Cateheze. Pasiunea pentru evanghelizare: zelul apostolic al credinciosului. 14. Martori: Sfântul Andrei Kim Tae-gon

Iubiți fraţi şi surori, bună ziua!

În această serie de cateheze ne punem la școala câtorva sfinţi şi sfinte care, ca martori exemplari, ne învaţă zelul apostolic. Amintim că vorbim despre zelul apostolic, ceea ce noi trebuie să avem pentru a vesti Evanghelia.

Un mare exemplu de sfânt al pasiunii pentru evanghelizare astăzi mergem să-l găsim într-o ţară foarte îndepărtată, adică în Biserica din Coreea. Privim la martirul şi primul preot coreean sfântul Andrei Kim Tae-gon. Dar evanghelizarea Coreei a fost făcută de laici. Laici botezați au fost cei care au transmis credinţa, nu erau preoţi, pentru că nu aveau: au venit mai târziu, de aceea prima evanghelizare au făcut-o laicii. Noi am fi capabili de un lucru de acest gen? Să ne gândim: este un lucru interesant. Şi acesta este unul din primii preoţi, sfântul Andrei. Viaţa sa a fost şi rămâne o mărturie elocventă de zel pentru vestirea Evangheliei.

În urmă cu circa 200 de ani, ținutul coreean a fost teatrul unei persecuții foarte severe: creştinii erau persecutați şi eliminaţi. A crede în Isus Cristos, în Coreea din acea epocă, însemna a fi gata să se dea mărturie până la moarte. Îndeosebi, exemplul sfântului Andrei Kim îl putem scoate din două aspecte concrete ale vieţii sale.

Primul este modul pe care el trebuia să-l folosească pentru a se întâlni cu credincioşii. În prezența contextului puternic intimidator, sfântul era constrâns să se apropie de creştini într-o formă necunoscută şi mereu în prezența altor persoane, ca şi cum şi-ar fi vorbit de mult timp. Atunci, pentru a găsi identitatea creştină a interlocutorului său, sfântul Andrei punea în aplicare aceste acțiuni: înainte de toate, exista un semn de recunoaştere concordat anterior: tu te vei întâlni cu acest creştin şi el va avea acest semn pe haină sau în mână; după aceea, el punea în ascuns întrebarea: dar în șoaptă: „Tu eşti discipol al lui Isus?”. Puține alte persoane asistau la conversație, sfântul trebuia să vorbească în șoaptă, rostind numai puține cuvinte, cele mai esențiale. Aşadar, pentru Andrei Kim, expresia care rezuma toată identitatea creștinului era „discipol al lui Cristos”: „Tu eşti discipol al lui Cristos?”, dar în șoaptă pentru că era periculos. Era interzis de a fi creştin.

De fapt, a fi discipol al Domnului înseamnă a-l urma, a urma drumul său. Şi creștinul este prin natura sa unul care predică şi dă mărturie despre Isus. Fiecare comunitate creştină primeşte de la Duhul Sfânt această identitate, şi tot aşa întreaga Biserică, din ziua de Rusalii (cf. Conciliul al II-lea din Vatican, Decretul Ad gentes, 2). Şi din acest Duh pe care noi îl primim se naște pasiunea, pasiunea pentru evanghelizare, acest zel apostolic mare: este un dar al Duhului. Şi deşi contextul înconjurător nu este favorabil, ca acela coreean al lui Andrei Kim, pasiunea nu se schimbă, dimpotrivă, dobândește o valoare şi mai mare. Sfântul Andrei Kim şi ceilalți credincioşi coreeni au demonstrat că mărturia Evangheliei dată în timp de persecuție poate să aducă multe roade pentru credinţă.

Să vedem acum un al doilea exemplu concret. Când era încă seminarist, sfântul Andrei trebuia să găsească un mod pentru a-i primi în secret pe misionari care proveneau din străinătate. Aceasta nu era o misiune ușoară, pentru că regimul din acea epocă interzicea în mod riguros tuturor străinilor să intre în teritoriu. Pentru aceasta a fost – înainte de asta – atât de greu de găsit un preot care să vină să misioneze: misiunea au făcut-o laicii. Odată – gândiți-vă la acest lucru pe care l-a făcut sfântul Andrei – odată el a mers sub ninsoare, fără să mănânce, aşa de mult încât a căzut la pământ epuizat, riscând să piardă simţurile şi să rămână acolo congelat. În acel moment, pe neașteptate a auzit o voce: „Ridică-te, mergi!”. Auzind vocea aceea, Andrei s-a trezit, observând cum o umbră a cuiva îl conducea.

Această experienţă a marelui martor coreean ne face să înţelegem un aspect foarte important al zelului apostolic. Şi anume curajul de a ne ridica atunci când cădem. Dar sfinții cad? Da! Dar din primele timpuri: gândiți-vă la sfântul Petru: a făcut un păcat mare, dar a avut forță în milostivirea lui Dumnezeu şi s-a ridicat. Şi în sfântul Andrei vedem această forță: el a căzut fizic dar a avut forţa de a merge, a merge, a merge pentru a duce mesajul înainte. Oricât de dificilă ar putea să fie situația, ba chiar uneori ar părea că nu lasă spațiu mesajului evanghelic, nu trebuie să capitulăm şi nu trebuie să renunțăm să ducem înainte ceea ce este esenţial în viaţa noastră creştină, adică evanghelizarea. Acesta este drumul. Şi fiecare dintre noi se poate gândi: „Dar eu, cum pot să evanghelizez?”. Dau uită-te la aceşti mari şi tu gândeşte-te la spațiul tău mic, să ne gândim noi în spațiul nostru mic: a evangheliza familia, a evangheliza pe prieteni, a vorbi despre Isus, dar a vorbi despre Isus şi a evangheliza cu inima plină de bucurie, plină de forță. Şi aceasta o dă Duhul Sfânt. Să ne pregătim să-l primim pe Duhul Sfânt la Rusalii şi să-i cerem acel har, harul curajului apostolic, harul de a evangheliza, de a duce înainte mereu mesajul lui Isus.

_______________

APEL

Astăzi este ziua mondială de rugăciune pentru Biserica catolică din China. Ea coincide cu sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria Ajutorul Creştinilor, venerată şi invocată în sanctuarul „Stăpâna noastră de la Sheshan”, la Shanghai. În această circumstanță, doresc să asigur amintirea şi să exprimă apropierea faţă de ai noştri fraţi şi surori din China, împărtășind bucuriile lor şi speranțele lor. Un gând special este îndreptat spre toţi cei care suferă, păstori şi credincioşi, pentru ca în comuniunea şi în solidaritatea Bisericii universale să poată experimenta mângâiere şi încurajare. Invit pe toţi să înălțăm rugăciunea către Dumnezeu, pentru ca Vestea Bună a lui Cristos răstignit şi înviat să poată fi vestită în plinătatea, frumusețea şi libertatea sa, aducând roade pentru binele Bisericii catolice şi al întregii societăți chineze.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu