Iubiți fraţi şi surori! Evanghelia de la liturgia de astăzi, solemnitatea sfinților patroni ai Romei, prezintă cuvintele pe care Petru le adresează lui Isus: „Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu” (Mt 16,16). Este o mărturisire de credinţă pe care Petru o rostește nu pe baza înțelegerii sale umane, ci pentru că Dumnezeu i-a […]

Iubiți fraţi şi surori!

Evanghelia de la liturgia de astăzi, solemnitatea sfinților patroni ai Romei, prezintă cuvintele pe care Petru le adresează lui Isus: „Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu” (Mt 16,16). Este o mărturisire de credinţă pe care Petru o rostește nu pe baza înțelegerii sale umane, ci pentru că Dumnezeu i-a inspirat-o (cf. v. 17). Pentru pescarul Simon, numit Petru, a fost începutul unui drum: de fapt, va trebui să treacă mult timp înainte ca însemnătatea acelor cuvinte să intre adânc în viaţa sa, implicând-o în întregime. Există o „ucenicie” a credinţei, care i-a interesat şi pe apostolii Petru şi Paul, asemenea aceleia a fiecăruia dintre noi. Şi noi credem că Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu cel viu, dar este nevoie de timp, răbdare şi multă umilinţă pentru ca modul nostru de a gândi şi de a acționa să adere pe deplin la Evanghelie.

Apostolul Petru a trăit experienţa acestui lucru imediat. Chiar după ce a declarat lui Isus propria credinţă, când El vesteşte că va trebui să sufere şi să fie condamnat la moarte, refuză această perspectivă, pe care o consideră incompatibilă cu Mesia. Chiar simte că are datoria de a-l certa pe Învățător, care la rândul său îl apostrofează: „Mergi în urma mea, Satană! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!” (v. 23).

Să ne gândim: nu ni se întâmplă şi nouă acelaşi lucru? Noi repetăm Crezul, îl spunem cu credinţă; dar în faţa încercărilor dure ale vieţii pare că totul se zdruncină. Suntem tentați să protestăm faţă de Domnul, spunându-i că nu este corect, că trebuie să existe alte căi, mai drepte, mai puţin obositoare. Trăim sfâșierea credinciosului, care crede în Isus, are încredere în El; dar în acelaşi timp simte că este greu să-l urmeze şi este tentat să caute căi diferite de cele ale Învățătorului. Sfântul Petru a trăit această dramă interioară şi a avut nevoie de timp şi de maturizare. La început se îngrozea la gândul crucii; dar la sfârşitul vieţii l-a mărturisit pe Domnul cu curaj, până acolo încât să fie răstignit – conform tradiției – cu capul în jos, pentru a nu fi egal cu Învățătorul.

Şi apostolul Paul are propriul parcurs, şi el a trecut printr-o lentă maturizare a credinţei, experimentând momente de incertitudine şi de îndoială. Apariţia Celui Înviat pe drumul Damascului, care din persecutor l-a făcut creştin, trebuie văzută ca începutul unui parcurs în timpul căruia apostolul s-a confruntat cu crizele, eșecurile şi chinurile continue a ceea ce numește „ghimpe în trup” (cf. 2Cor 12,7). Drumul de credinţă nu este niciodată o plimbare, pentru nimeni, nici pentru Petru nici pentru Paul, pentru niciun creştin. Drumul de credinţă nu este o plimbare, ci este angajant, uneori greu: şi Paul, devenit creştin, a trebuit să învețe să fie creştin până la capăt în manieră treptată, mai ales prin momentele de încercare.

În lumina acestei experiențe a sfinților apostoli Petru şi Paul, fiecare dintre noi se poate întreba: când mărturisesc credinţa mea în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, fac asta cu conştiinţa că trebuie să învăț mereu, sau presupun că „deja am înțeles tot”? De asemenea: în dificultăți şi în încercări mă descurajez, mă plâng, sau învăț să fac din ele ocazie pentru a crește în încredere faţă de Domnul? De fapt, El – scrie Paul lui Timotei – ne eliberează de orice rău şi ne duce nevătămați în ceruri (cf. 2Tim 4,18). Fecioara Maria, Regina apostolilor, să ne învețe să-i imităm înaintând zi de zi pe calea credinţei.

________________

După Angelus

În fiecare zi port în inimă iubita şi martirizata Ucraină, care continuă să fie biciuită de atacuri barbare, ca acela care a lovit centrul comercial din Kremenchuk. Mă rog pentru ca acest război nesăbuit să se termine repede, şi reînnoiesc invitaţia de a persevera, fără încetare, în rugăciunea pentru pace: Domnul să deschidă acele căi de dialog pe care oamenii nu vor sau nu reușesc să le găsească! Şi să nu neglijăm să ajutăm populația ucraineană, atât de suferindă.

În aceste zile, la Roma, au izbucnit mai multe incendii, favorizate de temperaturile foarte ridicate, în timp ce în atâtea locuri seceta reprezintă de acum o problemă gravă, care provoacă daune serioase activităților de producție şi ambientului. Doresc să se pună în practică măsurile necesare pentru a face faţă acestor urgențe şi pentru a preveni urgențe viitoare. Toate acestea trebuie să ne facă să reflectăm asupra ocrotirii creației, care este responsabilitate a noastră, a fiecăruia dintre noi. Nu este o modă, este o responsabilitate: viitorul pământului este în mâinile noastre şi cu deciziile noastre!

Astăzi este distribuit aici în piață primul număr al „L’Osservatore di strada”, noul ziar lunar al „L’Osservatore Romano”. În acest ziar cei din urmă devin protagoniști: de fapt, persoane sărace şi marginalizate participă la munca de redactare, scriind, lăsându-se intervievaţi, ilustrând paginile din acest ziar lunar, care este oferit gratuit. Dacă vrea cineva să dea ceva, poate da voluntar, dar luați-l liber pentru că este o frumoasă lucrare care vine de la bază, de la săraci, ca exprimare a celor care sunt marginalizați.

În această sărbătoare a sfinților apostoli Petru şi Paul, patroni principali ai Romei, exprim urările mele romanilor şi celor care locuiesc în acest oraș, dorind ca toţi să poată găsi în el o primire îngrijită şi demnă de frumusețea sa. Roma este oraș frumos!

Reînnoiesc recunoștința mea delegației Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, trimisă de Sanctitatea Sa Bartolomeu, frate iubit, şi îi trimit lui un salut cordial şi fratern.

Salut cu afect pelerinii veniţi pentru a-i sărbători pe arhiepiscopii mitropoliți, pentru care în această dimineață am binecuvântat pallium.

Vă salut pe voi toţi, dragi pelerini, îndeosebi pe cei care provin din Statele Unite ale Americii şi din Republica Cehă, din Berlin şi din Londra. Salut tinerii de la Mir din Barbara, lângă Ancona, şi pe cei din Grest di Zagarolo; precum şi participanții la pelerinajul pornit din Aquileia şi promovat de Asociația Europea Romea Strata şi salut tinerii Neprihănitei.

Urez tuturor o sărbătoare frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu