Cateheze despre Scrisoarea către Galateni: 8. Suntem fii ai lui Dumnezeu Fraţi şi surori, bună ziua! Continuăm itinerarul nostru de aprofundare a credinţei – a credinţei noastre – în lumina Scrisorii către Galateni a sfântului Paul. Apostolul insistă cu acei creştini pentru ca ei să nu uite noutatea revelației lui Dumnezeu care le-a fost vestită […]

Cateheze despre Scrisoarea către Galateni: 8. Suntem fii ai lui Dumnezeu

Fraţi şi surori, bună ziua!

Continuăm itinerarul nostru de aprofundare a credinţei – a credinţei noastre – în lumina Scrisorii către Galateni a sfântului Paul. Apostolul insistă cu acei creştini pentru ca ei să nu uite noutatea revelației lui Dumnezeu care le-a fost vestită lor. În acord deplin cu evanghelistul Ioan (cf. 1In 3,1-2), Paul subliniază că credinţa în Isus Cristos ne-a permis să devenim realmente fii ai lui Dumnezeu precum şi moştenitorii săi. Noi creştinii adesea luăm de bună realitatea aceasta că suntem fii ai lui Dumnezeu. În schimb, este bine să comemorăm cu recunoștință momentul în care am devenit fii ai lui Dumnezeu, cel al botezului nostru, pentru a trăi mai conștient marele dar primit.

Dacă eu astăzi aş întreba: cine dintre voi ştie data propriului botez?, cred că mâinile ridicate n-ar fi multe. Şi în schimb este data la care am fost mântuiţi, este data la care am devenit fii ai lui Dumnezeu. Acum, cei care n-o cunosc, să-l întrebe pe naş, pe naşă, pe tatăl, pe mama, pe unchi, pe mătuşă: „Când am fost botezat? Când am fost botezată?”; şi să amintim în fiecare an acea dată: este data la care am fost făcuți fii ai lui Dumnezeu. De acord? Veți face asta? [răspund: da!] Este un „da” aşa, eh? [râd] Să mergem înainte…

De fapt, odată ce „a venit credinţa” în Isus Cristos (v. 25), se creează condiția radical nouă care introduce în filiația divină. Filiația despre care vorbește Paul nu mai este cea generală care implică toţi bărbații şi femeile ca fii şi fiice ale unicului Creator. În textul pe care l-am ascultat el afirmă că credinţa permite să fim fii ai lui Dumnezeu „în Cristos” (v. 26): aceasta este noutatea. Acest „în Cristos” creează diferența. Nu numai fii ai lui Dumnezeu, ca toţi: toţi bărbații şi femeile suntem fii ai lui Dumnezeu, toţi, oricare ar fi religia pe care o avem. Nu. Dar „în Cristos” este ceea ce creează diferența în creştini, şi asta are loc numai în participarea la răscumpărarea lui Cristos şi în noi în sacramentul Botezului, aşa începe. Isus a devenit fratele nostru, iar cu moartea şi învierea sa ne-a reconciliat cu Tatăl. Cel care-l primeşte pe Cristos în credinţă, prin Botez este „îmbrăcat” în El şi cu demnitatea filială (cf. v. 27).

Sfântul Paul în Scrisorile sale face referință de mai multe ori la Botez. Pentru el, a fi botezați echivalează cu a lua parte în manieră efectivă şi reală la misterul lui Isus. De exemplu, în Scrisoarea către Romani va ajunge chiar să spună că, în Botez, am murit cu Cristos şi am fost înmormântaţi cu El pentru a putea trăi cu El (cf. Rom 6,3-14). Morți cu Cristos, înmormântaţi cu El pentru a putea trăi cu El. Şi acesta este harul Botezului: a fi părtaș de moartea şi învierea lui Isus. Așadar, Botezul nu este un simplu rit exterior. Cei care îl primesc sunt transformați în profunzime, în existenţa cea intimă, şi posedă o viaţă nouă, întocmai aceea care permite să se adreseze lui Dumnezeu şi să-l invoce cu numele de „Abbà”, adică „tătic”. „Tată”? Nu, „tătic” (cf. Gal 4,6).

Apostolul afirmă cu mare îndrăzneală că identitatea primită cu botezul este una total nouă, aptă să prevaleze faţă de diferențele care există pe planul etnico-religios. Adică, explică aşa: „nu mai este nici iudeu, nici grec”; şi pe cel social: „nu mai este nici sclav, nici om liber, nici bărbat şi nici femeie” (Gal 3,28). Se citesc adesea cu prea mare grabă aceste expresii, fără a percepe valoarea revoluționară pe care o posedă. Pentru Paul, a scrie galatenilor că în Cristos „nu mai este nici iudeu, nici grec” echivala cu o autentică subversiune în domeniul etnico-religios. Iudeul, datorită faptului de a aparține poporului ales, era privilegiat faţă de păgân (cf. Rom 2,17-20), şi însuși Paul afirmă asta (cf. Rom 9,4-5). Așadar, nu uimește că această nouă învățătură a apostolului ar putea suna ca eretică. „Dar cum aşa, toţi egali? Suntem diferiți!”. Sună un pic eretic, nu-i aşa? Şi a doua egalitate, între „oameni liberi” şi „sclavi”, deschide perspective tulburătoare. Pentru societatea antică era vitală distincția între sclavi şi cetățeni liberi. Aceştia se bucurau prin lege de toate drepturile, în timp ce sclavilor nu le era recunoscută nici măcar demnitatea umană. Asta se întâmplă şi astăzi: atâția oameni în lume, atâția, milioane, care nu au dreptul de a mânca, nu au dreptul la educație, nu au dreptul la muncă: sunt noii sclavi, sunt cei care sunt la periferii, care sunt exploatați de toţi. Şi astăzi există sclavia. Să ne gândim un pic la asta. Noi le negăm acestor oameni demnitatea umană, sunt sclavi. Astfel în sfârşit, egalitatea în Cristos depășește diferența socială între cele două sexe, stabilind o egalitate între bărbat şi femei pe atunci revoluționară şi pe care este nevoie să o reafirmăm şi astăzi. Este nevoie să o reafirmăm şi astăzi. De câte ori noi auzim expresii care le disprețuiesc pe femei! De câte ori am auzit: „Dar nu, nu fă nimic, [sunt] treburi pentru femei”. Dar uite că bărbatul şi femeia au aceeaşi demnitate, şi există în istorie, şi astăzi, o sclavie a femeilor: femeile nu au aceleaşi oportunități ca bărbații. Trebuie să citim ceea ce spune Paul: suntem egali în Cristos Isus.

Cum se poate vedea, Paul afirmă unitatea profundă care există între toţi botezații, la orice condiție aparțin, fie ei bărbați sau femei, egali, pentru că fiecare dintre ei, în Cristos, este o creatură nouă. Orice distincție devine secundară faţă de demnitatea de a fi fii ai lui Dumnezeu, care cu iubirea sa realizează o egalitate adevărată şi substanțială. Toţi, prin răscumpărarea lui Cristos şi Botezul pe care l-am primit, suntem egali: fii şi fiice ai lui Dumnezeu. Egali.

Fraţi şi surori, așadar suntem chemaţi în mod mai pozitiv să trăim o viaţă nouă care are în filiația cu Dumnezeu expresia fundamentală. Egali pentru că suntem fii ai lui Dumnezeu şi fii ai lui Dumnezeu pentru că ne-a răscumpărat Isus Cristos şi am intrat în această demnitate prin Botez. Este decisiv şi pentru noi toţi astăzi să redescoperim frumusețea de a fi fii ai lui Dumnezeu, de a fi fraţi şi surori între noi pentru că suntem inserați în Cristos care ne-a răscumpărat. Diferențele şi contrastele care creează separare n-ar trebui să aibă locuință la cei care cred în Cristos. Şi unul dintre apostoli, în Scrisoarea lui Iacob, spune aşa: „Fiți atenți cu diferențele, pentru că nu sunteți drepți atunci când în adunare (adică la Liturghie) intră unul care poartă un inel de aur, este bine îmbrăcat: «Ah, poftim, poftim!», şi îl așează pe primul loc. Apoi, dacă intră un altul care, sărăcuțul, abia se poate acoperi şi se vede că este sărac, sărac, sărac: «da, da, aşează-te acolo, în spate»”. Aceste diferenţe le facem noi, de atâtea ori, în mod inconștient. Nu, suntem egali. Vocația noastră este mai degrabă aceea de a face concretă şi evidentă chemarea la unitate a întregului neam omenesc (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constituția Lumen gentium, 1). Tot ceea ce exasperează diferențele între persoane, provocând adesea discriminări, toate acestea, în faţa lui Dumnezeu, nu mai au consistență, grație mântuirii realizate în Cristos. Ceea ce contează este credinţa care acţionează urmând drumul unității indicat de Duhul Sfânt. Şi responsabilitatea noastră este să mergem cu hotărâre pe acest drum al egalității, dar egalitate care este susținută, care a fost făcută de răscumpărarea lui Isus.

Mulţumesc. Şi nu uitaţi, când vă veți întoarce acasă: „Când am fost botezată? Când am fost botezat?”. A întreba, pentru a avea în minte mereu acea dată. Precum şi a o sărbători când va veni data. Mulţumesc.

____________________

APEL

La 11 septembrie, în Etiopia se va celebra Anul Nou. Adresez poporului etiopian cel mai cordial şi afectuos salut al meu, în mod deosebit celor care suferă din cauza conflictului aflat în desfăşurare şi a situației umanitare grave provocată de el. Să fie acesta un timp de fraternitate şi de solidaritate în care să se asculte dorința comună de pace.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu