Iubiți fraţi şi surori, bună ziua!

Vă spun bun-venit, bucuros să vă întâlnesc în ziua martiriului sfântului Andrei Kim Taegon, petrecut în urmă cu 177 de ani, şi cu ocazia binecuvântării statuii sale, instalată în una din nişele externe ale Bazilicii „Sfântul Petru”. Îi mulţumesc Domnului pentru mărturia de viaţă şi de credinţă a marelui vostru sfânt, precum şi pentru a voastră, deoarece poporul coreean, atunci când îl urmează pe Isus Cristos, dă o mărturie frumoasă. Şi o mulțumire specială se îndreaptă spre toţi cei care s-au dedicat pentru realizarea acestui proiect, îndeosebi cardinalului Lazăr – este bun! –, monseniorului Mathias Ri Iong-hoon, preşedinte al Conferinței Episcopale, şi fraților episcopi din Coreea. Salut cordial şi autoritățile civile prezente, preoţii, consacratele şi consacrații, precum şi credincioşii laici: aţi venit mulţi ca pelerini din Coreea şi din alte părţi ale lumii! Exprim recunoștință vie domnului Joseph Han Jin-seop, soției sale şi profesoarei Maria Ko Jong-hee, care au sculptat statuia.

În august 2014 am avut bucuria de a vizita ţara voastră pentru a-i întâlni pe tinerii participanți la a VI-a Zi a Tineretului Asiatic. Cu acea ocazie am mers la Sanctuarul de la Solmoe, la casa unde sfântul Andrei Kim s-a născut şi şi-a petrecut copilăria. Acolo m-am rugat în tăcere, în mod special pentru Coreea şi pentru tineri. Când mă gândesc la viaţa intensă a acestui mare sfânt, îmi revine în inimă fraza lui Isus: „dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult” (In 12,24). Sunt cuvinte care ne ajută să citim cu inteligență spirituală istoria frumoasă a credinţei voastre, a cărei sămânță prețioasă este sfântul Andrei Kim: el, primul preot martir coreean, ucis la vârstă tânără la puţin timp după ce a primit hirotonirea.

Figura sa ne invită să descoperim vocația încredinţată Bisericii coreene, vouă tuturor: sunteți chemaţi la o credinţă tânără, la o credinţă arzătoare care, animată de iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui, devine dar. În acest sens, cu profeția martiriului, Biserica coreeană aminteşte că Isus nu poate fi urmat fără a îmbrățișa crucea sa şi că nu ne putem proclama creştini fără a fi dispuși să urmăm până la capăt calea iubirii.

Despre sfântul Andrei Kim aş vrea să mai spun un alt lucru: avea o mare ardoare pentru răspândirea Evangheliei. S-a dedicat vestirii lui Isus cu noblețea sufletului, fără a se da înapoi în faţa pericolelor şi în pofida multelor suferințe: este suficient să ne gândim că şi bunicul său şi tatăl său au fost martirizați şi că mama sa a fost constrânsă să trăiască asemenea unei cerşetoare. Privind la el, cum să nu ne simţim îndemnați să cultivăm în inimă zelul apostolic, să fim semn al unei Biserici care iese din ea însăși pentru a arunca sămânța Evangheliei cu bucurie, chiar şi printr-o viaţă dedicată pentru ceilalți, în pace şi cu iubire? Şi cu privire la asta eu aş vrea să subliniez un lucru: voi aveți harul atâtor vocaţii sacerdotale; vă rog, „alungați-le”, trimiteți-le la misiuni, pentru că dacă nu vor mai fi preoţii decât oamenii, şi nu merge: să fie misionari în afară. Eu am experienţa de a-i fi văzut în Argentina şi fac mult bine misionarii voștri: trimiteți-i, ca preoţii să fie cei necesari, ceilalți să meargă misionari.

Biserica voastră, care provine din laicat şi este fecundată de sângele martirilor, se regenerează luând din rădăcinile sale elanul evanghelic generos al martorilor şi valorizarea rolului şi a carismelor laicilor. Din acest punct de vedere, este important de a lărgi spațiul colaborării pastorale, pentru a duce înainte împreună vestirea Evangheliei; preoţi, călugăriţe şi călugări, şi toţi laicii: împreună, fără închideri. Dorința de a dărui lumii speranţa Evangheliei deschide inima la entuziasm, ajută la depășirea atâtor bariere. Evanghelia nu dezbină, ci unește; determină să ne întrupăm şi să devenim aproapele în propria cultură, în propria istorie, cu blândeţe şi în spirit de slujire, fără a crea vreodată contraste, ci edificând mereu comuniunea. Edificând comuniunea. Reflectați bine asupra acestui lucru.

Așadar doresc să vă invit să redescoperiţi vocația voastră de „apostoli de pace” în fiecare domeniu al vieţii. În timp ce Andrei Kim studia teologia la Macao, a trebuit să asiste la ororile războaielor opiului; şi totuşi, în acel context conflictual, a reuşit să fie sămânță de pace pentru mulţi, dând dovadă de aspirația sa de a întâlni pe toţi şi de a dialoga cu toţi. Este o profeție pentru peninsula coreeană şi pentru întreaga lume: este stimulentul de a deveni însoțitori de drum şi martori de reconciliere; este mărturia credibilă că viitorul nu se construiește cu forţa violentă a armelor, ci cu forţa blândă a proximității. Să încredinţă sfântului Andrei Kim visul de pace al peninsulei coreene, care este mereu în gândurile mele şi în rugăciunea mea.

Aşa cum știți, am anunțat că Seul va fi sediul următoarei Zi Mondiale a Tineretului în 2027, pentru pregătirea căreia vă urez să vă dedicați cu zel răspândirii Cuvântului lui Dumnezeu. Îndeosebi, aş vrea să încredințez Bisericii coreene tocmai pe tineri. În pofida minunatei voastre istorii de credinţă şi marii lucrări pastorale pe care o duceți înainte cu entuziasm, atâția tineri, şi la voi, se lasă seduși de miturile false ale eficienței şi consumismului şi fascinați de iluzia hedonismului. Însă inima tinerilor caută altceva, este făcută pentru orizonturi mult mai ample: aveți grijă de ei, căutați-i, apropiați-vă de ei, ascultați-i, vestiți-le frumusețea Evangheliei pentru ca, liberi în interior, să devină martori bucuroși de adevăr şi de fraternitate.

Iubiți fraţi şi surori, cu adevărat mulţumesc pentru această întâlnire. Mă rog pentru voi şi invoc mijlocirea sfântului Andrei Kim şi a sfinților martiri coreeni, pentru ca să vă ocrotească şi să vă arate calea. Vă binecuvântez din inimă şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu