Cartierul Luník IX (Košice), Marţi, 14 septembrie 2021 Iubiți fraţi şi surori, bună ziua! Vă mulţumesc pentru primire şi pentru cuvintele voastre afectuoase. Ján a amintit ceea ce v-a spus sfântul Paul al VI-lea: „În Biserică voi nu sunteți la margini… Voi sunteți în inima Bisericii” (Omilie, 26 septembrie 1965). În Biserică nimeni nu trebuie […]

Cartierul Luník IX (Košice), Marţi, 14 septembrie 2021

Iubiți fraţi şi surori, bună ziua!

Vă mulţumesc pentru primire şi pentru cuvintele voastre afectuoase. Ján a amintit ceea ce v-a spus sfântul Paul al VI-lea: „În Biserică voi nu sunteți la margini… Voi sunteți în inima Bisericii” (Omilie, 26 septembrie 1965). În Biserică nimeni nu trebuie să se simtă în afară sau pus deoparte. Nu este numai un mod de a spune, este modul Bisericii de a fi. Pentru că a fi Biserică înseamnă a trăi drept convocați ai lui Dumnezeu, înseamnă a ne simți titulari în viaţă, a face parte din aceeaşi echipă. Da, pentru că Dumnezeu ne dorește aşa, fiecare diferit dar toţi uniţi în jurul Lui. Domnul ne vede împreună. Toţi.

Şi ne vede fii: are privire de Tată, privire de predilecție pentru fiecare fiu. Dacă eu primesc această privire asupra mea, învăț să-i văd bine pe ceilalți: descopăr că am alături alți fii ai lui Dumnezeu şi îi recunosc fraţi. Aceasta este Biserica, o familie de fraţi şi surori cu acelaşi Tată, care ni l-a dat pe Isus ca frate, pentru ca să înţelegem cât de mult iubește El fraternitatea. Şi dorește ca întreaga omenire să devină o familie universală. Voi nutriţi o mare iubire faţă de familie şi priviți la Biserică pornind de la această experienţă. Da, Biserica este casă, este casa voastră. De aceea – aş vrea să vă spun cu inima – sunteți bineveniţi, simțiți-vă mereu acasă în Biserică şi nu vă fie frică niciodată să locuiţi în ea. Nimeni să nu vă țină în afară din Biserică pe voi sau pe vreunul!

Ján, m-ai salutat cu soţia ta Beáta: împreună aţi pus visul familiei în faţa marilor voastre diversități de proveniență, de uzanţe şi obiceiuri. Mai mult decât multe cuvinte, căsătoria voastră dă mărturie cum concretețea trăirii împreună poate face să se dărâme atâtea stereotipuri care altminteri par insurmontabile. Nu este ușor de a merge dincolo de prejudecăți, chiar şi printre creştini. Nu este simplă apreciere a altora, adesea se văd în ei piedici şi adversari şi se exprimă judecăți fără a cunoaște fețele lor şi istoriile lor.

Dar să ascultăm ce spune Isus în Evanghelie: „Nu judecați” (Mt 7,1). Evanghelia nu trebuie îndulcită, nu trebuie diluată. Nu judecați, ne spune Cristos. În schimb, de câte ori nu numai că vorbim fără elemente sau din auzite, dar ne considerăm în ordine atunci când suntem judecători riguroși ai altora. Indulgenţi cu noi înșine, inflexibili cu alţii. De câte ori judecățile sunt în realitate prejudecăți, de câte ori adjectivăm! Înseamnă a desfigura prin cuvinte frumusețea fiilor lui Dumnezeu, care sunt fraţii noştri. Nu se poate reduce realitatea celuilalt la propriile modele pre confecționate, nu se pot schematiza persoanele. Înainte de toate, pentru a le cunoaște cu adevărat, trebuie recunoscute: a recunoaște că fiecare poartă în sine frumusețea neeliminabilă de fiu al lui Dumnezeu, în care Creatorul se oglindește.

Iubiți fraţi şi surori, de prea multe ori aţi fost obiect de preconcepţii şi de judecăți nemiloase, de stereotipuri discriminatoare, de cuvinte şi gesturi defăimătoare. Cu asta toţi am deveni mai săraci, săraci de umanitate. Ceea ce ne este de folos pentru a recupera demnitate este să trecem de la prejudecăți la dialog, de la închideri la integrare. Dar cum se face asta? Nikola şi René, ne-aţi ajutat: istoria voastră de iubire s-a născut aici şi s-a maturizat grație apropierii şi încurajării pe care le-aţi primit. V-aţi simţit responsabilizaţi şi aţi voit un loc de muncă; v-aţi simţit iubiți şi aţi crescut cu dorința de a da ceva mai mult copiilor voștri.

Astfel ne-aţi dat un mesaj prețios: unde este îngrijire a persoanei, unde este muncă pastorală, unde este răbdare şi concretețe roadele vin. Nu imediat, cu timpul, dar vin. Judecățile şi prejudecățile doar măresc distanțele. Contrastele şi cuvinte puternice nu ajută. Ghetoizarea persoanelor nu rezolvă nimic. Atunci când se alimentează închiderea, mai devreme sau mai târziu izbucneşte furia. Calea pentru o conviețuirea pașnică este integrarea. Este un proces organic, un proces lent şi vital, care începe cu cunoașterea reciprocă, merge înainte cu răbdare şi priveşte la viitor. Şi cui aparține viitorul? Putem să ne întrebăm: cui aparține viitorul? Copiilor. Ei ne orientează: marile lor vise nu pot nu se pot izbi de barierele noastre. Ei vor să crească împreună cu alţii, fără obstacole, fără închideri. Merită o viaţă integrată, o viaţă liberă. Ei motivează alegeri clarvăzătoare, care nu caută consensul imediat, ci privesc la viitorul viitor. Pentru copii trebuie făcute alegeri curajoase: pentru demnitatea lor, pentru educaţia lor, pentru ca să crească bine înrădăcinați în originile lor dar în acelaşi timp fără a vedea blocată orice posibilitate.

Mulţumesc celor care duc înainte această muncă de integrare care, în afară de a comporta multe trude, uneori primeşte şi neînţelegere şi nerecunoștință, eventual chiar şi în Biserică. Iubiți preoţi, călugări şi laici, iubiți prieteni care dedicați timpul vostru pentru a oferi o dezvoltare integrală fraților şi surorilor voștri,mulţumesc! Mulţumesc pentru toată lucrarea cu aceia care sunt la margini. Mă gândesc şi la refugiaţi şi la deținuți. Acestora, în mod deosebit, şi întregii lumi din închisori exprim apropierea mea. Mulţumesc, părinte Peter, pentru că ne-aţi vorbit despre centrele pastorale, unde nu faceţi asistenţă socială, ci însoțire pastorală. Mulţumesc, vouă, salezieni. Mergeți înainte pe acest drum, care nu înșeală că poate da tot şi imediat, ci este profetic, pentru că îi include pe cei din urmă, construiește fraternitatea, seamănă pacea. Nu vă fie frică să ieșiți în întâmpinarea celui care este marginalizat. Vă veți da seama că ieșiți în întâmpinarea lui Isus. El vă aşteaptă acolo unde este fragilitate, nu comoditate; unde este slujire, nu putere; unde trebuie să vă întrupați, nu să vă complăceţi. Acolo este El.

Şi vă invit pe toţi să mergeți dincolo de frici, dincolo de rănile trecutului, cu încredere, pas dup pas: în munca onestă, în demnitatea de a câștiga pâinea zilnică, în alimentarea încrederii reciproce. Şi în rugăciunea unii pentru alţii, pentru că asta ne orientează şi ne dă forță. Vă încurajez, vă binecuvântez şi vă aduc îmbrățișarea întregii Biserici. Mulţumesc. Palikerav.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu