Iubiți fraţi!

„Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!”. Şi eu, cu aceste cuvinte ale apostolului Paul, „îi mulţumesc lui Dumnezeu întotdeauna cu privire la voi” (1Cor 1,3-4). Mulţumesc pentru prezența voastră, dragi membri ai Comisiei pentru dialogul teologic între Biserica catolică şi Bisericile ortodoxe orientale, mulţumesc pentru munca voastră prețioasă: sunt bucuros să vă revăd la trei ani de distanță de la ultima noastră întâlnire. Şi sunt recunoscător Preasfinţiei Sale episcopul Kyrillos pentru cuvintele cordiale pe care mi le-a adresat.

Urmează să încheiaţi un studiu important despre Sacramente, un document care demonstrează existenţa unui consens amplu şi care, cu ajutorul lui Dumnezeu, va putea marca un nou pas înainte spre comuniunea deplină. Această tematică îmi inspiră trei idei scurte pe care aş vrea să le împărtășesc cu voi.

Prima: ecumenismul este în mod esenţial baptismal. În Botez se găsește fundamentul comuniunii între creştini şi năzuinţa spre unitatea vizibilă deplină. Graţia acestui Sacrament putem afirma cu apostolul Paul: „Noi toţi am fost botezați într-un singur Duh spre a fi un singur trup” (1Cor 12,13). Într-un singur trup: a înainta spre recunoaşterea reciprocă a acestui Sacrament fundamental mi se pare esenţial pentru a ajunge să mărturisim împreună cu apostolul „un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez” (Ef 4,5).

În al doilea rând, ecumenismul are întotdeauna un caracter pastoral. Între Bisericile noastre care împărtășesc succesiunea apostolică, amplul consens relevat de Comisia voastră nu numai cu privire la Botez, ci şi cu privire la celelalte Sacramente, ar trebui să ne încurajeze aprofundarea unui ecumenism pastoral. În acest sens, chiar fără a fi în comuniune deplină, au fost deja semnate acorduri pastorale cu unele Biserici ortodoxe orientale, care permit credincioșilor să „participe la mijloacele harului” (Unitatis redintegratio, 8). Mă gândesc, îndeosebi, la Declarația comună semnată în 1984 de papa Ioan Paul al II-lea şi de patriarhul Mar Ignatius Zakka I Iwas al Bisericii siro-ortodoxe de Antiohia, care în circumstanțe determinate îi autorizează pe credincioşi să primească sacramentele Pocăinţei, Euharistiei şi Ungerii bolnavilor într-o comunitate sau în cealaltă. Mă gândesc şi la acordul cu privire la căsătoriile mixte încheiat în 1994 între Biserica catolică şi Biserica siro-ortodoxă malankareză. Toate acestea au fost posibile privind la realitatea concretă a membrilor poporului lui Dumnezeu şi la binele lor, superior ideilor şi divergenţelor istorice: privind la importanţa ca nimeni să nu fie lăsat lipsit de mijloacele harului. Or, pe baza consensului teologic relevat de Comisia voastră, n-ar fi posibil să se extindă şi să se multiplice aceste acorduri pastorale, mai ales în contexte în care credincioşii noştri se află în situaţie de minoritate şi de diasporă? Este o provocare, această întrebare, este o provocare. Fie ca Duhul Sfânt să ne inspire modurile pentru a merge înainte pe acest drum, care priveşte binele persoanelor, binele sufletelor, binele poporului lui Dumnezeu, al nostru, totul, şi nu distincţii morale sau teologice sau ideologice. Binele, oamenii, este acolo. Isus Cristos s-a întrupat, s-a făcut om, membru al poporului credincios al lui Dumnezeu. Nu s-a făcut idee, nu, s-a făcut om. Şi noi trebuie să căutăm mereu binele oamenilor şi al poporului credincios al lui Dumnezeu.

Pornind de la asta o a treia idee: ecumenismul există deja ca realitate înainte de toate locală. Mulţi credincioşi – mă gândesc mai ales la cei din Orientul Mijlociu dar şi la cei care au emigrat în Occident – trăiesc deja ecumenismul vieţii în cotidianitatea familiilor lor, a locului de muncă, a frecventărilor de fiecare zi. Şi experimentează adesea împreună ecumenismul suferinței, în mărturia comună adusă numelui lui Cristos uneori chiar cu prețul vieţii. Așadar, ecumenismul teologic ar trebui să reflecteze nu numai asupra diferențelor dogmatice apărute în trecut, ci şi asupra experienţei actuale a credincioșilor noştri. Cu alte cuvinte, dialogul asupra doctrinei ar putea să se adapteze teologic la dialogul vieţii care se dezvoltă în relațiile locale şi zilnice ale Bisericilor noastre, care constituie un adevărat loc teologic. Pentru mine asta contează pentru a promova o gândire. În această privință, pentru a mări o cunoaștere fraternă mai mare, mă bucur de inițiativa voastră menită să promoveze vizite de studiu ale tinerilor preoţi şi monahi din fiecare Biserică. În urmă cu trei săptămâni am avut bucuria de a primi o delegație venită la Roma, la invitaţia Dicasterului pentru Promovarea Unității Creştinilor, pentru a întâlni Biserica catolică. Aceasta este calea, întâlnirea fraternă pentru a ne asculta, a împărtăși şi a merge împreună. Este ecumenismul de a merge împreună, care se face mergând, nu numai cu ideile, se face mergând. Şi este frumos a implica în apropierea Bisericilor noastre generațiile tinere, active în comunitățile locale, pentru ca dialogul despre doctrină să înainteze împreună cu dialogul vieţii.

Dimensiunile baptismală, pastorală şi locală: trei perspective ecumenice care mi se par importante pe drumul spre comuniunea deplină. Iubiți fraţi, vă reînnoiesc recunoștința mea pentru vizita voastră şi, prin intermediul vostru, aş vrea să extind salutul meu la venerabilii şi iubiții mei fraţi conducători ai Bisericilor ortodoxe orientale. Faza următoare a dialogului vostru se va concentra asupra Fecioarei Maria în învățătura şi în viaţa Bisericii. Deja de acum încredințăm lucrarea voastră mijlocirii Născătoarei de Dumnezeu. Dacă sunteți de acord, putem s-o invocăm recitând împreună cuvintele acestei rugăciuni antice: „Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu. Nu disprețui rugăciunile noastre în nevoile noastre, ci ne mântuiește de toate primejdiile, Fecioară slăvită şi binecuvântată”.

Multe mulțumiri şi să ne rugăm unii pentru alţii.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu