Grădina Palatului Prezidenţial (Bratislava), Luni, 13 septembrie 2021 Doamnă preşedinte, Membri ai guvernului şi ai corpului diplomatic, Stimate autorități civile şi religioase, Doamnelor şi domnilor! Exprim recunoștința mea preşedintei Zuzana Čaputová pentru cuvintele de bun-venit pe care mi le-a adresat, şi în numele vostru şi al populaţiei. Vă salut pe toţi, manifestându-vă bucuria de a […]

Grădina Palatului Prezidenţial (Bratislava), Luni, 13 septembrie 2021

Doamnă preşedinte,

Membri ai guvernului şi ai corpului diplomatic,

Stimate autorități civile şi religioase,

Doamnelor şi domnilor!

Exprim recunoștința mea preşedintei Zuzana Čaputová pentru cuvintele de bun-venit pe care mi le-a adresat, şi în numele vostru şi al populaţiei. Vă salut pe toţi, manifestându-vă bucuria de a fi în Slovacia. Am venit pelerin într-o ţară tânără dar cu istorie antică, într-un ținut cu rădăcini adânci situat în inima Europei. Cu adevărat mă aflu într-un „ținut de mijloc”, care a văzut atâtea treceri. Aceste teritorii au fost graniță pentru Imperiul roman şi au fost locuri de interacțiune între creștinismul occidental şi oriental; de la marea Moravie la Regatul ungar, de la Republica Cehoslovacă până astăzi, aţi știut, între multe încercări, să vă integraţi şi să vă distingeţi în mod esențialmente pașnic: în urmă cu douăzeci şi opt de ani lumea a admirat nașterea fără conflicte a două țări independente.

Această istorie cheamă Slovacia să fie un mesaj de pace în inima Europei. Este ceea ce sugerează marea fâşie albastră de la steagul vostru, care simbolizează fraternitatea cu popoarele slave. De fraternitate avem nevoie pentru a promova o integrare tot mai necesară. Ea este urgentă acum, într-un moment în care, după lunile foarte dure de pandemie, se prospectează, împreună cu multe dificultăți, o multă dorită relansare economică, favorizată de planurile de redresare ale Uniunii Europene. Totuşi se poate risca să ne lăsăm cuprinși de grabă şi de seducţia câștigului, generând o euforie trecătoare care, în loc să unească, dezbină. În afară de asta, numai redresarea economică nu este suficientă într-o lume unde toţi suntem conectați, unde toţi locuim într-un ținut de mijloc. În timp ce pe diferite fronturi continuă lupte pentru supremație, această ţară să reafirme mesajul său de integrare şi de pace, iar Europa să se distingă printr-o solidaritate care, depășind granițele sale, să o poată readuce în centrul istoriei.

Istoria slovacă este marcată în mod de neșters de credinţă. Doresc ca ea să la alimentarea în mod natural propuneri şi sentimente de fraternitate. Puteți să le luați din viețile grandioase ale sfinților fraţi Ciril şi Metodiu. Ei au răspândit Evanghelia când creştinii de pe continent erau uniţi; ei unesc încă şi astăzi confesiunile din acest ținut. Se recunoșteau ai tuturor şi căutau comuniunea cu toţi: slavi, greci şi latini. Soliditatea credinţei lor se traducea astfel într-o deschidere spontană. Este o moștenire pe care sunteți chemaţi s-o adunaţi în acest moment, pentru a fi şi în acest timp un semn de unitate.

Dragi prieteni, să nu dispară niciodată din inimile voastre această vocație la fraternitate, ci să însoțească mereu simpatica naturalețe care vă caracterizează. Voi știți să rezervaţi mare atenţie ospitalității: mă impresionează exprimările tipice ale primirii slave, care oferă vizitatorilor pâinea şi sarea. Şi acum aş vrea să mă inspir din aceste daruri simple şi prețioase, impregnate de Evanghelie.

Pâinea, aleasă de Dumnezeu pentru a deveni prezent între noi, este esențială. Scriptura invită să n-o adunăm, ci s-o împărtășim. Pâinea despre care vorbește Evanghelia este mereu frântă. Este un mesaj puternic pentru viaţa noastră comună: ne spune că bogăția adevărată nu constă atât în înmulțirea a ceea ce avem, ci în împărtăşirea în mod egal cu aceia pe care-i avem în jur. Pâinea, care frângându-se evocă fragilitatea, invită îndeosebi să ne îngrijim de cei mai slabi. Nimeni să nu fie stigmatizat sau discriminat. Privirea creştină nu vede în cei mai fragili o povară sau o problemă, ci fraţi şi surori de însoţit şi de păzit.

Pâinea frântă şi împărtășit în mod egal aminteşte de importanţa dreptății, a acelui a da fiecăruia oportunitatea de a se realiza. Este necesar să ne străduim pentru a construi un viitor în care legile să se aplice în mod egal tuturor, pe baza unei justiţii care să nu fie niciodată de vânzare. Şi pentru ca dreptatea să nu rămână o idee abstractă, ci să fie concretă ca pâinea, trebuie întreprinsă o luptă serioasă împotriva corupției şi înainte de toate trebuie promovată şi răspândită legalitatea.

De asemenea, pâinea se leagă în mod indisolubil cu un adjectiv: zilnică (cf. Mt 6,11), pâine zilnică. Pâinea de fiecare zi este munca, ce ocupă marea parte a zilei. Aşa cum fără pâine nu există hrană, fără muncă nu există demnitate. La baza unei societăți drepte şi fraterne este în vigoare dreptul ca fiecăruia să-i corespundă pâinea muncii, pentru ca nimeni să nu se simtă marginalizat şi să fie constrâns să părăsească familia şi ţara de origine în căutarea de șanse mai mari.

„Voi sunteți sarea pământului” (Mt 5,13). Sarea este primul simbol pe care Isus îl foloseşte învăţându-i pe discipolii săi. Ea, înainte de toate, dă gust mâncărurilor şi ne face să ne gândim la acel gust fără de care viaţa rămâne insipidă. De fapt, nu sunt suficiente structuri organizate şi eficiente pentru a face bună conviețuirea umană, este nevoie de gust, este nevoie de gustul solidarității. Şi aşa cum sarea dă gust numai topindu-se, tot aşa societatea regăseşte gust prin generozitatea gratuită a celui care se dedică pentru ceilalți. Este frumos ca tinerii, îndeosebi, să fie motivaţi în asta, pentru ca să se simtă protagoniști ai viitorului țării şi să-l aibă la inimă, îmbogățind cu visele lor şi cu creativitatea lor istoria care i-a precedat. Nu există reînnoire fără tineri, adesea înșelați de un spirit consumist care slăbeşte existenţa. Atâția, prea mulţi în Europa se târăsc în oboseală şi în frustrare, stresaţi de ritmuri frenetice de viaţă şi fără a găsi de unde ia motivații şi speranţă. Ingredientul care lipsește este grija faţă de ceilalți. A ne simți responsabili pentru cineva dă gust vieţii şi permite să descoperim că ceea ce dăm este în realitate un dar pe care ni-l oferim nouă înșine.

Sarea, în timpurile lui Cristos, în afară de a da gust, folosea pentru a conserva alimentele, ferindu-le de deteriorare. Vă urez să nu permiteți niciodată ca gusturile frumos mirositoare ale celor mai bune tradiții ale voastre să fie stricate de superficialitatea consumurilor şi a câştigurilor materiale. Şi nici de colonizările ideologice. În aceste ținuturi, până în urmă cu câteva decenii, o gândire unică împiedica libertatea; astăzi o altă gândire unică o golește de sens, reducând progresul la câștig şi drepturile numai la nevoile individualiste. Astăzi, ca şi atunci, sarea credinţei nu este un răspuns conform lumii, nu se află în ardoarea de a întreprinde războaie culturale, ci în semănatul blând şi răbdător al Împărăției lui Dumnezeu, înainte de toate cu mărturia carității, a iubirii. Constituția voastră menționează dorința de a edifica ţara pe moştenirea sfinților Ciril şi Metodiu, patroni ai Europei. Ei, fără impuneri şi fără forțări, au fecundat cultura cu Evanghelia generând procese benefice. Acesta este drumul: nu lupta pentru cucerirea de spaţii şi de relevanță, ci calea indicată de sfinţi, calea Fericirilor. De acolo, din Fericiri, izvorăște viziunea creştină a societății.

În afară de asta, sfinții Ciril şi Metodiu au arătat că a păzi binele nu înseamnă a repeta trecutul, ci a se deschide la noutate fără a se dezrădăcina. Istoria voastră are atâția scriitori, poeți şi oameni de cultură care au fost sarea țării. Şi aşa cum sarea ustură pe răni, tot aşa viețile lor au trecut adesea prin cuptorul suferinței. Câte personalități ilustre au fost închise în puşcării, rămânând libere înăuntru şi oferind exemple strălucitoare de curaj, coerență şi rezistența la nedreptate! Şi mai ales de iertare. Aceasta este sarea țării voastre.

În schimb, pandemia este încercarea din timpul nostru. Ea ne-a învățat cât de ușor este, deşi aflați în aceeaşi situaţie, să ne dezbinăm şi să ne gândim numai la noi înșine. Să repornim în schimb de la recunoaşterea că toţi suntem fragili şi avem nevoie de ceilalți. Nimeni nu se poate izola, ca individ şi ca naţiuni. Să primim această criză ca un „apel de a regândi stilurile noastre de viaţă” (Scrisoarea enciclică Fratelli tutti, 33). Nu foloseşte să învinuim trecutul, trebuie să ne suflecăm mânecile pentru a construi împreună viitorul. Vă urez să faceţi asta cu privirea îndreptată în sus, ca atunci când priviți la splendizii voștri munți Tatra. Acolo, între păduri şi vârfuri care sunt îndreptate spre cer, Dumnezeu pare mai aproape şi creația se revelează drept casa intactă care de-a lungul secolelor a găzduit atâtea generații. Munții voștri leagă într-un unic lanț vârfuri şi peisaje variate şi trec peste granițele țării pentru a uni în frumusețe popoare diferite. Cultivaţi această frumusețe, frumusețea ansamblului. Asta cere răbdare, asta cere trudă, asta cere curaj şi împărtășire, asta cere elan şi creativitate. Însă este lucrarea umană pe care cerul o binecuvântează. Dumnezeu să vă binecuvânteze, Dumnezeu să binecuvânteze această ţară. Nech Boh žehná Slovensko! [Dumnezeu să binecuvânteze Slovacia!]. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu