Piaţa Rybné námestie (Bratislava), Luni, 13 septembrie 2021 Iubiți fraţi şi surori, bună seara! Vă mulţumesc pentru cuvintele voastre de bun-venit şi pentru mărturiile pe care le-aţi dăruit. Sunt aici ca pelerin pentru a atinge acest loc şi a fi atins de el. Piața în care ne găsim este foarte semnificativă pentru comunitatea voastră. Menține […]

Piaţa Rybné námestie (Bratislava), Luni, 13 septembrie 2021

Iubiți fraţi şi surori, bună seara!

Vă mulţumesc pentru cuvintele voastre de bun-venit şi pentru mărturiile pe care le-aţi dăruit. Sunt aici ca pelerin pentru a atinge acest loc şi a fi atins de el. Piața în care ne găsim este foarte semnificativă pentru comunitatea voastră. Menține vie amintirea unui trecut bogat: a fost timp de secole parte a cartierului ebraic; aici a lucrat celebrul rabin Chatam Sofer. Aici era o sinagogă, chiar alături de Catedrala Încoronării. Arhitectura, aşa cum s-a spus, exprima conviețuirea pașnică a celor două comunităţi, simbol rar şi de mare însemnătate evocatoare, semn minunat de unitate în numele Dumnezeului părinţilor noştri. Aici simt şi eu nevoia, ca atâția dintre ei, „să-mi scot sandalele”, pentru că mă aflu într-un loc binecuvântat de fraternitatea oamenilor în numele Celui Preaînalt.

Însă, după aceea, numele lui Dumnezeu a fost necinstit: în nebunia urii, în timpul celui de-al doilea război mondial, peste o sută de mii de evrei slovaci au fost uciși. Şi apoi când s-a voit să se șteargă urmele comunităţii, aici sinagoga a fost demolată. Este scris: „Să nu iei în zadar numele Domnului” (Ex 207). Numele divin, adică însăși realitatea sa personală, este numită în zadar atunci când se încalcă demnitatea unică şi irepetabilă a omului, creat după chipul său. Aici numele lui Dumnezeu a fost necinstit, pentru că blasfemia cea mai rea care se poate aduce este aceea de a-l folosi pentru propriile scopuri, şi nu pentru a-i respecta şi a-i iubi pe alţii. Aici, în faţa istoriei poporului ebraic, marcat de acest afront tragic şi ireparabil, ne rușinăm să admitem asta: de câte ori numele inefabil al Celui Preaînalt a fost folosit pentru inexprimabile acte de inumanitate! Câți asupritori au declarat: „Dumnezeu este cu noi”; dar ei nu erau cu Dumnezeu.

Iubiți fraţi şi surori, istoria voastră este istoria noastră, durerile voastre sunt durerile noastre. Pentru unii dintre voi, acest Memorial al Shoah este unicul loc unde puteți cinsti memoria celor dragi ai voștri. Şi eu mă unesc cu voi. Pe Memorial este scris în ebraică „Zachor”: „Aminteşte-ți!”. Amintirea nu poate şi nu trebuie să cedeze locul uitării, pentru că nu vor exista zori durabili de fraternitate fără a fi împărtășit şi risipit întunericul nopții. Răsună şi pentru noi întrebarea profetului: „Santinelă, cât mai este din noapte?” (Is 21,11). Acesta este pentru noi timpul în care nu se poate întuneca imaginea lui Dumnezeu care strălucește în om. Să ne ajutăm în asta. Pentru că şi astăzi nu lipsesc idoli zadarnici şi falși care necinstesc numele Celui Preaînalt. Sunt cei ai puterii şi banului care prevalează asupra demnității omului, al indiferenței care îşi întoarce privirea în cealaltă parte, al manipulărilor care instrumentalizează religia, făcând din ea problemă de supremație sau reducând-o la irelevanţă. De asemenea, sunt uitarea trecutului, ignoranța care justifică tot, furia şi ura. Să fim uniţi – reafirm asta – în condamnarea oricărei violenţe, a oricărei forme de antisemitism şi în angajarea pentru ca să nu fie profanată imaginea lui Dumnezeu în creatura umană.

Însă această piață, iubiți fraţi şi surori, este şi un loc unde strălucește lumina speranţei. Aici veniţi în fiecare an ca să aprindeţi prima lumină pe candelabrul Chanukia. Astfel, în întuneric, apare mesajul că nu distrugerea şi moartea au ultimul cuvânt, ci reînnoirea şi viaţa. Şi dacă sinagoga în acest sit a fost demolată, comunitatea încă este prezentă. Este vie şi deschisă la dialog. Aici istoriile noastre se întâlnesc din nou. Aici împreună afirmăm în faţa lui Dumnezeu voința de a continua pe drumul de apropiere şi de prietenie.

În această privință, păstrez vie în mine amintirea întâlnirii la Roma în 2017 cu reprezentanții comunităţilor voastre ebraice şi creştine. Sunt bucuros că după aceea a fost instituită o Comisie pentru dialogul cu Biserica catolică şi că aţi publicat împreună documente importante. Este bine de împărtășit şi de comunicat ceea ce ne unește. Şi este bine de continuat, în adevăr şi cu sinceritate, în parcursul fratern de purificare a memoriei pentru a vindeca rănile trecute, precum şi în amintirea binelui primit şi oferit. Conform Talmud-ului, cel care distruge un singur om distruge lumea întreagă şi cine salvează un singur om salvează lumea întreagă. Fiecare contează, şi contează mult ceea ce faceţi prin împărtăşirea voastră prețioasă. Vă mulţumesc pentru porțile pe care le-aţi deschis de ambele părţi.

Lumea are nevoie de porți deschise. Sunt semne de binecuvântare pentru omenire. Dumnezeu i-a spus părintelui Abraham: „Prin tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului” (Gen 12,3). Este un refren care ritmează viețile părinţilor (cf. Gen 18,18; 22,18; 26,4). Lui Iacob, adică Israel, Dumnezeu i-a spus: „şi va fi descendența ta ca pulberea pământului. Ei se vor răspândi spre vest şi spre est, spre nord şi spre sud. În tine şi în descendența ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului” (Gen 28,14). Aici, în acest ținut slovac, ținut de întâlnire între est şi vest, între nord şi sud, familia fiilor lui Israel să continue să cultive această vocație, chemarea de a fi semn de binecuvântare pentru toate familiile pământului. Binecuvântarea Celui Preaînalt se revarsă asupra noastră când vede o familie de fraţi care se respectă, se iubesc şi colaborează. Să vă binecuvânteze Atotputernicul, pentru ca în mijlocul atâtor discordii care poluează lumea noastră să puteți fi mereu, împreună, martori de pace. Shalom!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu