca sprijin moral şi spiritual, ei merg împreună cu voi, ajutându-vă să vă desfășurați îndatoririle în lumina Evangheliei şi în slujba binelui.

Iubiți fraţi şi surori, vă suntem recunoscător pentru ceea ce faceţi, uneori riscând personal. Mulţumesc pentru că urcând în bărcile noastre aflați în pericol, ne oferiți ocrotirea voastră şi ne încurajați să continuă traversarea noastră. Dar aş vrea să vă îndemn şi să nu pierdeți din vedere scopul slujirii voastre şi al acțiunilor voastre: promovarea vieţii, salvarea vieţii, apărarea vieţii mereu. Vă cer cu rugăminte să vegheați: să vegheați împotriva ispitei de a cultiva un spirit de război; să vegheați pentru a nu fi seduși de mitul forței şi de zgomotul armelor; să vegheați pentru a nu fi niciodată contaminați de otrava propagandei urii, care dezbină lumea în prieteni de apărat şi dușmani de combătut. Fiți în schimb martori curajoși ai iubirii lui Dumnezeu Tatăl, care ne vrea pe toţi fraţi. Şi, împreună, să mergem pentru a construi o nouă eră de pace, de dreptate şi de fraternitate.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu