Dragi ascultători ai BBC, bună ziua! Schimbarea climatică şi pandemia de Covid-19 scot în evidență vulnerabilitatea radicală a tuturor şi a toate şi ridică numeroase îndoieli şi perplexităţi cu privire la sistemele noastre economice şi la modalitățile de organizare a societăților noastre. Siguranțele noastre s-au prăbușit, apetitul nostru de putere şi mania noastră de control […]

Dragi ascultători ai BBC, bună ziua!

Schimbarea climatică şi pandemia de Covid-19 scot în evidență vulnerabilitatea radicală a tuturor şi a toate şi ridică numeroase îndoieli şi perplexităţi cu privire la sistemele noastre economice şi la modalitățile de organizare a societăților noastre.

Siguranțele noastre s-au prăbușit, apetitul nostru de putere şi mania noastră de control se dezagregă.

Ne-am descoperit slabi şi plini de frici, cufundați într-o serie de „crize”: sanitare, ambientale, alimentare, economice, sociale, umanitare, etice. Crize transversale, puternic interconectate şi vestitoare a unei „furtuni perfecte”, capabile să frângă „legăturile” care învăluie societatea noastră în cadrul darului prețios al Creației.

Fiecare criză cere viziune, capacitate de planificare şi rapiditate de executare, regândind viitorul casei noastre comune şi al proiectului nostru comun.

Aceste crize ne pun în faţa unor alegeri radicale care nu sunt ușoare. De fapt, fiecare moment de dificultate cuprinde şi oportunități, care nu pot fi irosite.

Pot să fie înfruntate făcând să prevaleze atitudini de izolare, protecţionism, exploatare; sau pot să reprezinte o adevărată ocazie de transformare, un adevărat punct de convertire, nu numai în sens spiritual.

Această ultimă cale este sigura care conduce spre un orizont „luminos” şi poate să fie urmată numai printr-o reînnoită coresponsabilitate mondială, o nouă solidaritate întemeiată pe dreptate, pe împărtăşirea unui destin comun şi pe conştiinţa unității familiei umane, proiect al lui Dumnezeu pentru lume.

Este vorba de o provocare de civilizație în favoarea binelui comun şi a unei schimbări de perspectivă, în minte şi în privire, care trebuie să pună în centrul fiecărei acțiuni a noastre demnitatea tuturor fiinţelor umane de astăzi şi de mâine.

Lecția cea mai importantă pe care ne-o transmit aceste crize este că e necesar să construim împreună, pentru că nu există granițe, bariere, ziduri politice, în care se ne putem ascunde. Şi ştim asta: dintr-o criză nu ieşim singuri.

În urmă cu câteva zile, la 4 octombrie, eram împreună cu lideri religioși şi oameni de știință pentru a semna un Apel comun care să cheme la acțiuni mai responsabile şi coerente atât noi înșine cât şi guvernanţii noştri. Cu acea ocazie, m-a impresionat mărturia unuia dintre oamenii de știință care a spus: „Nepoţica mea, abia născut, în 50 de ani va trebui să locuiască într-o lume nelocuibilă dacă lucrurile sunt aşa”.

Nu putem permite asta!

Este fundamentală angajarea fiecăruia spre acea schimbare a direcției aşa de urgentă; angajare care trebuie alimentată şi de propria credinţă şi spiritualitate. În Apelul comun am amintit de necesitatea de a ne strădui responsabil în favoarea „culturii îngrijirii” casei noastre comune precum şi a noastră înșine, încercând să extirpăm „semințele conflictelor: aviditate, indiferență, ignoranță, frică, nedreptate, nesiguranță şi violență”.

Omenirea n-a avut niciodată atâtea mijloace pentru a ajunge la acest obiectiv câte are astăzi. Decidenţii politici care vor lua parte la COP26 din Glasgow sunt chemaţi urgent să ofere răspunsuri eficace la criza ecologică în care trăim şi, în acest mod, speranţă concretă pentru generațiile viitoare. Însă noi toţi – este bine să repetăm asta, oricine şi oriunde am fi – putem avea un rol în modificarea răspunsului nostru colectiv la amenințarea fără precedent a schimbării climatice şi a degradării casei noastre comune.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu