Bună ziua, Sanctitate. Mulțumim pentru aceste zile care s-au deschis cu adorația euharistică la Budapesta şi încheiate cu celebrarea şi rugăciunea, unită, în această dimineață la Šaštin. Între cele două momente, atâtea imagini, atâtea cuvinte, atâtea întâlniri, şi este frumos că s-a putut relua întâlnirea personală. Frumoasă şi participarea şi bucuria poporului lui Dumnezeu, în aceste zile.

Matteo Bruni:

Bună ziua, Sanctitate. Mulțumim pentru aceste zile care s-au deschis cu adorația euharistică la Budapesta şi încheiate cu celebrarea şi rugăciunea, unită, în această dimineață la Šaštin. Între cele două momente, atâtea imagini, atâtea cuvinte, atâtea întâlniri, şi este frumos că s-a putut relua întâlnirea personală. Frumoasă şi participarea şi bucuria poporului lui Dumnezeu, în aceste zile.

Aceste zile le reparcurgem prin întrebările jurnaliștilor.

Prima întrebare vine de la un jurnalist ungur, domnul István Károly Kuzmányi , de la Magyar Kurír.

István Károly Kuzmányi , de la Magyar Kurír:

Sfinte Părinte, vă mulțumim pentru vizita dumneavoastră la Budapesta unde l-aţi citat pe cardinalul Mindszenty care a spus: „Dacă sunt un milion de unguri care se roagă, nu-mi este frică de ziua de mâine”. Şi iată întrebarea mea: de ce aţi decis, după 21 de ani, să participați ca papă la Congresul Euharistic Internaţional şi ce credeți că putem face, noi ungurii, pentru asta? Mulţumesc.

Papa Francisc:

Bine, mulțumiri, multe mulțumiri. La început nu se înțelegea bine: „Dar vine numai la ceremonie, şi pe noi ungurii nu ne vizitează?”, şi cineva se gândea rău. Nu. Eu am explicat că era planificată deja – dar în minte – vizita în Slovacia, şi am început-o după aceea. Dar am promis președintelui vostru, cu care m-am întâlnit – aceasta este a treia oară când îl întâlnesc –, am promis să văd anul viitor sau celălalt să pot veni, pentru că sunt multe valorile ungurilor… M-a impresionat simțul ecumenismului, de exemplu, pe care voi îl aveți, cu o profunzime mare, mare, mare. Şi asta m-a impresionat.

În general, Europa – o spun mereu, o repet – trebuie să ia visele celor mari, ale părinţilor săi fondatori ai Uniunii Europene. Uniunea Europeană nu este – să spunem – o reuniune pentru a face lucruri…, este un fapt foarte spiritual, există un spirit la baza Uniunii Europene, pe care au visat-o Schumann, Adenauer, De Gasperi, aceşti mari: să ne întoarcem acolo. Pentru că există un pericol: ca să fie numai un birou de gestiune, Uniunea Europeană, şi asta nu merge. Trebuie să meargă chiar la mistică [la spirit], să caute rădăcinile Europei şi să le ducă înainte. Este adevărat că unele interese, probabil non-europene, încearcă să folosească Uniunea Europeană pentru colonizările ideologice, şi asta nu merge. Nu, Uniunea Europeană trebuie să fie independentă în ea însăși şi toate țările la acelaşi nivel, inspirați de visul marilor fondatori. Aceasta este ideea mea. Şi voi ungurii: cu voi am fost anul trecut [în urmă cu doi ani] în Transilvania. A fost foarte frumoasă acea Liturghie în maghiară!

Matteo Bruni:

Mulţumim, dr. Kuzmányi. A doua întrebare vine de la Bohumil Petrik, de la Dennik Standard.

Bohumil Petrik, de la Dennik Standard:

Dennik Standard cu RTVS întrebăm: vaccinarea i-a divizat pe creştini, şi în Slovacia. Dumneavoastră spuneţi că este tocmai un act de iubire a face vaccinul. Şi atunci, când nu se face vaccinul, cum aţi numi asta? De ce chiar şi unii credincioşi s-au simţit discriminați. Există şi diferite abordări în diferitele dieceze cu privire la acest punct: şi înainte de vizita dumneavoastră, puteau avea acces la evenimentele papale numai cei vaccinaţi, apoi s-a schimbat, putea şi cei cu testare, şi aşa mai departe. Deci, noi toţi am vrea să ştim: cum să ne reunim, cum să ne reconciliem cu privire la această temă?

Papa Francisc:

Acest lucru este important. Este un pic straniu, pentru că omenirea are o istorie de prietenie cu vaccinurile: când eram copii, şi pojarul, celălalt, poliomielită… Toţi copiii au fost vaccinaţi şi nimeni nu spunea „of”… Aici a venit asta. Probabil, asta a venit datorită virulenţei şi nesiguranței nu numai a pandemiei, ci şi a diversității vaccinurilor, precum şi datorită faimei unor vaccinuri acre nu sunt potrivite sau sunt un pic mai mult decât apa distilată. Asta a creat în oameni o frică. După aceea, alţii spun că este un pericol deoarece cu vaccinul intră înăuntru virusul, şi atâtea argumentări care au creat această dezbinare. Şi în Colegiul cardinalilor sunt unii „negaţionişti” şi unul dintre aceştia, sărăcuțul, este internat cu virus. Eh, ironia vieţii… Da, eu nu știu să explic bine: unii explică asta prin diversitatea provenienţelor vaccinurilor care nu sunt suficient de experimentate şi le este frică. Dar trebuie clarificat şi vorbit cu seninătate despre asta. În Vatican, toţi vaccinaţi, în afară de un mic grup care se studiază cum să fie ajutați.

Matteo Bruni:

Mulțumim, Bohumil, mulțumim, Sanctitate. A treia întrebare vine de la Daniel Verdú Palay de la El Pais.

Daniel Verdú Palay de la El Pais:

Bună ziua, Sanctitate, cum vă simțiți? Duminică dimineață dumneavoastră v-aţi întâlnit cu primul ministru Viktor Mihály Orbán; sunt cunoscute sau se pot înţelege unele din divergențele dumneavoastră despre teme precum migranţii, Europa, naţionalismele… Voiam să vă întreb şi să știu cum a mers reuniunea, dacă aţi atins tema migranţilor, care acum va redeveni foarte importantă cu criza din Afganista, şi ce părere aveți despre legile pe care el le-a promulgat despre homosexuali. Vă întrebăm asta şi pentru că noi credem că dumneavoastră i-aţi cerut să nu lase să moară Ungaria creştină, dar ascultând discursurile dumneavoastră din aceste zile ar părea că uneori aceste politici sunt cele care ucid valorile creştine.

Papa Francisc:

Foarte bine. Eu am fost vizitat, pentru că a venit preşedintele la mine, a avut această politeţe, această gentilețe, a venit – este a treia oară că îl întâlnesc – a venit cu primul ministru şi cu vice-prim ministrul, erau trei. Dar a vorbit preşedintele. Prima temă a fost ecologia. Într-adevăr, chapeau (jos pălăria!) vouă ungurilor pentru conştiinţa ecologică pe care o aveți. impresionant. Mi-a explicat cum purifică fluviile…, atâtea lucruri pe care eu nu le știam! Şi acesta a fost lucrul principal. Apoi eu am întrebat despre vârsta medie, pentru că sunt preocupat de iarna demografică. În Italia, dacă nu greșesc, vârsta medie este 47 şi cred că Spania şi mai rău. Atâtea sate goale sau cu câteva zeci de bătrâni… este o preocupare serioasă… Cum se rezolvă? Şi acolo preşedintele mi-a explicat – tot preşedintele – mi-a explicat legea pe care o au pentru a ajuta cuplurile tinere să se căsătorească, să aibă copii. Este interesant. Este o lege… nu știu… se aseamănă destul de mult cu cea franceză, dar mai dezvoltată. Pentru aceasta francezii nu au drama pe care o are Spania şi pe care o avem noi [în Italia]. Mi-au explicat asta şi acolo au adăugat ceva tehnic amândoi, primul ministru şi vicele, cum era această lege. Şi după aceea… despre ce altceva au vorbit? Despre migrații nimic, nu, nu s-a vorbit. Şi apoi ne-am întors asupra ecologiei, precum şi asupra familiei, în sensul a ceea ce eu întrebam, şi se vede că sunt atâția tineri, atâția copii. Dar şi în Slovacia: eu am rămas uimit, atâția copii şi atâtea cupluri tinere, şi aceasta este o promisiune. Acum provocarea este de a căuta locuri de muncă, pentru ca să nu meargă în afară, pentru că dacă nu sunt locuri de muncă, vor merge în afară să caute de lucru. Acestea au fost lucrurile. A vorbit mereu preşedintele şi ambii miniștrii adăugau unele date precise. A fost un climat frumos. Şi a durat suficient, cred că 35-40 de minute.

Matteo Bruni:

Mulțumim, Sanctitate; mulțumim, Daniel. A patra întrebare vine de la Jerry O’Connell, care pune o întrebare pentru American Magazine.

Jerry O’Connell, American Magazine:

Mai întâi, că toţi suntem bucuroși că intervenția chirurgicală a produs un rezultat splendid, că dumneavoastră aţi întinerit.

Papa Francisc:

Mi-a spus cineva că voia să facă şi el intervenția, nu știu cine era, am auzit… Dar n-a fost un lucru estetic!

Jerry O’Connell, American Magazine:

Sfinte Părinte, dumneavoastră aţi spus adesea că toţi suntem păcătoşi şi că Euharistia nu este un premiu pentru cei perfecți, ci un medicament şi un aliment pentru cei slabi. Aşa cum știți, în Statele Unite, în special după ultimele alegeri, dar şi din 2004 încoace, a exista între episcopi o discuție dacă să se dea împărtășania politicienilor care au susținut legi în favoarea avortului şi a dreptului femeii de a alege. Şi aşa cum știți, există episcopi care vor să refuze împărtășania președintelui şi altor înalte funcţii; există alți episcopi care sunt contrari, există unii episcopi care spun: „Nu trebuie folosită Euharistia ca armă”. Întrebarea mea, Sfinte Părinte: dumneavoastră ce părere aveți despre toată această realitate şi ce-i sfătuiţi pe episcopi? Apoi, a doua întrebare: dumneavoastră, ca episcop, în toţi aceşti ani, aţi refuzat public Euharistia vreunuia dintre aceştia?

Papa Francisc:

Nu, eu n-am refuzat niciodată Euharistia nimănui, nimănui. Nu știu dacă a venit cineva care era în această condiție, dar eu niciodată, niciodată n-am refuzat Euharistia. Şi asta deja ca preot. Niciodată. Dar niciodată n-am fost conștient că am în faţa mea o persoană cum o descrieţi dumneavoastră, acest lucru este adevărat. Pur şi simplu, singura dat când am avut un pic… un lucru simpatic, a fost când am mers să celebrez Liturghie la o casă de odihnă şi eram în salon şi am spus: „Cine vrea să primească Împărtășanie, să ridice mâna”: toţi, bătrânei, bătrânele, toţi voiau Împărtășania, şi când am dat Împărtășania unei doamne mi-a prins mâna şi mi-a spus: „Mulţumesc, părinte, mulţumesc. Sunt evreică…”. Eu am spus: „Nu… Şi cel pe care ți l-am dat este evreu… Înainte”. Acesta este singurul lucru straniu, dar doamna se împărtăşise înainte, mi-a spus după aceea. Nu. Împărtășania nu este un premiu pentru cei perfecți. să ne gândim la Port Royal, la problema lui Angélique Arnaud, la jansenism: cei perfecți se pot împărtăși. Împărtășania este un dar, un cadou; prezența lui Isus în Biserica sa şi în comunitate. Aceasta este teologia. După aceea, cei care nu sunt în comunitate nu pot primi Împărtășania, ca această doamnă evreică; însă Domnul a voit s-o premieze fără ca eu să știu. De ce? Pentru că sunt în afara comunităţii, ex-comunitate – excomunicaţi, se numesc. Este un termen dur, dar asta înseamnă că nu sunt în comunitate, fie pentru că nu aparțin, nu sunt botezați, fie pentru că s-au îndepărtat datorită unor lucruri.

Al doilea, problema avortului. Avortul este mai mult decât o problemă, avortul este o crimă. Avortul… fără jumătăți de cuvinte: cine face un avort, ucide. Luați orice carte de embriologie, din acelea pe care le studiază studenţii în facultățile de medicină. A treia săptămână de la concepere, la a treia săptămână, de atâtea ori înainte ca mama să-şi dea seama de asta, toate organele sunt deja acolo, toate, şi ADN-ul. Nu este o persoană? Este o viaţă umană, clar. Şi această viaţă umană trebuie respectată. Acest principiu este aşa de clar şi celui care nu-l poate înţelege i-aş pune două întrebări: este corect să ucizi o viaţă umană pentru a rezolva o problemă? Științific este o viaţă umană. A doua întrebare: este corect să închiriezi un călău pentru a rezolva o problemă? Asta am spus public lui Jordi Evole când am făcut [interviul]… Am spus-o alaltăieri la Cope [radio catolic spaniol], am voit s-o repet… şi asta e. A nu merge cu probleme stranii. Științific este o viaţă umană. Cărțile ne învaţă. Eu întreb: este corect a o elimina, pentru a rezolva o problemă? Pentru aceasta Biserica este aşa de dură cu privire la această temă, pentru că, dacă acceptă asta, este ca şi cum ar accepta crima zilnică. Îmi spunea un șef de stat că scăderea populaţiei a început de la ei, au un gol al vârstei, pentru că în acei ani a fost o lege despre avort aşa de puternică încât au făcut şase milioane de avorturi, se calculează, şi asta a lăsat o scădere foarte mare în societatea din ţara aceea. Acum să mergem la acea persoană care nu este în comunitate, nu poate primi Împărtășania, pentru că este în afara comunităţii, şi asta nu este o pedeapsă. Nu, tu eşti în afară. Împărtășania înseamnă unirea cu comunitatea. Însă problema nu este teologică, acest lucru este simplu, problema este pastorală, cum gestionăm pastoral acest principiu noi episcopii. Şi dacă vedem istoria Bisericii, vom vedea că de fiecare dată când episcopii nu au gestionat o problemă ca păstori, s-au aliniat după viaţa politică, după problema politică. Pentru a nu gestiona bine o problemă s-au aliniat după versantul politic. Să ne gândim la noaptea sfântului Bartolomeu: „Eretici! Da, erezia este foarte gravă, să-i decapităm pe toţi!”. Nu, este un fapt politic. Să ne gândim la Ioana d’Arc, la această viziune, să ne gândim la vânătoarea de vrăjitoare… mereu. Să ne gândim la Campo de’ Fiori, la Savonarola, la toţi aceşti oameni: când Biserica pentru a apăra un principiu nu face asta în mod pastoral, se aliniază după un plan politic. Şi acesta lucru aşa a fost mereu, este suficient să privim istoria. Şi ce trebuie să facă păstorul? Să fie păstor. Să fie păstor şi să nu condamne, să nu condamne: să fie păstor. Dar şi păstorul celor excomunicaţi? Da, este păstor şi trebuie să fie păstor cu el, să fie păstor cu stilul lui Dumnezeu. Şi stilul lui Dumnezeu este apropiere, compasiune şi duioșie. Toată Biblia spune asta. Apropiere, deja în Deuteronom, în care îi spune lui Israel: „Spune-mi, care popoare au dumnezei aşa de aproape cu mă ai tu pe mine?”. Apropiere, compasiune. Domnul are compasiune faţă de noi. Să citim Ezechiel, să citim Osea. Un păstor care nu ştie să gestioneze cu stilul lui Dumnezeu, alunecă şi se pune în atâtea lucruri care nu sunt de păstor.

Pentru mine… N-aş vrea să particularizez, pentru că dumneavoastră aţi vorbit despre Statele Unite, pentru că nu cunosc bine detaliile, dau principiul. Dumneavoastră îmi puteți spune: dacă dumneavoastră sunteți aproape, sunteți duios, sunteți compătimitor faţă de o persoană, i-aţi da Împărtășania? Aceasta este o ipoteză. Fii păstor, păstorul ştie trebuie să facă în fiecare moment, dar ca păstor. Dar dacă iese din această pastoralitate a Bisericii, imediat devine un politician. Asta o veți vedea în toate denunţurile, în toate condamnările non-pastorale pe care le face Biserica. Cred că un păstor poate acționa bine cu acest principiu. Principiile sunt ale teologiei. Pastoraţia este teologia şi Duhul Sfânt care te conduce să faci asta cu stilul lui Dumnezeu. Eu aş îndrăzni să spună până aici. Dacă dumneavoastră îmi spuneţi: dar se poate da sau nu se poate da? Este cazuistică, aceea, s-o spună teologii. Vă amintiţi dumneavoastră de furtuna care s-a pornit cu Amoris laetitia, când a ieșit acel capitol de însoțire pentru soţii despărțiți, divorţaţi: „Erezie, erezie!”. Mulțumire fie lui Dumnezeu că era acolo cardinalul Schönborn care este un mare teolog şi a clarificat lucrurile. Însă mereu această condamnare, condamnare… Gata cu excomunicarea, vă rog să nu mai punem excomunicare. Sărmanii oameni, sunt fii ai lui Dumnezeu, sunt în afară temporar, dar sunt fii ai lui Dumnezeu şi vor şi au nevoie de apropierea noastră pastorală. Apoi păstorul rezolvă lucrurile aşa cum o spune Duhul.

Matteo Bruni:

Mulțumim, Sfinte Părinte. Mulțumim, Jerry. Următoarea întrebare, poate că avem timp pentru o altă întrebare din partea lui Stefano Maria Paci de la SkyTg24. Te rog, Stefano.

Stefano Maria Paci de la SkyTg24:

Bună ziua, Sfinte Părinte, eu cred, cunoscându-vă, că acest mesaj pe care urmează să vi-l dau, dumneavoastră îl veți considera un soi de cadou. Știind că eu călătoresc în avion cu dumneavoastră, mi-a cerut să vi-l dau, mi l-a trimis aseară Edith Bruck, scriitoarea evreică deportată la Auschwitz la 13 ani, câştigătoare a premiului Strega giovani anul acesta, şi dumneavoastră, fapt cu totul neobișnuit, aţi mers acasă la ea în centrul Romei pentru o întâlni. Este un mesaj lung semnat „Sora dumneavoastră Edith”, în care vă mulțumește pentru apelurile şi gesturile dumneavoastră împotriva antisemitismului în această călătorie. Primele cuvinte sunt: „Iubite papa Francisc, cuvintele dumneavoastră despre antisemitism care nu este niciodată dezrădăcinat astăzi sunt mai actuale ca oricând, nu numai în țările pe care le vizitați ci în toată Europa”.

Papa Francisc:

Este adevărat acest lucru. Antisemitismul este la modă acum, învie. Este un lucru urât, urât, urât.

Stefano Maria Paci:

Şi întrebarea este despre familie, dumneavoastră aţi vorbit despre asta cu autoritățile ungare, aţi vorbit din ou despre asta ieri la întâlnirea cu tinerii. Şi de la Strasbourg a venit chiar ieri știrea despre o rezoluție a Parlamentului European care invită statele membre să recunoască şi căsătoriile homosexuale şi respectivele raporturi de părinți. Sfinte Părinte, care este gândirea dumneavoastră în această privință?

Papa Francisc:

Am vorbit clar despre asta. Căsătoria este un sacrament. Căsătoria este un sacrament. Biserica nu are puterea de a schimba sacramentele aşa cum le-a instituit Domnul. Acestea sunt legi care încearcă să ajute situația atâtor oameni, cu orientare sexuală diferită. Şi acest lucru este important, ca să fie ajutați oamenii. Însă fără a impune lucruri care, prin natura lor, în Biserică nu merg. Dar dacă ei vor să ducă viaţa împreună, un cuplu homosexual, statele au posibilitatea să-i susțină civil, să le dea siguranță de moștenire, de sănătate… Francezii au lege despre asta, nu numai pentru homosexuali, pentru toate persoanele care vor să se asocieze. Însă căsătoria este căsătoria. Asta nu înseamnă a condamna persoanele care sunt aşa, nu, vă rog, sunt fraţi noştri şi surorile noastre. Trebuie să-i însoțim. Însă căsătoria ca sacrament este clară, este clară. Că există legi civile care… De exemplu, trei văduve care vor să se asocieze într-o lege pentru a avea serviciul sanitar, pentru a avea după aceea moştenirea între ele, dar se fac aceste lucruri. Acesta este Pacs (Le pacte civil de solidarité) francez, dar nu are nimic de-a face cu cuplurile homosexuale; cuplurile homosexuale pot să-l folosească, pot să-l folosească, dar căsătoria ca sacrament este bărbat-femeie. Uneori, cu privire la ceea ce spuneam eu, se creează dezorientare. Da, trebuie, toţi egali, să-i respectăm pe toţi; Domnul este bun şi îi va mântui pe toţi. Asta să n-o spuneţi cu glas tare [râde], dar Domnul vrea mântuirea tuturor. Dar, vă rog, nu faceţi ca Biserica să renege adevărul său. Atâția, atâtea persoane cu orientare homosexuală se apropie de sacramentul Pocăinţei şi se apropie pentru a cere sfat de la preoţi, iar Biserica îi ajută să meargă înainte în propria viaţă, dar sacramentul căsătoriei nu merge. Mulţumesc.

Matteo Bruni:

Mulțumim, Sfinte Părinte…

Papa Francisc:

Şi mulţumesc şi vouă! Vreţi un lucru frumos despre o persoană dintre voi? Asta o las ca un florilegiu înainte de a pleca. Se spunea că această jurnalistă este la dispoziție 24 de ore pentru lucru, că mereu îi lasă pe ceilalți mai întâi, ea în spate, şi că mereu dă cuvântul celorlalți şi ea liniștită. Frumos, despre un jurnalist, ca să se spună asta, şi asta o spune Manuel Beltran despre Eva Fernandez a noastră. Mulţumesc!

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu