Iubiți frați și surori, bună ziua!  Evanghelia de la liturgia de astăzi, ultima duminică din anul liturgic, culminează într-o afirmație a lui Isus, care spune: „Eu sunt rege” (In 18,37). El rostește aceste cuvinte în faţa lui Pilat, în timp ce mulțimea strigă să-l condamne la moarte. El spune: „Eu sunt rege”, iar mulțimea strigă […]

Iubiți frați și surori, bună ziua! 

Evanghelia de la liturgia de astăzi, ultima duminică din anul liturgic, culminează într-o afirmație a lui Isus, care spune: „Eu sunt rege” (In 18,37). El rostește aceste cuvinte în faţa lui Pilat, în timp ce mulțimea strigă să-l condamne la moarte. El spune: „Eu sunt rege”, iar mulțimea strigă să-l condamne la moarte: frumos contrast! A venit ora crucială. Anterior, pare că Isus nu voia ca oamenii să-l aclame ca rege: ne amintim de momentul de după înmulțirea pâinilor şi a peştilor, când s-a retras singur ca să se roage (cf. In 6,14-15).

Faptul este că regalitatea lui Isus este foarte diferită de cea lumească. „Împărăția mea – îi spune lui Pilat – nu este din lumea aceasta” (In 18,36). El nu vine pentru a domina, ci pentru a sluji. Nu vine cu semnele puterii, ci cu puterea semnelor. Nu este îmbrăcat în distincţii prețioase, ci este despuiat pe cruce. Şi tocmai în inscripţia pusă pe cruce Isus este definit „rege” (cf. In 19,19). Cu adevărat regalitatea sa este dincolo de parametrii umani! Am putea spune că nu este rege ca alţii, ci este Rege pentru alţii. Să ne gândim la asta: Cristos, în faţa lui Pilat, spune că este rege în momentul în care mulțimea este împotriva Lui, în timp ce atunci când îl urma şi îl aclama El s-a distanţat de această aclamaţie. Adică Isus se dovedește în mod suveran liber de dorința de faimă şi de glorie pământească. Şi noi – să ne întrebăm – ştim să-l imităm în asta? Ştim să guvernăm tendința noastră de a fi încontinuu căutați şi aprobați, sau facem totul pentru a fi stimați din partea altora? În ceea ce facem, îndeosebi în angajarea noastră creştină, mă întreb: ce anume contează? Contează aplauzele sau contează slujirea?

Isus nu numai că fuge de orice căutare de măreție pământească, ci face liberă şi suverană şi inima celui care-l urmează. El, iubiți fraţi şi surori, ne eliberează de supunerea răului. Împărăția sa este eliberatoare, nu are nimic oprimant. El îl tratează pe fiecare discipol ca prieten, nu ca supus. Cristos, deşi este deasupra tuturor suveranilor, nu trasează linii de separare între El şi ceilalți; dorește în schimb fraţi cu care să împărtăşească bucuria sa (cf. In 15,11). Urmându-l nu se pierde, nu se pierde nimic, ci se câștigă demnitate. Deoarece Cristos nu vrea în jurul său servilism, ci oameni liberi. Şi – acum să ne întrebăm – de unde se naște libertatea lui Isus? Descoperim asta întorcându-ne la afirmația sa în faţa lui Pilat: „Eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre” (In 18,37).

Libertatea lui Isus vine din adevăr. Adevărul său ne eliberează (cf. In 8,32). Însă adevărul lui Isus nu este o idee, ceva abstract: adevărul lui Isus este o realitate, El însuși face adevărul în noi, ne eliberează de ficţiunile, de falsităţile pe care le avem înăuntru, de limbajul dublu. Stând cu Isus, devenim adevăraţi. Viaţa creștinului nu este un rol în care se poate îmbrăca masca mai potrivită. Pentru că atunci când Isus domnește în inimă, o eliberează de ipocrizie, o eliberează de subterfugii, de duplicități. Cea mai bună dovadă că Cristos este regele nostru este dezlipirea de ceea ce poluează viaţa, făcând-o ambiguă, opacă, tristă. Atunci când viaţa este ambiguă, un pic de aici, un pic de acolo, este tristă, este foarte tristă. Desigur, cu limitele şi defectele trebuie să ne confruntăm mereu: toţi suntem păcătoşi. Însă, atunci când trăim sub domnia lui Isus, nu devenim corupți, nu devenim falși, înclinați să acoperim adevărul. Nu se trăieşte viaţă dublă. Amintiţi-vă bine: păcătoşi da, toţi suntem, corupți, niciodată! Păcătoşi da, corupți niciodată. Să ne ajute Sfânta Fecioară Maria să căutăm în fiecare zi adevărul lui Isus, Regele Universului, care ne eliberează de sclaviile pământești şi ne învaţă să guvernăm viciile noastre.

________________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori,

Astăzi, pentru prima dată în solemnitatea lui Cristos Rege, în toate Bisericile particulare se celebrează Ziua Mondială a Tineretului. Pentru aceasta, alături de mine sunt doi tineri din Roma, care reprezintă tot tineretul din Roma. Salut din inimă tinerii şi tinerele din dieceza noastră şi doresc ca toţi tinerii din lume să se simtă parte vie a Bisericii, protagoniști ai misiunii sale. Mulţumesc că aţi venit! Şi nu uitaţi că a domni înseamnă a sluji. Cum este asta? A domni înseamnă a sluji. Toţi împreună: a domni înseamnă a sluji. Aşa cum ne învaţă Regele nostru. Acum voi cere tinerilor ca să vă salute.

Tânăra: Zi Mondială a Tineretului frumoasă vouă tuturor!

Tânărul: Să mărturisim că a crede în Isus este foarte frumos!

Papa: Dar, iată: este frumos acest lucru! Mulţumesc. Rămâneți aici.

Astăzi este şi Ziua Mondială a Pescuitului. Îi salut pe toţi pescarii şi mă rog pentru cei care trăiesc în condiții dificile şi uneori, din păcate, de muncă silnică. Îi încurajez pe capelanii şi pe voluntarii de la Stella Maris să continue în slujirea pastorală adusă acestor persoane şi familiilor lor.

Şi în această zi amintim şi toate victimele străzii: să ne rugăm pentru ei şi să ne angajăm să prevenim accidentele.

În afară de asta, doresc să încurajez inițiativele care se desfășoară la Națiunile Unite pentru ca să se ajungă la un control mai mare cu privire la comerțul de arme.

Ieri la Katowice, în Polonia, a fost beatificat preotul Ioan Francisc Macha, ucis din ură faţă de credinţă în 1942, în contextul persecuției regimului nazist împotriva Bisericii. În întunericul închisorii, el a găsit în Dumnezeu forţa şi blândețea pentru a înfrunta acel calvar. Martiriul său să fie sămânță rodnică de speranţă şi de pace. Aplauze pentru noul fericit!

Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din diferite țări, îndeosebi pe cei care provin din Polonia şi din Statele Unite ale Americii. Îi salut pe scoutiştii din arhidieceza de Braga din Portugalia. Un salut special pentru comunitatea ecuadoriană din Roma, care o celebrează pe La Virgen de El Quince. Salut credincioşii din Sant’Antimo (Napoli) şi din Catania; tinerii de la Mir din Pattada; şi voluntarii de la Banca Alimentară, care se pregătesc pentru Ziua colectei alimentare, sâmbăta viitoare. Multe mulțumiri! Precum şi tinerii Neprihănitei.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu