Iubiți fraţi şi surori, bună ziua! Vă spun cu bucurie bine aţi venit la Roma, unde pentru prima dată vă reuniţi pentru sesiunea voastră anuală. Sunt recunoscător pentru munca teologică pe care o desfășurați în slujba comuniunii între catolici şi ortodocși. Îi mulţumesc cardinalului Koch pentru cuvintele sale de prezentare. M-a impresionat ceea ce a […]

Iubiți fraţi şi surori, bună ziua!

Vă spun cu bucurie bine aţi venit la Roma, unde pentru prima dată vă reuniţi pentru sesiunea voastră anuală. Sunt recunoscător pentru munca teologică pe care o desfășurați în slujba comuniunii între catolici şi ortodocși. Îi mulţumesc cardinalului Koch pentru cuvintele sale de prezentare. M-a impresionat ceea ce a spus cu privire la misiunea voastră specifică: a căuta împreună modalitățile în care diferitele tradiții se pot îmbogăți reciproc fără a pierde identitatea lor. A fost interesant ceea ce aţi spus dumneavoastră despre interpretare ca Gegensätze: mi-a plăcut, mulţumesc. Este frumos a cultiva o unitate îmbogățită de diferenţe, care nu cedează ispitei unei uniformităţi care adaptează: acest lucru mereu este rău, nu este de bun spirit. Animați de acest spirit, vă confruntați pentru a înţelege cum aspectele contrastante prezente în tradițiile noastre, în loc de a alimenta contrapoziții, să poată deveni oportunități legitime pentru a exprima credinţa apostolică comună.

Îmi place şi numele vostru: nu o comisie sau un comitet, ci un „grup de lucru”: un grup care reunește, într-un dialog fratern şi răbdător, experți din diferite Biserici şi diferite țări, doritori să se roage şi să studieze împreună unitatea. Patronul vostru, sfântul Irineu din Lyon, pe care cu plăcere îl voi declara învățător al Bisericii în curând cu titlul de Doctor unitatis, a venit din Orient şi a exercitat slujirea sa episcopală în Occident, a fost o mare punte spirituală şi teologică între creştini orientali şi occidentali. Numele său, Irineu, are imprimat cuvântul pace. Ştim că pacea Domnului nu este o pace „contractuală”, rod al acordurilor pentru a ocroti interese, ci o pace care reconciliază, care reintegrează în unitate. Aceasta este pacea lui Isus. Cristos – scrie apostolul Paul – „este pacea noastră, cel care a făcut din două una şi a dărâmat zidul despărțitor, desființând în trupul său ura” (Ef 2,14). Dragi prieteni, şi voi, cu ajutorul lui Dumnezeu, lucrați pentru a dărâma ziduri despărţitoare şi pentru a ridica punţi de comuniune.

Vă mulţumesc pentru asta şi îndeosebi pentru studiul pe care de curând l-aţi publicat, intitulat A sluji comuniunea. A regândi raportul între primat şi sinodalitate. Prin răbdarea constructivă a dialogului, în special cu Bisericile ortodoxe, înţelegem mai bine că primatul şi sinodalitatea în Biserică nu sunt două principii concurente de ținut în echilibru, ci două realităţi care se constituie şi se susțin reciproc în slujba comuniunii. Aşa cum primatul presupune exercitarea sinodalităţii, tot aşa sinodalitatea include exercitarea primatului. Este interesant, din acest punct de vedere, ceea ce a scris Comisia Teologică Internațională, explicând că sinodalitatea în Biserica catolică, în sens amplu, poate să fie înţeleasă ca articularea a trei dimensiuni: „«toţi», «unii» şi «una»”. De fapt „sinodalitatea implică exercitarea lui sensus fidei a lui universitas fidelium (toţi), slujirea de conducere a Colegiului Episcopilor, fiecare cu preoţimea sa (unii), şi slujirea de unitate a episcopului şi a papei (una)” (Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii, 2018, nr. 64).

În această viziune, slujirea primaţială este intrinsecă pentru dinamica sinodală, aşa cu sunt şi aspectul comunitar care include întregul popor al lui Dumnezeu şi dimensiunea colegială referitoare la exercitarea slujirii episcopale. De aceea, o abordare rodnică a primatului în dialogurile teologice şi ecumenice nu poate decât să se întemeieze pe o reflecţie asupra sinodalităţii: nu există alt drum. De fapt, am exprimat de mai multe ori convingerea mea că „într-o Biserică sinodală, şi exercitarea primatului petrin va putea primi lumină mai mare” (Discurs la a 50-a aniversare a instituirii Sinodului Episcopilor, 17 octombrie 2015). Am încredere că, având ajutorul lui Dumnezeu, drumul sinodal care se va inaugura peste câteva zile în toate diecezele catolice va fi ocazia pentru a aprofunda şi acest aspect important împreună cu ceilalți creştini.

Iubiți fraţi şi surori, vă mulţumesc pentru vizita voastră şi vă urez o rodnică sesiune de lucru la Roma la Institutul de Studii Ecumenice de la Angelicum. Încredințând slujirea mea rugăciunilor voastre, invoc asupra voastră binecuvântarea Domnului şi ocrotirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Şi acum, dacă vă este plăcut, fiecare în propria limbă putem să ne rugăm împreună Tatăl Nostru.

[Tatăl Nostru]

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu