Cateheza: Călătoria apostolică în Kazahstan Iubiți fraţi şi surori, bună ziua! Săptămâna trecută, de marți până joi, am fost în Kazahstan, ţară foarte întinsă din Asia centrală, cu ocazia celui de-al şaptelea Congres al liderilor mondiale ai religiilor mondiale şi tradiționale. Reînnoiesc domnului preşedinte al Republicii şi celorlalte autorități din Kazahstan recunoștința mea pentru primirea […]

Cateheza: Călătoria apostolică în Kazahstan

Iubiți fraţi şi surori, bună ziua!

Săptămâna trecută, de marți până joi, am fost în Kazahstan, ţară foarte întinsă din Asia centrală, cu ocazia celui de-al şaptelea Congres al liderilor mondiale ai religiilor mondiale şi tradiționale. Reînnoiesc domnului preşedinte al Republicii şi celorlalte autorități din Kazahstan recunoștința mea pentru primirea cordială care mi-a fost rezervată şi pentru angajarea generoasă depusă în organizare. De asemenea mulţumesc din inimă episcopilor şi tuturor colaboratorilor pentru marea muncă pe care au făcut-o, şi mai ales pentru bucuria pe care mi-au dat-o de a-i putea întâlni şi de a-i vedea pe toţi împreună.

Aşa cum spuneam, motivul principal al călătoriei a fost de a lua parte la Congresul liderilor religiilor mondiale şi tradiționale. Această iniţiativă este dusă înainte de douăzeci de ani de autoritățile țării, care se prezintă lumii ca loc de întâlnire şi de dialog, în acest caz la nivel religios, așadar ca protagonistă în promovarea păcii şi a fraternității umane. A fost a șaptea ediție a acestui congres: o ţară care are 30 de ani de independență, a făcut deja 7 ediții ale acestor congrese, unul la fiecare trei ani. Asta înseamnă a pune religiile în centrul angajării pentru construirea unei lumi în care ne ascultăm şi ne respectăm în diversitate. Şi acesta nu este relativism, nu: înseamnă a asculta şi a respecta. Şi despre aceasta trebuie recunoscut guvernul kazah, care, după ce s-a eliberat de jugul regimului ateist, acum propune un drum de civilizație, condamnând net fundamentalisme şi extremisme. Este o poziție echilibrată şi de unitate.

Congresul a discutat şi a aprobat Declarația finală, care este în continuitate cu aceea semnată la Abu Dhabi în februarie 2019 despre fraternitatea umană. Îmi place să interpretez acest pas înainte ca rod al unui drum care pornește de departe: mă gândesc desigur la istorica Întâlnire interreligioasă pentru pace convocată de sfântul Ioan Paul al II-lea la Assisi în 1986, atât de criticată de oamenii care nu aveau clarviziune; mă gândesc la privirea clarvăzătoare a sfântului Ioan al XXIII-lea şi a sfântului Paul al VI-lea; precum şi la aceea a marilor suflete din alte religii – mă limitez să-l amintesc pe Mahatma Gandhi. Dar cum să nu comemorăm atâția martiri, bărbați şi femei de orice vârstă, limbă şi națiune, care au plătit cu viaţa fidelitatea faţă de Dumnezeul păcii şi al fraternității? Ştim asta: momentele solemne sunt importante, dar după aceea este angajarea zilnică, este mărturia concretă care construiește o lume mai bună pentru toţi.

În afară de Congres, această călătorie mi-a dat ocazia de a întâlni şi autoritățile din Kazahstan şi Biserica ce trăieşte în acea ţară.

După ce l-am vizitat pe domnul preşedinte al Republicii – căruia îi mulţumesc iarăși pentru gentilețea sa –, am mers la noua Sală de Concerte, unde am putut vorbi guvernanților, reprezentanților societății civile şi corpului diplomatic. Am scos în evidență vocația Kazahstanului de a fi ţară a întâlnirii: de fapt, în ea conviețuiesc circa o sută cincizeci de grupuri etnice şi se vorbesc peste optzeci de limbi. Această vocație, care se datorează caracteristicilor sale geografice şi istoriei sale – această vocație de a fi ţară de întâlnire, de culturi, de limbi –, a fost primită şi îmbrățișată ca un drum, care merită să fie încurajat şi susținut. Aşa cum am dorit şi eu ca să poată continua construirea unei democrații tot mai mature, în măsură să răspundă efectiv la exigențele întregii societăți. Este o misiune grea, care cere timp, dar deja trebuie recunoscut că ţara Kazahstan a făcut alegeri foarte pozitive, ca aceea de a spune „nu” armelor nucleare şi cea a bunelor politici energetice şi ambientale. Acest lucru a fost curajos. Într-un moment de acest război tragic unde unii se gândesc la armele nucleare – o nebunie – această ţară deja de la început spune „nu” armelor nucleare.

Cât priveşte Biserica, m-a bucurat mult să întâlnesc o comunitate de persoane mulţumite, bucuroase, cu entuziasm. Catolicii sunt puțini în acea ţară aşa de vastă. Dar această condiție, dacă este trăită cu credinţă, poate să aducă roade evanghelice: înainte de toate fericirea micimii, a faptului de a fi drojdie, sare şi lumină bazându-se numai pe Domnul şi nu pe vreo formă de relevanță umană. În afară de asta, mărimea numerică scăzută invită la dezvoltarea de relaţii cu creştinii de alte confesiuni, precum şi fraternitatea cu toţi. Așadar turmă mică, da, dar deschisă, nu închisă, nu defensivă, deschisă şi încrezătoare în acțiunea Duhului Sfânt, care suflă liber unde şi cum vrea. Am amintit şi acea parte cenuşie, martirii: martirii acelui popor sfânt al lui Dumnezeu – pentru că a suferit decenii de oprimare ateistă, până la eliberarea de acum 30 de ani – bărbați şi femei care au suferit mult pentru credinţă în perioada lungă a persecuției. Asasinați, torturaţi, încarcerați pentru credinţă.

Cu această turmă mică dar bucuroasă am celebrat Euharistia, tot la Nur Sultan, în piața de la Expo 2017, înconjurată de arhitecturi ultra-moderne. Era sărbătoarea Sfintei Cruci. Şi asta ne face să reflectăm: într-o lume în care progresul şi regresul se împletesc, Crucea lui Cristos rămâne ancora de salvare: semn al speranţei care nu dezamăgește pentru că este întemeiată pe iubirea lui Dumnezeu, milostiv şi fidel. Spre El se îndreaptă mulțumirea noastră pentru această călătorie şi rugăciunea pentru ca ea să fie bogată în roade pentru viitorul Kazahstanului şi pentru viaţa Bisericii peregrine din acea ţară. Mulţumesc.

_______________

APELURI

Astăzi este Ziua Mondială a Alzheimer-ului, o boală care lovește atâtea persoane care, din cauza acestei patologii, sunt adesea puse la marginile societății. Să ne rugăm pentru bolnavii de Alzheimer, pentru familiile lor şi pentru cei care se îngrijesc de ei cu iubire, pentru ca să fie tot mai susținuți şi ajutați. Asociez la rugăciune şi bărbații şi femeile care fac hemodializă şi au avut transplant, veniţi aici cu o reprezentanță.

Şi aş vrea să reamintesc situația teribilă din martirizata Ucraina. Cardinalul Krajewski a mers acolo pentru a patra oară. Ieri mi-a telefonat, el dedică timp acolo, ajutând în zona din Odessa, dând atâta apropiere. Mi-a relatat durerea acestui popor, acțiunile sălbatice, monstruozităţile, cadavrele torturate pe care le găsesc. Să nu unim cu acest popor aşa de nobil şi martir.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu