Iubiți fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Evanghelia de la liturgia de astăzi (Mc 6,30-34) relatează că apostolii, întorși din misiune, se adună în jurul lui Isus şi îi povestesc ceea ce au făcut; atunci El le spune: „Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!” (v. 31). Însă oamenii înțeleg mișcările lor şi, atunci când coboară din barcă, Isus găsește mulțimea care îl aşteaptă, simte compasiune şi începe să-i învețe (cf. v. 34).

Așadar, pe de o parte invitaţia de a se odihni şi, pe de altă parte, compasiunea lui Isus faţă de mulțime – este foarte frumos să ne oprim pentru a reflecta asupra compasiunii lui Isus –. Par două lucruri inconciliabile, invitaţia de a se odihni şi compasiunea, şi în schimb merg împreună: odihnă şi compasiune. Să vedem.

Isus se preocupă de oboseala discipolilor. Probabil percepe un pericol care se poate referi şi la viaţa noastră şi la apostolatul nostru, atunci când de exemplu entuziasmul în a duce înainte misiunea, sau munca, precum şi rolul şi îndatoririle care ne sunt încredințate ne fac victime ale activismului, şi acesta este un lucru urât: prea preocupați de lucruri de făcut, prea preocupați de rezultate. Şi atunci se întâmplă că ne agităm şi pierdem din vedere esențialul, riscând să epuizăm energiile noastre şi să cădem în oboseala trupului şi a spiritului. Este un avertisment important pentru viaţa noastră, pentru societatea noastră adesea prizonieră a grabei, dar şi pentru Biserică şi pentru slujirea pastorală: fraților şi surorilor, să fim atenți la dictatura de a face! Şi asta se poate întâmpla din necesitate şi în familii, când de exemplu tatăl pentru a câștiga pâinea este constrâns să lipsească pentru muncă, trebuind astfel să sacrifice timpul de dedicat familiei. Adesea pleacă dimineața devreme, când copiii încă dorm, şi se întorc târziu seara, când sunt deja la culcare. Şi aceasta este o nedreptate socială. În familii, tatăl şi mama ar trebui să aibă timpul pentru a împărtăși cu copiii, pentru a face să crească această iubire familială şi a nu cădea în dictatura de a face. Să ne gândim la ce putem face pentru a ajuta persoanele care sunt constrânse să trăiască astfel.

În acelaşi timp, odihna propusă de Isus nu este o fugă de lume, o retragere în bunăstarea personală; dimpotrivă, în faţa oamenilor rătăciți El simte compasiune. Şi atunci din Evanghelie învățăm că aceste două realităţi – odihnă şi compasiune – sunt legate: numai dacă învățăm să ne odihnim putem avea compasiune. De fapt, este posibil să avem o privire compătimitoare, care ştie să perceapă nevoile celuilalt, numai dacă inima noastră nu este consumată de neliniștea de a face, dacă ştim să ne oprim şi, în tăcerea adorației, să primim Harul lui Dumnezeu.

De aceea, iubiți fraţi şi surori, putem să ne întrebăm: eu știu să mă opresc în timpul zilelor mele? Știu să-mi iau un moment pentru a sta cu mine însumi şi cu Domnul, sau sunt mereu cuprins de grabă, graba pentru lucrurile de făcut? Ştim să găsim un pic de „deșert” interior în mijlocul zgomotelor şi al activităților de fiecare zi?

Sfânta Fecioară să ne ajute să „ne odihnim în Duhul” chiar şi în mijlocul tuturor activităților zilnice şi să fim disponibili şi compătimitori faţă de ceilalți.

______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori,

Săptămâna aceasta vor începe Jocurile Olimpice de la Paris, care vor fi urmate de Jocurile Paralimpice. Sportul are şi o mare forță socială, capabil să unească pașnic persoane de culturi diferite. Doresc ca acest eveniment să poată fi semn al lumii inclusive pe care vrem s-o construim şi ca sportivii, cu mărturia lor sportivă, să fie mesageri de pace şi modele valabile pentru tineri. Îndeosebi, conform tradiției antice, Olimpiada să fie ocazie pentru a stabili o oprire a focului în războaie, demonstrând o sinceră voinţă de pace.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea țări. Îndeosebi salut l’Équipe Notre Dame din dieceza de Quixadá din Brazilia; Asociația „Assumpta Science Center Ofekata”, angajată în proiecte solidare formative pentru Africa.

În afară de asta salut Lucrătorii Tăcuți ai Crucii şi Centrul de Voluntari ai Suferinței, reuniţi în amintirea fondatorului, fericitul Luigi Novarese; aspirantele şi tinerele cu voturi din Institutul Misionarelor Regalității lui Cristos; tinerii din grupul vocațional de la Seminarul Mic din Roma, care au mers pe calea sfântului Francisc de la Assisi la Roma.

Să ne rugăm, fraților şi surorilor, pentru pace. Să nu uităm martirizata Ucraina, Palestina, Israel, Myanmar şi atâtea alte țări care sunt în război. Să nu uităm, să nu uităm. Războiul este o înfrângere!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu