Isus părăsește viaţa liniștită şi ascunsă din Nazaret şi se transferă la Cafarnaum, un oraş situat de-a lungul Mării Galileei, un loc de trecere, o răscruce de popoare şi culturi diferite. Urgenţa care-l împinge este vestirea Cuvântului lui Dumnezeu, care trebuie să fie dus la toţi. De fapt, vedem în Evanghelie că Domnul invită pe […]

Isus părăsește viaţa liniștită şi ascunsă din Nazaret şi se transferă la Cafarnaum, un oraş situat de-a lungul Mării Galileei, un loc de trecere, o răscruce de popoare şi culturi diferite. Urgenţa care-l împinge este vestirea Cuvântului lui Dumnezeu, care trebuie să fie dus la toţi. De fapt, vedem în Evanghelie că Domnul invită pe toţi la convertire şi cheamă pe primii discipoli pentru ca să transmită şi altora lumina Cuvântului (cf. Mt 4,12-23). Să percepem acest dinamism, care ne ajută să trăim Duminica Cuvântului lui Dumnezeu: Cuvântul este pentru toţi, Cuvântul cheamă la convertire, Cuvântul ne face vestitori.

Cuvântul lui Dumnezeu este pentru toţi. Evanghelia ni-l prezintă pe Isus mereu în mișcare, în drum spre ceilalți. În nicio ocazie din viaţa sa publică El nu ne dă ideea că este un învățător static, un învățător așezat la catedră; dimpotrivă, îl vedem itinerant, îl vedem pelerin, parcurgând oraşe şi sate, întâlnind fețe şi istorii. Picioarele sale sunt cele ale mesagerului care anunță vestea bună a iubirii lui Dumnezeu (cf. Is 52,7-8). În Galileea neamurilor, pe calea mării, dincolo de Iordan, unde Isus predică, era – notează textul – un popor cufundat în întuneric: străini, păgâni, femei şi bărbați din diferite regiuni şi culturi (cf. Mt 4,15-16). Acum şi ei pot să vadă lumina. Şi astfel Isus „lărgește granițele”: Cuvântul lui Dumnezeu, care vindecă şi ridică, nu este destinat numai celor drepți din Israel, ci tuturor; vrea să ajungă la cei de departe, vrea să-i vindece pe bolnavi, vrea să-i mântuiască pe păcătoşi, vrea să adune oile pierdute şi să ridică pe cei care au inima trudită şi oprimată. Așadar, Isus „invadează” pentru a ne spune că milostivirea lui Dumnezeu este pentru toţi. Să nu uităm asta: milostivirea lui Dumnezeu este pentru toţi şi pentru fiecare dintre noi. „Milostivirea lui Dumnezeu este pentru mine”, fiecare poate spune asta.

Acest aspect este fundamental şi pentru noi. Ne aminteşte că Cuvântul este un dar adresat fiecăruia şi că noi de aceea nu putem restrânge niciodată câmpul său de acțiune pentru că el, dincolo de toate calculele noastre, încolțește în mod spontan, neprevăzut şi imprevizibil (cf. Mc 4,26-28), în modurile şi în timpurile pe care Duhul Sfânt le cunoaște. Şi dacă mântuirea este destinată tuturor, chiar şi celor mai îndepărtați şi pierduți, atunci vestirea Cuvântului trebuie să devină principala urgență a comunităţii ecleziale, aşa cum a fost pentru Isus. Să nu ni se întâmple să mărturisim un Dumnezeu cu inimă largă şi să fim o Biserică având inima strâmtă – asta ar fi, îmi permit să spun, un blestem –; să nu ni întâmple să predicăm mântuirea pentru toţi şi să facem impracticabil drumul pentru a o primi; să nu ni se întâmple să ştim că suntem chemaţi să ducem vestea Împărăției şi să neglijăm Cuvântul, pierzându-ne în atâtea activități secundare, sau atâtea discuții secundare. Să învățăm de la Isus să punem Cuvântul în centru, să lărgim granițele, să ne deschidem oamenilor, să generăm experiențe de întâlnire cu Domnul, știind că Cuvântul lui Dumnezeu „nu este cristalizat în formule abstracte şi statice, ci cunoaște o istorie dinamică făcută din persoane şi din evenimente, din cuvinte şi din acțiuni, din dezvoltări şi tensiuni”[1].

Acum să trecem la al doilea aspect: Cuvântul lui Dumnezeu, care este adresat tuturor, cheamă la convertire. De fapt, Isus repetă în predica sa: „Convertiți-vă pentru că s-a apropiat împărăția cerurilor” (Mt 4,17). Asta înseamnă că apropierea lui Dumnezeu nu este neutră, prezența sa nu lasă lucrurile aşa cum sunt, nu apără trăirea liniștită. Dimpotrivă, Cuvântul ne zdruncină, ne incomodează, ne provoacă la schimbare, la convertire: ne pune în criză pentru că „este viu, plin de putere şi mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri […] şi judecă sentimentele şi gândurile inimii” (Evr 4,12). Şi astfel, ca o sabie Cuvântul pătrunde în viaţă, făcându-ne să discernem sentimentele şi gândurile inimii, adică făcându-ne să vedem care este lumina binelui căreia să-i dăm spațiu şi unde se adună în schimb întunericul viciilor şi păcatelor de combătut. Cuvântul, atunci când intră în noi, transformă inima şi mintea; ne schimbă, ne face să orientăm viaţa spre Domnul.

Iată invitaţia lui Isus: Dumnezeu s-a apropiat de tine, de aceea dă-ți seama de prezența sa, fă spațiu Cuvântului său şi vei schimba privirea asupra vieţii tale. Aş vrea s-o spun şi aşa: pune viaţa ta sub Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este drumul pe care ni-l indică Biserica: toţi, şi păstorii Bisericii, suntem sub autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu sub gusturile noastre, sub tendințele sau preferințele noastre, ci sub unicul Cuvânt al lui Dumnezeu care ne plăsmuiește, ne convertește, ne cere să fim uniţi în unica Biserică a lui Cristos. Așadar, fraților şi surorilor, putem să ne întrebăm: viaţa mea, unde găsește direcție, de unde ia orientare? Din multele cuvinte pe care le aud, din ideologii, sau din Cuvântul lui Dumnezeu care mă conduce şi mă purifică? Şi care sunt în mine aspectele care cer schimbare şi convertire?

În sfârşit – al treilea pasaj –, Cuvântul lui Dumnezeu, care se adresează tuturor şi cheamă la convertire, ne face vestitori. De fapt, Isus trece pe malul lacului Galileei şi îi cheamă pe Simon şi pe Andrei, doi fraţi care erau pescari. Îi invită cu Cuvântul său să-l urmeze, spunându-le că îi va face „pescari de oameni” (Mt 4,19): de acum nu numai experți în bărci, în năvoade şi în pești, ci experți în a-i căuta pe ceilalți. Şi aşa cum pentru navigare şi pescuit au învățat să părăsească malul şi să arunce năvoadele în larg, în acelaşi mod vor deveni apostoli capabili să navigheze în marea deschisă a lumii, să meargă în întâmpinarea fraților şi să vestească bucuria Evangheliei. Acesta este dinamismul Cuvântului: ne atrage în „năvodul” iubirii Tatălui şi ne face apostoli care simt dorința de neoprit de a-i urca în barca Împărăției pe cei pe care-i întâlnesc. Şi acesta nu este prozelitism, pentru că acela care cheamă este Cuvântul lui Dumnezeu, nu cuvântul nostru.

Așadar să simţim adresată şi nouă astăzi invitaţia de a fi pescari de oameni: să ne simţim chemaţi de Isus personal ca să vestim Cuvântul său, ca să-l mărturisim în situațiile de fiecare zi, ca să-l trăim în dreptate şi în caritate, chemaţi să-i „dăm trup” mângâind trupul celui care suferă. Aceasta este misiunea noastră: să devenim căutători ai celui care s-a pierdut, ai celui care este oprimat şi descurajat, pentru a le duce lor nu pe noi înșine, ci mângâierea Cuvântului, vestea năvalnică a lui Dumnezeu care transformă viaţa, pentru a duce bucuria de a ști că El este Tată şi se adresează fiecăruia, pentru a duce frumusețea de a spune: „Frate, soră, Dumnezeu s-a apropiat de tine, ascultă-l şi în Cuvântul său vei găsi un dar minunat!”.

Fraților şi surorilor, aş vrea să închei invitând simplu să mulțumim celor care se străduiesc pentru ca acest Cuvânt al lui Dumnezeu să fie repus în centru, împărtășit şi vestit. Mulţumesc celor care îl studiază şi aprofundează bogăția sa; mulţumesc lucrătorilor pastorali şi tuturor acelor creştini angajați în ascultarea şi în răspândirea Cuvântului, în special lectorilor şi cateheţilor: astăzi confer slujirea câtorva dintre ei. Mulţumesc celor care au primit multele invitații pe care le-am făcut de a purta Evanghelia cu ei peste tot şi de a o citi în fiecare zi. Şi în sfârşit o mulțumire deosebită diaconilor şi preoţilor: mulţumesc, iubiți fraţi, pentru că faceţi să nu lipsească poporului sfânt hrana Cuvântului; mulţumesc pentru că vă angajați să-l meditați, să-l trăiți şi să-l vestiți; mulţumesc pentru slujirea voastră şi pentru jertfele voastre. Pentru noi toţi, să fie mângâiere şi răsplată bucuria dulce de a vesti Cuvântul de mântuire.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

[1] Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi în misiunea Bisericii. Instrumentum laboris pentru a XII-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, 2008, 10.