Iubiți fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit! Vă primesc cu plăcere, în această ocazie în care aţi avut oportunitatea de a vă confrunta, ca responsabili pentru cateheză din Bisericile particulare din Europa, despre primirea noului Directoriu pentru cateheză, publicat anul trecut. Îi mulţumesc E.S. Mons. Rino Fisichella pentru această iniţiativă, care sunt […]

Iubiți fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit!

Vă primesc cu plăcere, în această ocazie în care aţi avut oportunitatea de a vă confrunta, ca responsabili pentru cateheză din Bisericile particulare din Europa, despre primirea noului Directoriu pentru cateheză, publicat anul trecut. Îi mulţumesc E.S. Mons. Rino Fisichella pentru această iniţiativă, care sunt sigur că se va extinde şi la Conferințele Episcopale din celelalte continente, pentru ca drumul catehetic comun să fie îmbogățit de atâtea experiențe locale.

M-am întors de la celebrarea Congresului Euharistic Internațional, desfășurat la Budapesta în zilele trecute, iar ocazia este favorabilă pentru a verifica modul în care marea angajare a catehezei poate să fie eficace în opera de evanghelizare dacă îşi îndreaptă privirea spre misterul euharistic. Nu putem uita că locul privilegiat al catehezei este tocmai celebrarea euharistică, unde fraţii şi surorile se întâlnesc împreună pentru a descoperi tot mai mult modurile diferite ale prezenței lui Dumnezeu în viaţa lor.

Îmi place să mă gândesc la acel text din Evanghelia lui Matei unde discipolii îl întreabă pe Isus: „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?” (26,17). Răspunsul lui Isus manifestă clar că El deja predispusese toate: cunoștea parcursul pe care îl va face un om cu urciorul cu apă, știa despre sala mare deja pregătită la etajul casei (cf. Lc 22,10-12); şi, fără a o spune, simţea pe deplin ce era în inimile prietenilor săi pentru ceea ce se va întâmpla în zilele următoare.

Cuvintele inițiale cu care îi trimite sunt: „Mergeți în cetate” (Mt 26,18). Acest amănunt – gândindu-mă la voi şi la slujirea voastră – ne face să recitim drumul catehezei ca moment prin care creştinii, care se pregătesc să celebreze culmea misterului credinţei, sunt invitați să meargă mai întâi „în cetate”, pentru a întâlni persoane ocupate în activitățile lor zilnice. Cateheza – cum subliniază noul Directoriu, nu este o comunicare abstractă de cunoștințe teoretice de memorat ca şi cum ar fi formule de matematică sau de chimie. Este mai degrabă experienţa mistagogică a celor care învaţă să-i întâlnească pe fraţi acolo unde trăiesc şi lucrează, pentru că ei înșiși l-au întâlnit pe Cristos, care i-a chemat să devină discipoli misionari. Trebuie să insistăm pentru a indica inima catehezei: Isus Cristos înviat te iubește şi nu te abandonează niciodată! Această primă vestire nu poate să ne găsească niciodată obosiți nici repetitivi în diferitele faze ale drumului catehetic.

Pentru aceasta am instituit slujirea de catehet. Pregătesc ritualul pentru „crearea” – între ghilimele – a cateheţilor. Pentru ca să simtă comunitatea creştină exigența de a ridica această vocație şi de a experimenta slujirea unor bărbați şi femei care, trăind din celebrarea euharistică, să simtă mai vie pasiunea de a transmite credinţa ca evanghelizatori. Catehetul şi cateheta sunt martori care se pun în slujba comunităţii creştine, pentru a susține aprofundarea credinţei în concretul vieţii zilnice. Sunt persoane care vestesc fără încetare Evanghelia milostivirii; persoane capabile să creeze legăturile necesare de primire şi apropiere care permit să se guste mai bine Cuvântul lui Dumnezeu şi să se celebreze misterul euharistic oferind roade de fapte bune.

Îmi amintesc cu iubire de cele două catehete care m-au pregătit pentru Prima Împărtășanie şi am continuat raportul cu ele ca preot precum şi, cu una dintre ele care încă trăieşte, ca episcop. Simțeam un mare respect, precum şi un sentiment de mulțumire, fără a-l explica, dar se simţea ca o venerație. De ce? Pentru că erau femeile care m-au pregătit pentru Prima Împărtășanie, împreună cu o soră. Această experienţă vreau să v-o spun deoarece pentru mine a fost un lucru frumos, să le însoțesc până la sfârşitul vieţii lor, pe amândouă. Şi sora, care m-a pregătit la partea liturgică a Împărtășaniei: a murit şi eu am fost acolo, cu ea, însoțind-o. Există o apropiere, o legătură foarte importantă cu cateheţii.

Aşa cum am spus lunea trecută în catedrala din Bratislava, evanghelizarea nu este simplă repetare a trecutului, niciodată. Marii sfinţi evanghelizator, precum Ciril şi Metodiu, precum Bonifaciu, au fost creativi, cu creativitatea Duhului Sfânt. Au deschis drumuri noi, au inventat limbaje noi, „alfabete” noi, pentru a transmite Evanghelia, pentru înculturarea credinţei. Asta cere să ştim să ascultăm oamenii, să ascultăm popoarele cărora le vestim: să ascultăm cultura lor, istoria lor; să ascultăm nu superficial, gândindu-ne deja la răspunsurile pre-confecționate pe care le avem în valiză, nu! Să ascultăm cu adevărat, şi să punem în confruntare acele culturi, acele limbaje, mai ales ceea ce nu este spus, ceea ce nu este exprimat, cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu Isus Cristos Evanghelie vie. Şi repet întrebarea: nu aceasta este misiunea cea mai urgentă a Bisericii în rândul popoarelor din Europa? Marea tradiție creştină a continentului nu trebuie să devină un obiect istoric, altminteri nu mai este „tradiție”! Tradiția ori este vie ori nu este. Şi cateheza este tradiție, este tradere, dar tradiție vie, de la inimă la inimă, de la minte la minte, de la viaţă la viaţă. Așadar: pasionați şi creativi, cu stimulentul Duhului Sfânt. Am folosit cuvântul „pre-confecţionat” pentru limbaj, dar îmi este frică de cateheţii cu inima, atitudinea şi faţa „pre-confecţionate”. Nu. Ori catehetul este liber ori nu este catehet. Catehetul se lasă lovit de realitatea pe care o găsește şi transmite Evanghelia cu o creativitate mare, ori nu este catehet. Gândiți-vă bine la acest lucru.

Preaiubiților, prin voi aş vrea să ajungă mulțumirea mea personală la miile de catehete şi cateheţi din Europa. Mă gândesc îndeosebi la cei care, începând de săptămânile următoare, vor dedica mare angajare copiilor şi tinerilor care se pregătesc să completeze parcursul lor de inițiere creştină. Dar mă gândesc la toţi şi la fiecare. Fecioara Maria să mijlocească pentru voi, ca să fiți mereu asistați de Duhul Sfânt. Vă însoțesc cu rugăciunea mea şi cu Binecuvântarea Apostolică. Şi voi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!

[Binecuvântare]

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu