Iubiți fraţi şi surori, duminică frumoasă! Evanghelia de la liturgia de astăzi (Mc 12,28-34) ne vorbește despre una din multele discuții pe care Isus le-a avut la templul din Ierusalim. Unul dintre cărturari se apropie şi îl întreabă: „Care este prima dintre toate poruncile?” (v. 28). Isus răspunde punând împreună două cuvinte fundamentale din legea […]

Iubiți fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Evanghelia de la liturgia de astăzi (Mc 12,28-34) ne vorbește despre una din multele discuții pe care Isus le-a avut la templul din Ierusalim. Unul dintre cărturari se apropie şi îl întreabă: „Care este prima dintre toate poruncile?” (v. 28). Isus răspunde punând împreună două cuvinte fundamentale din legea mozaică: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău” şi „să-l iubești pe aproapele” (v. 30-31).

Cu întrebarea sa, cărturarul caută „prima” dintre porunci, adică un principiu care stă la baza tuturor poruncilor; evreii aveau atâtea precepte şi căutau baza tuturor, unul care să fie fundamentalul; încercau să se pună de acord cu privire la unul fundamental, şi existau discuții între ei, discuții bune deoarece căutau adevărul. Şi această întrebare este esențială şi pentru noi, pentru viaţa noastră şi pentru drumul credinţei noastre. De fapt, şi noi ne simţim uneori dispersaţi în atâtea lucruri şi ne întrebăm: dar, la sfârşit, care este cel mai important lucru dintre toate? Unde pot să găsesc centrul vieţii mele, al credinţei mele? Isus ne dă răspunsul, unind aceste două porunci care sunt principalele: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău” şi „să-l iubești pe aproapele tău”. Şi ca aceasta este inima credinţei noastre.

Noi toţi – ştim asta – avem nevoie să ne întoarcem la inima vieţii şi a credinţei, pentru că inima este „izvorul şi rădăcina tuturor celorlalte forțe, convingeri” (Enciclica Dilexit nos, 9). Şi Isus ne spune că izvorul a toate este iubirea, că nu trebuie niciodată să-l separăm pe Dumnezeu de om. Domnul spune discipolului din orice timp: pe drumul tău ceea ce contează nu sunt practicile exterioare, ca arderile de tot şi sacrificiile (v. 33), ci dispoziția inimii cu care tu te deschizi la Dumnezeu şi la fraţi în iubire. Fraților şi surorilor, de fapt noi putem face atâtea lucruri, dar a le face numai pentru noi înșine şi fără iubire, şi asta nu merge; a le face cu inima distrasă sau cu inima închisă, şi asta nu merge. Toate lucrurile trebuie să fie făcute cu iubirea.

Domnul va veni şi ne va întreba înainte de toate despre iubire: „Cum ai iubit?”. Așadar este important să fixăm în inimă porunca cea mai importantă. Care este? Iubește pe Domnul Dumnezeul tău şi iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. şi în toate zilele să facem examinarea conștiinței şi să ne întrebăm: iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele este centrul vieţii mele? Rugăciunea mea către Dumnezeu mă determină să merg spre fraţi şi să-i iubesc cu gratuitate? Recunosc pe faţa celorlalți prezența Domnului?

Fecioara Maria, care purta legea lui Dumnezeu imprimată în inima sa neprihănită, să ne ajute să-l iubim pe Domnul şi pe fraţi.

______________

După Angelus

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din alte țări!

Salut Surorile Carmelitane Misionare ale Duhului Sfânt, care celebrează douăzeci şi cinci de ani ai Fraternității lor seculare; salut credincioşii din Veneția, Pontassieve, Barberino del Mugello, Empoli şi Palermo, şi de la „Santa Maria alle Fornaci” din Roma; precum şi adolescenții din Catanzaro cu educatorii lor parohiali.

Salut donatorii de sânge din Coccaglio (Brescia); şi grupul Emergency Roma Sud, angajat să amintească articolul 11 din Constituția Italiană, care spune: „Italia respinge războiul ca instrument de ofensă la adresa libertății celorlalte popoare şi ca mijloc de rezolvare a controverselor internaționale”. Să ne amintim de acest articol! Înainte!

Şi fie ca acest principiu să se realizeze în toată lumea: războiul să fie izolat şi să se înfrunte problemele cu dreptul şi negocierile. Să tacă armele şi să se dea spațiu dialogului. Să ne rugăm pentru martirizata Ucraina, Palestina, Israel, Myanmar, Sud Sudan.

Şi să continuăm să ne rugăm pentru Valencia şi celelalte comunităţi din Spania, care suferă mult în aceste zile. Ce fac eu pentru oamenii din Valencia? Mă rog? Ofer ceva? Gândiți-vă la această întrebare.

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu