Domnule preşedinte,

Domnule prim ministru,

Stimați membri ai guvernului şi ai corpului diplomatic,

Domnule cardinale, fraţi episcopi,

Reprezentanţi ai societății civile,

Doamnelor şi domnilor!

Vă mulţumesc pentru primirea respectuoasă şi bucuroasă în această frumoasă ţară Timor-Leste; şi sunt recunoscător președintelui, domnul José Ramos-Horta, pentru expresiile respectuoase pe care tocmai mi le-a adresat.

Aici Asia şi Oceania se desfășoară şi, într-un anumit sens, întâlnesc Europa, departe geografic, şi totuşi aproape datorită rolului pe care ea l-a avut la aceste latitudini în ultimele cinci secole – nu mă refer la piraţii olandezi! –. De fapt, din Portugalia, în secolul al XVI-lea au ajuns primii misionari dominicani care au adus catolicismul şi limba portugheză; şi aceasta din urmă împreună cu limba tetum sunt astăzi cele două limbi oficiale ale statului.

Creștinismul, născut în Asia, a ajuns în aceste margini extreme ale continentului prin misionari europeni, mărturisind propria vocație universală şi capacitatea de a se armoniza cu cele mai diferite culturi, care, întâlnindu-se cu Evanghelia, găsesc o nouă sinteză mai înaltă şi profundă. Creștinismul se înculturează, asumă culturile şi diferitele rituri orientale, ale diferitelor popoare. De fapt, una din dimensiunile importante ale creștinismului este înculturarea credinţei. Şi el, la rândul său, evanghelizează culturile. Acest binom este important pentru viaţa creştină: înculturarea credinţei şi evanghelizarea culturii. Nu este o credinţă ideologică, este o credinţă înrădăcinată în cultură.

Această ţară, împodobită cu munți, păduri şi câmpii, înconjurată de o mare minunată, prin ceea ce am putut vedea, bogată în atâtea lucruri, în atâtea roade şi lemn… Cu toate acestea, această ţară a străbătut în trecutul recent o fază dureroasă. A cunoscut convulsiile şi violențele, care adesea se înregistrează atunci când un popor se arată spre independenţa deplină şi căutarea sa de autonomie este negată sau contrastată.

De la 28 noiembrie 1975 la 20 mai 2002, adică de la independenţa declarată la cea restaurată definitiv, Timor-Leste a trăit anii pătimirii sale şi ai cele mai mari încercări ale sale. A suferit. Ţara a știut însă să învie, regăsind un drum de pace şi de deschidere spre o nouă fază, care vrea să fie de dezvoltare, de îmbunătăţire a condițiilor de viaţă, de valorizare la toate nivelurile strălucirii necontaminate din acest teritoriu şi ale resurselor sale naturale şi umane.

Să-i aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru că, în traversarea unei perioade atât de dramatice din istoria voastră, voi nu aţi pierdut speranţa, şi pentru faptul că, după zile întunecate şi dificile, au apărut în sfârşit zori de pace şi de libertate.

În obținerea acestor importante rezultate a fost de mare ajutor înrădăcinarea voastră în credinţă, aşa cum a evidențiat sfântul Ioan Paul al II-lea în vizita sa în ţara voastră. El, în omilia de la Tasi-Tolu, a amintit că credincioşii catolici din Timor-Leste au „o tradiție în care viaţa familială, cultura şi obiceiurile sociale sunt profund înrădăcinate în Evanghelie”; o tradiție „bogată în învățături şi în spiritul Fericirilor”, în „umilă încredere în Dumnezeu, în iertare şi milostivire şi, atunci când este necesar, în suferinţă răbdătoare în încercare” (12 octombrie 1989). Şi traducând asta în ziua de azi, eu aş spune că voi sunteți un popor care a suferit, dar înțelept în suferinţă.

În această privință, doresc îndeosebi să amintesc şi să laud angajarea voastră asiduă pentru a ajunge la o reconciliere deplină cu fraţii din Indonezia, atitudine care a avut primul şi cel mai curat izvor al său în învăţăturile Evangheliei. Aţi menținut trainică speranţa voastră şi în suferinţă şi, grație naturii poporului vostru şi grație credinţei voastre, aţi transformat durerea în bucurie! Să dea Dumnezeu ca şi în alte de conflict în diferite părţi ale lumii, să prevaleze dorința păcii. De fapt, unitatea este superioară conflictului, mereu; pacea unității este superioară conflictului. Şi pentru aceasta se cere şi o anumită purificare a memoriei, pentru a vindeca rănile, a combate ura cu reconcilierea, ciocnirea cu colaborarea. Este frumos de a vorbi despre „politica mâinii întinse”, este foarte înțeleaptă, nu este nesăbuită, nu, pentru că atunci când mâna întinsă se simte trădată, ştie să lupte, ştie să ducă înainte lucrurile.

Este motiv de elogiu şi faptul că, în a douăzecea aniversare a independenței țării, aţi receptat ca document național Declarația despre Fraternitatea umană – sunt recunoscător pentru asta, domnule preşedinte – semnată de mine împreună cu marele imam de Al-Azhar la 4 februarie 2019 la Abu Dhabi. Şi aţi făcut asta pentru ca – aşa cum dorește însăși Declarația – ea să poată fi adoptată şi inclusă în programele școlare, şi acest lucru este fundamental.

În acelaşi timp, vă îndemn să continuați cu încredere reînnoită în construirea înțeleaptă şi în consolidarea instituțiilor din Republica voastră, în aşa fel încât cetățenii să se simtă efectiv reprezentați şi ele să fie pe deplin capabile să slujească poporul din Timor-Leste.

Acum în faţa voastră s-a deschis un nou orizont, eliberat de nori negri, dar cu noi provocări de înfruntat şi noi probleme de rezolvat. Pentru aceasta vreau să vă spun: credinţa, care v-a luminat şi susținut în trecut, să continue să inspire prezentul vostru şi viitorul vostru. „Que a vossa fé seja a vossa cultura!”; adică, să inspire criteriile, proiectele, alegerile conform Evangheliei.

Printre multele probleme actuale, mă gândesc la fenomenul emigraţiei, care este mereu indice al unei valorizări insuficiente sau inadecvate a resurselor; precum şi al dificultății de a oferi tuturor un loc de muncă apt să producă un profit egal şi să garanteze familiilor un profit corespunzător exigențelor lor de bază. Şi nu este întotdeauna un fenomen extern. De exemplu, în Italia există emigraţia din sud spre nord şi toţi avem o regiune din sud care se depopulează.

Mă gândesc la sărăcia prezentă în atâtea zone rurale, şi la respectiva necesitate a unei acțiuni corale de largă respirație care să implice forțe multiple şi responsabilități distincte, civile, religioase şi sociale, pentru a aduce remediu şi pentru a oferi alternative valabile la emigraţie.

Şi în sfârşit mă gândesc la acelea care pot fi considerate plăgi sociale, cum sunt excesivul uz de alcoolice în rândul tinerilor. Vă rog, aveți grijă de asta! Dați idealuri tinerilor, pentru ca să iasă din aceste capcane! Precum şi fenomenul constituirii de bande, care, întărite de cunoașterea artelor marțiale, în loc să o folosească în slujba celor lipsiți de apărare, o folosesc ca ocazie pentru a scoate în evidență puterea efemeră şi dăunătoare a violenței. Şi să nu-i uităm pe atâția copii şi adolescenți ofensați în demnitatea lor – acest fenomen apare în toată lumea –: toţi suntem chemaţi să acționăm cu responsabilitate pentru a preveni orice tip de abuz şi a garanta o creștere senină copiilor noştri.

Pentru soluționarea acestor probleme, precum şi pentru o gestionare optimă a resurselor naturale ale țării – în primul rând a rezervelor petrolifere şi a gazelor, care ar putea oferi posibilități inedite de dezvoltare – este indispensabil să se pregătească în mod adecvat, cu o formare corespunzătoare, cei care vor fi chemaţi să fie clasa conducătoare a țării într-un viitor care nu este îndepărtat. Mi-a plăcut ceea ce mi-a spus domnul preşedinte cu privire la educație aici. Astfel ei vor putea avea la dispoziție toate instrumentele indispensabile pentru a schița un proiect de largă respirație, în interesul exclusiv al binelui comun.

Biserica oferă ca bază a acestui proces formativ doctrina sa socială. Ea constituie un pilastru indispensabil, pe care să se construiască specifice cunoștințe şi de care trebuie să ne sprijinim mereu, pentru a verifica dacă ulterioare rezultate au fost cu adevărat în favoarea dezvoltării integrale sau nu sunt în schimb piedică, producând dezechilibre inacceptabile şi un nivel ridicat de rebutați, lăsați la margini. Doctrina socială a Bisericii nu este o ideologie, este bazată pe fraternitate. Este o doctrină care trebuie să favorizeze, care favorizează dezvoltarea popoarelor, în special a celor mai sărace.

Totuşi, dacă problemele nu lipsesc – cum este pentru fiecare popor şi pentru fiecare epocă –, vă invit să fiți încrezători şi să mențineți o privire plină de speranţă spre viitor. Şi există un lucru pe care aş vrea să vi-l spun, care nu este în discurs, pentru că îl port înăuntru. Aceasta este o ţară frumoasă, dar care este cel mai frumos lucru pe care-l are această ţară? Poporul. Aveți grijă de popor, iubiți poporul vostru, faceţi să crească poporul! Acest popor este minunat, este minunat. În aceste puține ore de la venirea mea se vede cum se exprimă un popor, iar poporul vostru se exprimă cu demnitate şi cu bucurie. Este un popor bucuros.

Sunteți un popor tânăr, nu prin cultura voastră şi prin intrarea în acest ținut, care sunt în schimb foarte vechi, ci prin faptul că aproape 65% din populația din Timor-Leste este sub 30 de ani de vârstă. Mă gândesc la două țări europene, unde vârsta medie este de 46 şi 48 de ani. Şi la voi, 65% au mai puţin de 30 de ani; putem să ne gândim că vârsta medie va fi în jur de 30 de ani, un pic mai puţin. Aceasta este o bogăţie. Această informație ne spune că primul domeniu în care trebuie investit este pentru voi educaţia. Sunt bucuros de ceea ce am aflat de la preşedinte şi ceea ce faceţi. Mergeți înainte. Cred că există deja diferite universități, eventual şi prea multe, şi în plus diferite școli secundare, lucru care probabil că nu era în urmă cu douăzeci de ani. Acesta este un ritm de creștere foarte mare. Investiți în educație, în educaţia în familie şi în școală. O educație care să pună în centru pe copii şi pe tineri şi să promoveze demnitatea lor. Am fost bucuros să văd copiii zâmbind, cu acei dinţi albi! Era plin de tineri în toate părțile. Entuziasmul, prospețimea, proiecţia spre viitor, curajul, întreprinderea, tipice ale tinerilor, uniţi cu experienţa şi cu înțelepciunea bătrânilor, formează un amestec providențial de cunoștințe şi de elanuri generoase spre ziua de mâine. Şi aici îmi permit să dau un sfat: puneți împreună copiii cu bunicii! Întâlnirea copiilor şi a bunicilor provoacă înţelepciune. Gândiți-vă la asta. Împreună, acest entuziasm tineresc şi această înţelepciune sunt o mare resursă şi nu permit pasivitatea nici, cu atât mai puţin, pesimismul.

Biserica catolică, doctrina sa socială, instituţiile sale pentru asistență şi caritate faţă de cei nevoiași, cele educative şi cele sanitare sunt în slujba tuturor şi sunt şi ele o resursă prețioasă, care permite să se privească spre viitor cu ochi plini de speranţă. Merită apreciere, în această privință, faptul că angajarea Bisericii în favoarea binelui comun se poate folosi de colaborarea şi de sprijinul statului, în cadrul relațiilor cordiale dezvoltate între Biserică şi Republica Democrată Timor-Leste, receptate de Acordul între părţi intrat în vigoare la 3 martie 2016. Relaţii excelente.

Timor-Leste, care a știut să facă faţă momentelor de mare suferinţă cu determinare răbdătoare şi eroism, astăzi trăieşte ca ţară pașnică şi democrată, care se angajează în construirea unei societăți care este fraternă, dezvoltând relaţii paşnice cu vecinii în cadrul comunităţii internaționale. Privind la trecutul vostru recent şi la ceea ce a fost făcut până acum, există motiv de a fi încrezători că națiunea voastră va ști la fel să înfrunte cu inteligență şi claritate şi creativitate dificultățile şi problemele de astăzi. Aveți încredere în înțelepciunea poporului. Poporul are înțelepciunea sa, aveți încredere în această înţelepciune.

Încredințez Timor-Leste şi tot poporul său ocrotirii Neprihănitei Zămislite, patroană cerească invocată cu titlul de Virgem de Aitara. Ea să vă însoțească şi să vă ajute mereu în misiunea de a construi o ţară liberă, democrată, solidară şi bucuroasă, unde nimeni să nu se simtă exclus şi fiecare să poată trăi în pace şi demnitate. Deus abençoe Timor-Leste! Maromak haraik bênção ba Timor-Lorosa’e!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu