Iubiți frați și surori, bună ziua! Evanghelia liturgiei de astăzi îl prezintă pe Isus care face vindecarea unei persoane surdomute. În relatare impresionează modul cu care Domnul face acest semn minunat. Şi îl face astfel: ia deoparte pe surdomut, îi pune degetele în urechi şi cu salivă îi atinge limba, apoi priveşte spre cer, suspină […]

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Evanghelia liturgiei de astăzi îl prezintă pe Isus care face vindecarea unei persoane surdomute. În relatare impresionează modul cu care Domnul face acest semn minunat. Şi îl face astfel: ia deoparte pe surdomut, îi pune degetele în urechi şi cu salivă îi atinge limba, apoi priveşte spre cer, suspină şi spune: „Effata”, adică „Deschide-te!” (cf. Mc 7,33-34). La alte vindecări, pentru infirmităţi la fel de grave, precum paralizia sau lepra, Isus nu face atâtea gesturi. De ce face acum toate acestea, cu toate că i-au cerut numai să-şi impună mâna peste bolnav (cf. v. 32)? De ce face aceste gesturi? Poate pentru că starea acelei persoane are o valență simbolică deosebită. A fi surdomuţi este o boală, dar este şi un simbol. Şi acest simbol are ceva să ne spună nouă tuturor. Despre ce lucru este vorba? Este vorba despre surzenie. Acel om nu reușea să vorbească pentru că nu putea să audă. De fapt, Isus, pentru a vindeca motivul bolii sale, înainte de toate îi pune degetele în urechi, după aceea la gură, dar mai întâi în urechi.

Toţi avem urechile, dar de atâtea ori nu reușim să ascultăm. De ce? Fraţi şi surori, există de fapt o surzenie interioară, pe care astăzi putem să-i cerem lui Isus s-o atingă şi s-o vindece. Şi acea surzenie interioară este mai rea decât cea fizică, pentru că este surzenia inimii. Cuprinși de grabă, de mii de lucruri de spus şi de făcut, nu găsim timpul pentru a ne opri ca să-l ascultăm pe cel care ne vorbește. Riscăm să devenim impermeabili la toate şi să nu dăm spațiu celui care are nevoie de ascultare: mă gândesc la copii, la tineri, la bătrâni, la mulţi care nu au atâta nevoie de cuvinte şi de predici, ci de ascultare. Să ne întrebăm: cum este ascultarea mea? Mă las atins de viaţa oamenilor, știu să dedic timp celui care este lângă mine pentru a asculta? Asta este pentru noi toţi, dar în mod special pentru preoţi. Preotul trebuie să-i asculte pe oameni, să nu se grăbească, să asculte…, şi să vadă cum poate ajuta, dar după ce a auzit. Şi noi toţi: mai întâi să ascultăm, după aceea să răspundem. Să ne gândim la viaţa în familie: de câte ori se vorbește fără a asculta mai întâi, repetând propriile refrene mereu egale! Incapabili de ascultare, spunem mereu lucrurile obișnuite, sau nu lăsăm ca altul să termine de vorbit, de a se exprima, şi noi îl întrerupem. Adesea renașterea unui dialog nu trece de la cuvinte, ci de la tăcere, de la neimputare proprie, de la reîncepe cu răbdare să-l ascultăm pe celălalt, să ascultăm trudele sale, ceea ce poartă înăuntru. Vindecarea inimii începe de la ascultare. A asculta. Şi asta vindecă inima. „Dar, părinte, există oameni plictisitori care spun mereu aceleaşi lucruri…”. Ascultă-i. Şi după aceea, când vor termina de vorbit, spune cuvântul tău, dar ascultă tot.

Şi acelaşi lucru este valabil cu Domnul. Facem bine să-l inundăm cu cereri, dar am face mai bine să stăm înainte de toate în ascultarea sa. Isus cere asta. În Evanghelie, când îl întreabă care este prima poruncă, răspunde: „Ascultă, Israel”. Apoi adaugă prima porunci: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima […] şi pe aproapele ca pe tine însuți” (Mc 12,28-31). Dar înainte de toate: „Ascultă, Israel”. Ascultă, tu. Ne amintim să stăm în ascultarea Domnului? Suntem creştini dar eventual, printre miile de cuvinte pe care le auzim în fiecare zi, nu găsim câteva secunde pentru a face să răsune în noi puține cuvinte ale Evangheliei. Isus este Cuvântul: dacă nu ne oprim ca să-l ascultăm, trece mai departe. Dacă noi nu ne oprim pentru a-l asculta pe Isus, trece mai departe. Sfântul Augustin spunea: „Mi-e frică de Domnul când trece”. Şi frica era de a-l lăsa să treacă fără a-l asculta. Dar dacă dedicăm timp Evangheliei, vom găsi un secret pentru sănătatea noastră spirituală. Iată medicamentul: în fiecare zi un pic de tăcere şi de ascultare, câteva cuvinte inutile mai puţin şi câteva Cuvinte ale lui Dumnezeu mai mult. Mereu cu Evanghelia în buzunar, care ajută mult. Să simţim adresat nouă astăzi, ca în ziua Botezului, acel cuvânt al lui Isus: „Effata, deschide-te”! Deschide-ți urechile. Isuse, doresc să mă deschid la Cuvântul tău; Isuse, deschide-mă la ascultarea ta; Isuse, vindecă inima mea de închidere, vindecă inima mea de grabă, vindecă inima mea de nerăbdare.

Fecioara Maria, deschisă la ascultarea Cuvântului, care s-a făcut trup în ea, să ne ajute în fiecare zi să-l ascultăm pe Fiul său în Evanghelie şi pe fraţii noştri şi surorile noastre cu inimă docilă, cu inimă răbdătoare şi cu inimă atentă.

________________

După Angelus

Ieri, la Catamarca (Argentina), a fost beatificat Mamerto Esquiú, frate minor şi episcop de Cordoba. Până la urmă un fericit argentinian! A fost vestitor zelos al Cuvântului lui Dumnezeu, pentru edificarea comunităţii ecleziale precum şi a celei civile. Exemplul său să ne ajute să unim mereu rugăciunea şi apostolatul, şi să slujim pacea şi fraternitatea. Aplauze pentru noul fericit!

În aceste momente agitate care îi au pe afgani care caută refugiu, mă rog pentru cei mai vulnerabili dintre ei. Mă rog ca multe țări să primească şi să protejeze pe cei care caută o viaţă nouă. Mă rog şi pentru evacuații interni, pentru ca să aibă asistența şi protecția necesare. Fie ca tinerii afgani să primească instruire, bun esenţial pentru dezvoltarea umană. Şi fie ca toţi afganii, fie în patrie, fie în tranzit, fie în țările de primire, să trăiască în mod demn, în pace şi fraternitate cu vecinii lor.

Asigur rugăciunea mea pentru populațiile din Statele Unite ale Americii lovite în zilele trecute de un uragan puternic. Domnul să primească sufletele răposaților şi să-i susțină pe cei care suferă datorită acestei calamități.

În zilele următoare este anul nou ebraic, Rosh Hashanah. Şi după aceea cele două sărbători, Yom Kippur şi Sukkot. Adresez din inimă urarea mea tuturor fraților şi surorilor de religie ebraică: anul nou să fie bogat în roade de pace şi de bine pentru cei care umblă cu fidelitate în Legea Domnului.

Duminica viitoare voi merge la Budapesta pentru încheierea Congresului Euharistic Internațional. Pelerinajul meu va continua, după Liturghie, câteva zile în Slovacia şi se va încheia miercurea viitoare cu marea celebrare populară a Fecioarei Îndurerate, patroană a acelei țări. Astfel vor fi zile marcate de adorație şi de rugăciune în inima Europei. În timp ce salut cu afect pe cei care au pregătit această călătorie – şi vă mulţumesc – şi pe cei care mă aşteaptă şi pe care eu însumi doresc din inimă să-i întâlnesc, cer tuturor să mă însoțească prin rugăciune şi încredințez vizitele pe care le voi face mijlocirii atâtor mărturisitori eroici ai credinţei, care au mărturisit în acele locuri Evanghelie printre ostilități şi persecuții. Ei să ajute Europa să mărturisească şi astăzi, nu atât în cuvinte, ci mai ales cu faptele, cu fapte de milostenie şi de primire, vestea bună a Domnului care ne iubește şi ne mântuiește. Mulţumesc!

Şi acum adresez salutul meu vouă, dragi romani şi pelerini! Îndeosebi, adresez urările mele Legiunii Mariei, care sărbătorește o sută de ani: Dumnezeu să vă binecuvânteze şi Fecioara să vă păzească! Salut tinerii din Opera Bisericii, copiii din Faenza şi cei din Castenedolo care au primit Mirul şi Prima Împărtășanie, grupul din Arta Terme şi credincioşii polonezi şi lituanieni însoţiţi de prietenii din Abruzzo.

Astăzi este comemorarea sfintei Tereza de Calcutta, pentru toţi Maica Tereza. Aplauze! Adresez salutul meu tuturor Misionarelor Carității, angajate în toată lumea într-o slujire adesea eroică, mă gândesc în mod deosebit la surorile de la „Darul Mariei”, aici în Vatican.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus