Iubiți fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Astăzi Evanghelia liturgiei (Lc 2,22-40) ne vorbește despre Maria şi Iosif care îl duc pe pruncul Isus la templul din Ierusalim. Conform Legii îl prezintă în locuința lui Dumnezeu, pentru a aminti că viaţa vine de la Domnul. Şi în timp ce Sfânta Familie împlinește ceea ce în poporul lui Israel se făcea mereu, din generație în generație, se întâmplă ceva ce nu s-a întâmplat niciodată.

Doi bătrâni, Simeon şi Ana, profeţesc cu privire la Isus: amândoi îl laudă pe Dumnezeu şi vorbesc despre prunc „tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului” (v. 38). Glasurile lor emoţionate răsună între pietrele vechi ale templului, anunțând împlinirea așteptărilor lui Israel. Într-adevăr Dumnezeu este prezent în mijlocul poporului său: nu pentru că locuieşte între patru ziduri, ci pentru că trăieşte ca om între oameni. Aceasta este noutatea lui Isus. La bătrâneţea lui Simeon şi Ana se întâmplă noutatea care schimbă istoria lumii.

La rândul lor, Maria şi Iosif erau uimiți de lucrurile pe care le auzeau (cf. v. 33). De fapt, când Simeon îl ia în brațe pe prunc, îl numește în trei moduri foarte frumoase, care merită o reflecţie. Trei moduri, trei nume pe care i le dă. Isus este mântuirea; Isus este lumina; Isus este semn de contradicție.

Înainte de toate Isus este mântuirea. Aşa spune Simeon, rugându-l pe Dumnezeu: „au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor” (v. 30-31). Asta mereu ne lasă uimiți: mântuirea universală concentrată într-unul singur! Da, pentru că în Isus locuieşte toată plinătatea lui Dumnezeu, a Iubirii sale (cf. Col 2,9).

Al doilea aspect: Isus este „lumină spre luminarea neamurilor” (v. 32). Aşa cum soarele care răsare asupra lumii, acest copil o va răscumpăra de întunericul răului, al durerii şi al morții. Cât nevoie avem, şi astăzi, de lumină, de această lumină!

În sfârşit, pruncul îmbrățișat de Simeon este semn de contradicție „ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi” (v. 35). Isus revelează criteriul pentru a judeca toată istoria şi drama sa, precum şi viaţa fiecăruia dintre noi. Şi care este acest criteriu? Este iubirea: cine iubește trăieşte, cine urăște moare.

Isus este mântuirea, Isus este lumina şi Isus este semnul de contradicție.

Luminați de această întâlnire cu Isus, putem așadar să ne întrebăm: eu ce anume aștept în viaţa mea? Care este marea mea speranţă? Inima mea dorește să vadă faţa Domnului? Aștept manifestarea planului său de mântuire pentru omenire?

Să o rugăm împreună pe Maria, mamă preacurată, pentru ca să ne însoțească în luminile şi în umbrele istoriei, să ne însoțească mereu la întâlnirea cu Domnul.

______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori!

Astăzi, în Italia, se celebrează Ziua pentru Viaţă, cu tema „A transmite viaţa, speranţă pentru lume”. Mă unesc cu episcopii italieni care exprimă recunoștință multelor familii care primesc cu plăcere darul vieţii şi care încurajează tinerele cupluri să nu le fie teamă să aducă pe lume copii. Şi salut Mișcarea pentru Viaţă italiană, care împlinește 50 de ani. Felicitări!

Mâine în Vatican se va ține Summit-ul internațional despre drepturile copiilor, intitulat „Să-i iubim şi să-i protejăm”, pe care am avut bucuria de a-l promova şi la care voi participa. Este o ocazie unică pentru a aduce în centrul atenției lumii problemele cele mai urgente care se referă la viaţa celor mici. Vă invit să vă uniţi în rugăciune pentru buna sa reușită.

Şi cu privire la valoarea primară a vieţii umane, reafirm „nu”-ul spus războiului, care distruge, distruge tot, distruge viaţa şi induce la disprețuirea ei. Şi să nu uităm că mereu războiul este o înfrângere. În acest An jubiliar, reînnoiesc apelul, în special către guvernanţii de credinţă creştină, pentru ca să se pună angajarea maximă în negocieri pentru a pune capăt tuturor conflictelor care sunt în desfăşurare. Să ne rugăm pentru pacea în martirizata Ucraina, în Palestina, Israel, Liban, Myanmar, Sudan, Nord Kiwu.

Vă salut pe voi toţi, care proveniți din Italia şi din alte părţi ale lumii. Salut îndeosebi credincioşii din Valencia, Barcelona, Sevilla; elevii de la Institutul „Rodríguez Moñino” din Badajoz, Spania, şi cei de la „École de Provence” din Marseille; grupul parohial din Nanterre şi cei din Polonia, Croația, Bulgaria şi India. Salut tinerii Neprihănitei.

Salut credincioşii din Cantù, Vighizzolo, Seregno şi Cologno Monzese; Unitalsi din dieceza de Camerino-San Severino Marche; scoutiştii din Nola şi membrii din Serra Club International. Salut ministranții din comunitatea pastorală „Regina Apostolilor”, dieceza de Milano.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu