Cateheze despre Scrisoarea către Galateni: 4. Legea lui Moise Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! „De ce este legea?” (Gal 3,19). Iată întrebarea pe care, urmându-l pe sfântul Paul, vrem s-o aprofundăm astăzi, pentru a recunoaște noutatea vieţii creştine animate de Duhul Sfânt. Dar dacă există Duhul Sfânt, dacă există Isus care ne-a răscumpărat, de […]

Cateheze despre Scrisoarea către Galateni: 4. Legea lui Moise

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

„De ce este legea?” (Gal 3,19). Iată întrebarea pe care, urmându-l pe sfântul Paul, vrem s-o aprofundăm astăzi, pentru a recunoaște noutatea vieţii creştine animate de Duhul Sfânt. Dar dacă există Duhul Sfânt, dacă există Isus care ne-a răscumpărat, de ce este Legea? Asupra acestui lucru trebuie să reflectăm astăzi. Apostolul scrie: „Dacă conduși de Duh, nu mai sunteți sub lege” (Gal 5,18). În schimb defăimătorii lui Paul susţineau că galatenii ar fi trebuit să urmeze Legea pentru a fi mântuiţi. Se întorceau înapoi. Erau ca nostalgicii altor timpuri, ai timpurilor dinainte de Isus Cristos. Apostolul nu este deloc de acord. Nu în aceşti termeni se pusese de acord cu ceilalți apostoli la Ierusalim. El îşi aminteşte bine cuvintele lui Petru când susținea: „De ce îl ispitiţi acum pe Dumnezeu punând pe umerii discipolilor un jug pe care nici părinţii noştri şi nici noi nu l-am putut duce?” (Fap 15,10). Dispozițiile reieșite din acel „prim conciliu” – primul conciliu ecumenic a fost cel din Ierusalim şi dispozițiile reieșite din acel conciliu erau foarte clare şi spuneau: „Căci Duhul Sfânt şi noi am hotărât să nu vă mai impunem nicio povară în afară de acestea care sunt necesare: să vă feriţi de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sufocate şi de desfrânare” (Fap 15,28-29). Unele lucruri care atingeau cultul adus lui Dumnezeu, idolatria şi atingeau şi modul de a înţelege viaţa din acel timp.

Când Paul vorbește despre Lege, face referință în mod normal la Legea mozaică, la Legea lui Moise, la Cele Zece Porunci. Ea era în relație cu Alianța pe care Dumnezeu a încheiat-o cu poporul său, un drum pentru a pregăti această Alianță. Conform diferitelor texte din Vechiul Testament, Torah – care este termenul ebraic cu care se indică Legea – este culegerea tuturor acelor prescripţii şi norme pe care israeliţii trebuie să le respecte, în virtutea Alianței cu Dumnezeu. O sinteză eficace a ceea ce este Torah se poate găsi în acest text din Deuteronom care spune aşa: „Domnul se va bucura din nou de tine, spre bine, aşa cum s-a bucurat de părinţii tăi, dacă vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău păzind poruncile şi hotărârile lui scrise în cartea acestei legi, dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău” (30,9-10). Respectarea Legii garanta poporului binefacerile Alianței şi garanta legătura deosebită cu Dumnezeu. Acest popor, aceşti oameni, aceste persoane, sunt legați de Dumnezeu şi arată această unire cu Dumnezeu în împlinirea, în respectarea Legii. Încheind Alianța cu Israel, Dumnezeu i-a oferit Torah, Legea, pentru ca să poată înţelege voința sa şi să poată trăi în dreptate. Să ne gândim că în acel timp era nevoie de o astfel de Lege, a fost un mare dar pe care Dumnezeu l-a oferit poporului său, de ce? Pentru că în acel timp exista păgânismul peste tot, idolatria peste tot şi conduitele umane care derivau din idolatrie şi pentru aceasta marele dar al lui Dumnezeu oferit poporului său este Legea pentru a merge înainte. De mai multe ori, mai ales în cărțile profeților, se observă că nerespectarea preceptelor Legii constituia o adevărată trădare a Alianței, provocând reacția mâniei lui Dumnezeu. Legătura dintre Alianță şi Lege era aşa de strânsă încât cele două realităţi erau inseparabile. Legea este exprimarea că o persoană, un popor este în alianță cu Dumnezeu.

În lumina acestor lucruri este ușor de înțeles cum aveau succes acei misionari care s-au infiltrat pe lângă galateni susținând că aderarea la Alianță comporta şi respectarea Legii mozaice, aşa cum era în acel timp. Totuşi, tocmai cu privire la acest punct putem descoperi inteligența spirituală a sfântului Paul şi marile intuiții pe care el le-a exprimat, susținut de harul primit pentru misiunea sa evanghelizatoare.

Autorul explică galatenilor că, în realitate, Alianța cu Dumnezeu şi Legea mozaică nu sunt legate în manieră indisolubilă. Primul element pe care trebuie să se bazeze este că Alianța încheiată de Dumnezeu cu Abraham era bazată pe credinţa în împlinirea promisiunii şi nu pe respectarea Legii, care încă nu exista. Abraham a început să meargă cu secole înainte de Lege. Scrie apostolul: „De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani [cu Moise] nu poate anula testamentul convalidat de Dumnezeu [cu Abraham], aşa încât promisiunea să fie zădărnicită. Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abraham printr-o promisiune” (Gal 3,17-18). Promisiunea era înainte de Lege şi promisiunea făcută lui Abraham, apoi a venit legea după 430 de ani. Cuvântul „promisiune” este foarte important: poporul lui Dumnezeu, noi creştinii, mergem în viaţă privind o promisiune; promisiunea este tocmai ceea ce ne atrage, ne atrage pentru a merge înainte spre întâlnirea cu Domnul.

Cu acest raționament, Paul a obţinut un prim obiectiv: Legea nu este la baza Alianței pentru că a venit ulterior, era necesară şi corectă însă mai înainte era promisiunea, Alianța.

O argumentaţie ca aceasta îi pune în încurcătură pe cei care susțin că Legea mozaică este parte constitutivă a Alianței. Nu, Alianța este mai întâi, este chemarea adresată lui Abraham. Torah, Legea de fapt, nu este inclusă în promisiunea făcută lui Abraham. Însă spunând asta, nu trebuie crezut că sfântul Paul era contrar legii mozaice. Nu, o respecta. De mai multe ori, în Scrisorile sale, apără originea ei divină şi susține că ea are un rol foarte precis în istoria mântuirii. Însă Legea nu dă viaţa, nu oferă împlinirea promisiunii, pentru că nu este în măsură s-o poată realiza. Legea este un drum care te duce înainte spre întâlnire. Paul foloseşte un cuvânt foarte important, Legea este „pedagogul” spre Cristos, pedagogul spre credinţa în Cristos, adică maestrul care te duce de mână spre întâlnire. Cel care caută viaţa are nevoie să privească la promisiune şi la realizarea sa în Cristos.

Preaiubiților, această primă expunere a apostolului făcută galatenilor prezintă noutatea radicală a vieţii creştine: toţi cei care au credinţa în Isus Cristos sunt chemaţi să trăiască în Duhul Sfânt, care eliberează de Lege şi în acelaşi timp o duce la împlinire conform poruncii iubirii. Acest lucru este foarte important, Legea ne duce la Isus. Însă vreunul dintre voi poate să-mi spună: „Dar, părinte, un lucru: asta înseamnă că dacă eu mă rog Crezul nu trebuie să respect poruncile?”. Nu, poruncile au actualitate în sensul că sunt „pedagogi” care te duc la întâlnirea cu Cristos. Însă dacă tu laşi deoparte întâlnirea cu Isus şi vreai să dai din nou mai multă importanță poruncilor, aceste lucru nu este bun. Şi tocmai aceasta era problema acestor misionari fundamentaliști care s-au amestecat printre galateni pentru a-i dezorienta. Domnul să ne ajute să mergem pe calea poruncilor, dar privind iubirea faţă de Cristos spre întâlnirea cu Cristos, știind că întâlnirea cu Isus este mai importantă decât toate poruncile.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu