Cu Liturghia prezidată de arhiepiscopul de Paris, monseniorul Laurent Ulrich, în biserica „Sfânta Maria Magdalena”, s-a deschis astăzi dimineață în capitala transalpină întâlnirea a peste 700 de seminariști şi formatori din Franţa. Tema lucrărilor – care se încheie duminică, 3 decembrie – este „Credincios este Dumnezeu de care aţi fost chemaţi” (1Cor 1,9). Publicăm în […]

Cu Liturghia prezidată de arhiepiscopul de Paris, monseniorul Laurent Ulrich, în biserica „Sfânta Maria Magdalena”, s-a deschis astăzi dimineață în capitala transalpină întâlnirea a peste 700 de seminariști şi formatori din Franţa. Tema lucrărilor – care se încheie duminică, 3 decembrie – este „Credincios este Dumnezeu de care aţi fost chemaţi” (1Cor 1,9). Publicăm în continuare, într-o traducere din franceză, textul mesajului pe care cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, l-a trimis participanților în numele papei. 

Către seminariștii din Franţa

Paris

Sunt bucuros, dragi seminariști din Franţa, să mă pot adresa vouă cu ocazia întâlnirii voastre şi să vă transmit gândurile călduroase pe care Sanctitatea Sa Papa Francisc le formulează pentru fiecare dintre voi în rugăciune. El aduce mulțumire pentru chemarea singulară pe care Domnul v-a adresat-o, alegându-vă dintre mulţi alţii, iubiți cu o iubire privilegiată şi ocrotită; şi aduce mulțumire şi pentru răspunsul curajos pe care doriți să-l dați acestei chemări. De fapt este motiv de aducere de mulțumire, de speranţă şi de bucurie a constata că mulţi tineri – şi mai puţin tineri – încă îndrăznesc, cu generozitatea şi curajul credinţei, şi în pofida timpurilor dificile pe care Bisericile noastre şi societățile noastre occidentale secularizate le străbat, să se angajeze în urmarea Domnului pentru slujirea sa şi pentru cea a propriilor fraţi şi surori.

Pentru aceasta vă spun: mulţumesc! Mulţumesc pentru că dăruiți bucurie şi speranţă Bisericii din Franţa care vă aşteaptă şi are nevoie de voi. Şi are nevoie de voi pentru ca să fiți ceea ce preotul trebuie să fie, ceea ce a fost mereu şi ceea ce va fi mereu prin voinţă divină: părtaș „al autorității cu care însuși Cristos face să crească, sfințește şi conduce propriul trup” (Presbyterorum ordinis, nr. 2); şi asta printr-o inefabilă configurare cu Cristos, Cap al Bisericii sale, care îl pune în fruntea poporului lui Dumnezeu – deşi el face parte din acesta mereu – pentru a-l instrui cu autoritate, a-l conduce cu siguranță şi a-i transmite în mod eficace harul prin celebrarea sacramentelor (cf. Ibidem, nr. 4, 5, 6). În momentul cel mai înalt, izvor şi culme a vieţii Bisericii şi a vieţii sale personale, preotul celebrează liturghia unde, făcând prezentă jertfa lui Cristos, se oferă în unire cu El pe altar şi depune acolo ofranda întregului popor al lui Dumnezeu şi a fiecărui credincios.

Vă invit, dragi seminariști, să înrădăcinați bine în sufletul vostru aceste adevăruri fundamentale care vor fi la baza vieţii voastre şi a însăși identităţii voastre. Şi în inima acestei identități, configurată cu Domnul Isus, se găsește celibatul. Preotul este celibatar – şi vrea să fie aşa – pur şi simplu pentru că Isus era celibatar. Exigența celibatului nu este înainte de toate teologică, ci mistică: „cine poate să înțeleagă, să înțeleagă!” (Mt 19,12). Se aud multe lucruri despre preoţi astăzi, figura sacerdotală este foarte des deformată în unele locuri, relativizată, uneori considerată subalternă. Nu vă înspăimântați prea mult: nimeni nu are puterea de a schimba natura preoției şi nimeni n-o va schimba vreodată, chiar dacă modalitățile exercitării sale trebuie să țină cont în mod necesar de evoluțiile societății actuale şi de situația de criză vocaţională gravă pe care o trăim.

Şi una din aceste evoluții ale societății, relativ nouă în Franţa, este că instituția eclezială, şi cu ea figura preotului, nu mai este recunoscută; a pierdut în ochii celei mai mari părţi a oamenilor orice prestigiu, orice autoritate naturală şi, din păcate, este chiar murdărită de noroi. Așadar nu mai trebuie să se bazeze pe ea pentru a găsi ascultare la persoanele pe care le întâlnim. De aceea, unicul mod posibil de a proceda la noua evanghelizare cerută de Papa Francisc, pentru ca fiecare să aibă o întâlnire personală cu Cristos (cf. Evangelii gaudium, Introducere, iii), este adoptarea unui stil pastoral de apropiere, compasiune, umilinţă, gratuitate, răbdare, dulceață, dăruire radicală de sine pentru alţii, simplitate şi sărăcie. Un preot care să cunoască „mirosul oilor” (Liturghia crismei, 28 martie 2013) şi care să meargă cu ele, în ritmul lor. În felul acesta preotul va atinge inima credincioșilor săi, va câștiga încrederea lor şi îi va face să-l întâlnească pe Cristos. Toate acestea nu sunt noi, desigur; nenumăraţi preoţi sfinţi au adoptat acest stil în trecut, dar astăzi a devenit o necesitate pentru a evita să nu fie credibili şi nici ascultați.

Pentru a trăi această exigentă, şi uneori dură, perfecțiune sacerdotală şi a înfrunta provocările şi tentaţiile pe care le veți întâlni pe drumul vostru, există, dragi seminariști, o singură soluție: a alimenta o relație personală, puternică, vie şi autentică cu Isus. Iubiți-l pe Isus mai mult decât orice alt lucru, iubirea sa să vă fie îndeajuns, şi veți ieşi victorioşi din toate crizele, din toate dificultățile. Pentru că dacă Isus îmi este îndeajuns, nu am nevoie de mari mângâieri în slujire, nici de mari succese pastorale, nici să mă simt în centrul vastelor rețele relaționale; dacă Isus îmi este îndeajuns, nu am nevoie de afecte dezordonate, nici de notorietate, nici să am mari responsabilități, nici să fac carieră, nici să strălucesc în ochii lumii, nici să fiu mai bun decât ceilalți; dacă Isus îmi este îndeajuns, nu am nevoie de mari bunuri materiale, nici să mă bucur de seducțiile lumii, nici de siguranțe pentru viitorul meu. Dacă, dimpotrivă, capitulez în faţa uneia din aceste tentaţii sau slăbiciuni, este pentru că Isus nu-mi este îndeajuns şi eu nu am iubire.

Așadar, dragi seminariști, „credincios este Dumnezeu de care aţi fost chemaţi la comuniunea Fiului său Isus Cristos, Domnul nostru!” (1Cor 1,3-9). Să aveți mereu ca primă preocupare să răspundeți la această chemare şi să întăriți unirea voastre cu Acela care vrea să facă din voi niște prieteni (cf. In 15,15). El este credincios şi vă va face fericiți. Şi nu pot decât să vă recomand, ca maestră de viaţa spirituală, pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Fețe, la această a 150-a aniversare a nașterii sale, învățător în scientia amoris a cărei doctrină admirabilă aveți privilegiul de a putea s-o citiți în limba de origine. Ea care „respiră” constant Numele lui Isus, „unica sa iubire” (cf. C’est la confiance, nr. 8), vă va conduce pe calea încrederii care vă va susține în fiecare zi şi vă va face să rămâneți în picioare sub privirea Domnului când vă va chema la sine (cf. Ibidem, nr. 3).

Papa Francisc încredinţează mijlocirii ei şi ocrotirii Stăpânei Noastre a Ridicării la Cer, patroana Franței, pe voi şi pe toţi membrii comunităţilor voastre din seminarii. Vă acordă din inimă Binecuvântarea Apostolică.

Cardinal Pietro Parolin

Secretar de stat al Sanctității Sale

(După L’Osservatore Romano, 1 decembrie 2023)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu