Eminență,

iubiți fraţi episcopi,

dragi prieteni!

Sunt bucuros să vă salut pe voi toţi, care proveniți din Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda şi Islanda, cu ocazia pelerinajului vostru la Roma, organizat de Conferința Episcopală a Țărilor Nordice.

Mă rog pentru ca, prin această experienţă de a merge împreună ca fraţi şi surori în Cristos, inimile voastre să se întărească în credinţă, în speranţă şi în iubire, pentru că acestea sunt trei elemente esențiale ale vieţii creştine, trei moduri în care Duhul Sfânt ne conduce pe drumul nostru, în pelerinajul nostru, pentru că noi suntem niște pelerini (cf. Cateheză, 24 aprilie 2024).

Motoul acestui Jubileu, aşa cum știți bine, este „Pelerini ai speranţei”. De aceea mă for ca speranţa voastră să se întărească în aceste zile. Cu siguranță sunteți deja conștienți de semnele de speranţă prezente în țările voastre de origine, pentru că Biserica, în ținuturile voastre, deşi mică, crește ca număr. Crește mereu. Putem să-i mulțumim lui Dumnezeu Atotputernicul, pentru că semințele de credinţă, plantate şi irigate acolo de generații de păstori şi persoane perseverente, dau roadele lor. Nici acest lucru nu trebui să ne surprindă, pentru că Domnul este mereu fidel faţă de promisiunile sale!

În timp ce vizitați diferitele locuri sfinte din Cetatea Eternă, îndeosebi mormintele sfinților apostoli Petru şi Paul, mă rog şi ca credinţa voastră în Domnul Isus şi conştiinţa voastră că îi aparțineți Lui şi unii altora în comuniunea Bisericii, să fie hrănită şi aprofundată. În acest mod, cu mintea şi inima mai deplin în sintonie cu harul transformator al lui Cristos, veți putea să vă întoarceți în țările voastre plini de entuziasmul bucuros de a împărtăși marele dar pe care l-aţi primit, pentru că, aşa cum spune sfântul Paul, am fost creați în Cristos pentru a face fapte bune (cf. Ef 2,8-10).

De fapt, nu există „faptă” mai mare decât a transmite altora mesajul de mântuire al Evangheliei, şi noi suntem chemaţi să facem asta mai ales pentru cei care se află la margini. Să ne gândim de exemplu la cel care este singur şi izolat – atâția oameni sunt izolați, singuri –, în inima şi în periferiile comunităţilor voastre şi în teritoriile cele mai îndepărtate. De altfel, această misiune este încredinţată fiecăruia dintre voi, oricare ar fi vârsta voastră, starea de viaţă sau capacitatea. Şi cei care între voi sunt bătrâni, bolnavi sau în vreun fel în dificultate au vocația nobilă de a mărturisi iubirea compătimitoare a Tatălui.

Așadar, întorcându-vă acasă, amintiţi-vă că pelerinajul nu se încheie, ci îşi mută obiectivul său asupra drumului zilnic al uceniciei şi asupra chemării de a persevera în misiunea evanghelizării. În această privință, aş vrea să încurajez comunitățile voastre catolice vii, marcate de războiul din Europa şi din lume, familia noastră umană are atâta nevoie de o mărturie unitară a acelei reconcilieri, vindecări şi păci care poate veni numai de la Dumnezeu.

În acelaşi mod, în contextele voastre multiculturale, sunteți chemaţi să dialogaţi şi să lucrați împreună cu apartenenții la alte religii, dintre care mulţi sunt migranţi, pe care i-aţi primit aşa de bine în societățile voastre. De fapt, îmi amintesc că am văzut asta personal în timpul vizitei mele în Suedia în 2016. Şi pentru noi țări latinoamericane, în timpurile dictaturilor – Brazilia, Uruguay, Chile, Argentina –: au mers acolo fraţi şi surori ai noştri care fugeau de dictaturi. Continuați să fiți faruri de primire şi de solidaritate fraternă!

În sfârşit, un cuvânt pentru pelerinii mai tineri dintre voi. În cadrul evenimentelor din acest an, la 27 aprilie vom celebra canonizarea fericitului Carlo Acutis. Acest tânăr sfânt din timpurile noastre şi pentru timpurile noastre vă arată vouă, şi nouă tuturor, cât de posibil este în lumea de astăzi pentru tineri să-l urmeze pe Isus, să împărtăşească învăţăturile sale cu alţii şi astfel să găsească plinătatea vieţii în bucurie, în libertate şi în sfințenie. Așadar permiteți-mi să vă repet, şi vă rog împărtășiți cu tinerii voștri prieteni acasă aceste cuvinte ale Papei: „Duhul Sfânt să vă stimuleze […]. Biserica are nevoie de elanul vostru, de intuiţiile voastre, de credinţa voastră. Avem nevoie de asta!” (Exortaţia apostolică Christus vivit, 299).

Dragi prieteni, cu aceste scurte reflecții vă urez tot binele pentru pelerinajul vostru şi pentru viaţa voastră, şi vă încredințez mijlocirii Mariei, Maica Bisericii. Vă binecuvântez din inimă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu