Ciclu de cateheze. Duhul şi Mireasa. Duhul Sfânt conduce poporul lui Dumnezeu la întâlnirea cu Isus speranţa noastră. 7. Isus a fost condus de Duhul în pustiu. Duhul Sfânt aliatul nostru în lupta împotriva duhului răului 

Iubiți fraţi şi surori, bună ziua!

Imediat după botezul său în Iordan, Isus „a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol” (Mt 4,1) – aşa spune Evanghelia lui Matei. Inițiativa nu este a satanei, ci a lui Dumnezeu. Mergând în pustiu, Isus ascultă de o inspirație a Duhului Sfânt, nu cade într-o cursă a dușmanului, nu! Odată depășită încercarea, El – este scris – s-a întors în Galileea „cu puterea Duhului Sfânt” (Lc 4,14).

În pustiu, Isus s-a eliberat de satana şi acum poate elibera de satana. Este ceea ce evangheliştii scot în evidență cu numeroasele istorii de eliberare de obsesii. Isus le spune opozanților săi: „Dacă eu scot diavolii cu Duhul lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu a ajuns cu adevărat la voi” (Mt 12,27).

Astăzi asistăm la un fenomen straniu cu privire la diavol. La un anumit nivel cultural, se consideră că pur şi simplu el nu există. Ar fi un simbol al inconştientului colectiv, sau al alienării, așadar o metaforă. Dar „cea mai mare viclenie a diavolului este să facă să se creadă că el nu există”, aşa cum a scris cineva (Charles Baudelaire). Este viclean: el ne face să credem că nu există şi astfel domină totul. Este şmecher. Şi totuşi lumea noastră tehnologică şi secularizată este plină de vrăjitori, de ocultism, spiritism, astrologi, vânzători de facturi şi de amulete, şi din păcate de adevărate secte satanice. Alungat de la ușă, diavolul s-a întors, s-ar spune, pe fereastră. Alungat de credinţă, se întoarce cu superstiţia. Şi dacă tu eşti superstiţios, în mod inconștient dialoghezi cu diavolul. Cu diavolul nu se dialoghează.

Dovada cea mai puternică a existenței satanei nu este în păcătoşi sau în obsesii, ci în sfinţi! „Şi cum aşa, părinte?”. Da, este adevărat că diavolul este prezent şi activ în anumite forme extreme şi „inumane” de rău şi de răutate pe care le vedem în jurul nostru. Însă, pe această cale este practic imposibil să se ajungă, în fiecare din cazuri, la certitudinea că este vorba chiar de el, dat fiind că nu putem cunoaște cu precizie unde ajunge acțiunea sa şi începe propriul nostru rău. Pentru aceasta Biserica este destul de prudentă şi riguroasă în exercitarea exorcismului, spre deosebire de ceea ce se întâmplă, din păcate, în anumite filme!

În viaţa sfinților, chiar acolo, diavolul este constrâns să iasă la suprafață, să se pună „împotriva luminii”. Care mai mult care mai puţin, toţi sfinții, toţi marii credincioşi, mărturisesc despre lupta lor cu această realitate întunecată, şi nu se poate presupune în mod onest că toţi erau înșelați sau simple victime ale prejudecăților din timpul lor.

Bătălia împotriva duhului răului se câştigă aşa cum a câştigat-o Isus în pustiu: cu loviturile cuvântului lui Dumnezeu. Vedeți că Isus nu dialoghează cu diavolul, niciodată nu a dialogat cu diavolul. Ori îl alungă, ori îl condamnă, dar niciodată nu dialoghează. Şi în pustiu nu răspunde cu cuvântul său, ci cu cuvântul lui Dumnezeu. Fraților, surorilor, niciodată nu se dialoghează cu diavolul! Atunci când vine cu ispitele: „dar, ar fi frumos acest lucru, ar fi frumos acel lucru”, opreşte-te! Înalță inima ta la Domnul, roag-o pe Sfânta Fecioară Maria şi alungă-l, aşa cum ne-a învățat Isus să-l alungăm. Sfântul Petru sugerează şi un alt mijloc, de care Isus nu avea nevoie dar noi avem nevoie, vigilența: „Fiți cumpătaţi, vegheați! Dușmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dă târcoale căutând pe cine să înghită” (1Pt 5,8). Şi sfântul Paul ne spune: „Nu dați ocazie diavolului” (Ef 4,27).

După ce Cristos, pe cruce, a înfrânt pentru totdeauna puterea „principelui acestei lumi” (In 12,31), diavolul – spunea un Părinte al Bisericii – „este legat, ca un câine de lanț; nu poate să muşte pe nimeni, decât pe acela care, sfidând pericolul, se apropie de el… Poate să latre, poate să solicite, dar nu poate să muşte, decât pe cel care vrea asta”[1]. Dacă tu eşti un maimuţoi şi mergi la diavol şi spui: „Ah, ce faci?”, te ruinează. Diavolul? La distanță! Cu diavolul nu se dialoghează. Trebuie alungat. Distanță. Şi noi toţi, toţi, avem experienţă despre modul în care diavolul se apropie cu vreo ispită, asupra celor zece porunci. Atunci când noi simţim asta, fermi, distanță! Să nu ne apropiem de câinele legat de lanț.

De exemplu, tehnologia modernă, în afară de atâtea resurse pozitive care trebuie apreciate, oferă şi nenumărate mijloace pentru „a da ocazie diavolului”, şi mulţi cad. Să ne gândim la pornografia din rețea, în spatele căreia există o piață foarte înfloritoare, ştim cu toții asta. Este diavolul care lucrează, acolo. Este acesta un fenomen destul de răspândit, de care creştinii trebuie însă să se ferească bine şi pe care trebuie să-l respingă cu forță. Pentru că orice telefon celular are acces la această brutalitate, la acest limbaj al diavolului: pornografia din rețea.

Conştiinţa acțiunii diavolului în istorie nu trebuie să ne descurajeze. Gândirea finală trebuie să fie, şi în acest caz, de încredere şi de siguranță: „Sunt cu Domnul, pleacă de aici”. Cristos l-a învins pe diavol şi ni l-a dăruit pe Duhul Sfânt pentru a face victoria sa victoria noastră. Însăși acțiunea dușmanului se poate întoarce în folosul nostru, dacă noi cu ajutorul lui Dumnezeu o facem să folosească pentru purificarea noastră. De aceea să cerem Duhului Sfânt, cu cuvintele din imnul Veni Creator:

„Alungă grabnic pe dușman,

să fie pace între noi.

Condu-ne sigur la liman,

Feriţi de-al relelor puhoi”.

Fiți atenți, că diavolul este şmecher. Dar noi creştinii, cu harul lui Dumnezeu, suntem mai şmecheri decât el. Mulţumesc.

________

APEL

Sunt îndurerat de știrile care vin din Liban, unde în ultimele zile bombardamente intense au provocat multe victime şi distrugeri. Doresc că toată comunitatea internațională să facă orice efort pentru a opri această escaladare teribilă. Este inacceptabil! Exprim apropierea mea de poporul libanez, care deja a suferit prea mult în trecutul recent. Şi să ne rugăm pentru toate popoarele care suferă din cauza războiului: să nu uităm martirizata Ucraina, Myanmarul, Palestina, Israelul, Sudanul, toată popoare martirizate. Să ne rugăm pentru pace.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

[1] Sf. Cezar din Arles, Discursuri 121, 6: CC 103, pag. 507.