Iubiți fraţi şi surori, bună ziua şi duminică frumoasă! În Italia şi în alte țări astăzi se celebrează solemnitatea Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos. Euharistia, instituită la Ultima Cină, a fost ca punctul de sosire al unui parcurs, de-a lungul căruia Isus o prefigurase prin câteva semn, mai ales înmulțirea pâinilor, relatată în […]

Iubiți fraţi şi surori, bună ziua şi duminică frumoasă!

În Italia şi în alte țări astăzi se celebrează solemnitatea Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos. Euharistia, instituită la Ultima Cină, a fost ca punctul de sosire al unui parcurs, de-a lungul căruia Isus o prefigurase prin câteva semn, mai ales înmulțirea pâinilor, relatată în Evanghelia liturgiei de astăzi (cf. Lc 9,11-b-17). Isus se îngrijește de marea mulțime care l-a urmat pentru a asculta cuvântul său şi a fi eliberat de diferite rele. Binecuvântează cinci pâini şi doi pești, le frânge, discipolii le distribuie, şi „toţi au mâncat pe săturate” (Lc 9,17), spune Evanghelia. În Euharistia fiecare poate trăi experienţa acestei atenții iubitoare şi concrete a Domnului. Cel care primeşte cu credinţă Trupul şi Sângele lui Cristos nu numai mănâncă, ci este săturat. A mânca şi a fi săturați: este vorba de două necesități fundamentale, care în Euharistie sunt satisfăcute.

A mânca. „Au mâncat toţi”, scrie sfântul Luca. La lăsatul serii discipolii îl sfătuiesc pe Isus să dea drumul mulțimii, pentru ca să poată merge să caute mâncare. Dar Învățătorul vrea să se îngrijească şi de asta: celui care l-a ascultat vrea să-i dea şi de mâncare. Însă miracolul pâinilor şi peştilor nu are loc în manieră spectaculoasă, ci aproape în mod rezervat, ca la nunta din Cana: pâinea se înmulțește trecând din mână în mână. Şi în timp ce mănâncă, mulțimea îşi dă seama că Isus se îngrijește de toate. Acesta este Domnul prezent în Euharistie: ne cheamă să fim cetățeni ai cerului, dar între timp ține cont de drumul pe care trebuie să-l înfruntăm aici pe pământ. Dacă puțină pâine în geantă, El ştie asta şi se preocupă de asta.

Uneori există riscul de a izola Euharistia într-o dimensiune vagă, îndepărtată, eventual luminoasă şi parfumată de tămâie, dar departe de strâmtorile cotidianului. În realitate, Domnul se îngrijește de toate nevoile noastre, pornind de la cele mai elementare. Şi vrea să dea discipolilor exemplul, spunând: „Dați-le voi de mâncare” (v. 13), acelor oameni care l-au ascultat în timpul zilei. Adorația noastră euharistică îşi află verificarea sa atunci când ne îngrijim de aproapele, aşa cum face Isus: în jurul nostru există foame de mâncare, dar şi de companie, există foame de mângâiere, de prietenie, de bună dispoziție, există foame de atenţie, există foame de a fi evanghelizați. Asta găsim în Pâinea euharistică: atenţia lui Cristos faţă de necesităţile noastre şi invitaţia de a face la fel faţă de cel care este lângă noi. Trebuie să mâncăm şi să dăm de mâncare.

Însă în afară de a mânca nu trebuie să lipsească acel a fi săturați. Mulțimea s-a săturat datorită belșugului de mâncare precum şi datorită bucuriei şi uimirii de a o fi primit de la Isus! Desigur că avem nevoie să ne alimentăm, dar şi să fim săturați, adică să ştim că hrana ne este dată din iubire. În Trupul şi în Sângele lui Cristos găsim prezența sa, viaţa sa dăruită pentru fiecare dintre noi. Nu ne dă numai ajutorul pentru a merge înainte, ci ni se dă pe sine însuși: devine însoţitorul nostru de călătorie, intră în evenimentele noastre, vizitează singurătățile noastre, redând sens şi entuziasm. Asta ne satură, când Domnul dă sens vieţii noastre, întunecimilor noastre, îndoielilor noastre, dar El vede sensul şi acest sens pe care ni-l dă Domnul ne satură,m asta ne dă acel „mai mult” pe care toţi îl căutăm: adică prezența Domnului! Pentru că la căldura prezenței sale viaţa noastră se schimbă: fără El ar fi cu adevărat cenuşie. Adorând Trupul şi Sângele lui Cristos, să-i cerem cu inima: „Doamne, dă-mi pâinea zilnică pentru a merge înainte, Doamne satură-mă cu prezența ta!”.

Fecioara Maria să ne învețe să-l adorăm pe Isus viu în Euharistie şi să-l împărtășim cu fraţii noştri şi surorile noastre.

________________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori,

Ieri, la Sevilla, au fost beatificați câţiva călugări din familia dominicană: Angelo Marina Alvarez şi nouăsprezece însoțitori; Giovanni Aguilar Donis şi patru însoțitori, din Ordinul Fraților Predicatori; Isabella Sánchez Romero, călugăriță bătrână din Ordinul Sfântului Dominic, şi Fruttuoso Pérez Marquez, laic terţiar dominican. Toţi au fost uciși din ură faţă de credinţă în persecuția religioasă care a avut loc în Spania în contextul războiului civil din secolul trecut. Mărturia lor de adeziune la Cristos şi iertarea faţă de călăii lor ne arată calea sfințeniei şi ne încurajează să facem din viaţă o ofrandă de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi. Aplauze pentru noii fericiți!

Încă vine din Myanmar strigătul de durere al atâtor persoane cărora le lipsește asistența umanitară de bază şi care sunt constrânse să-şi lase casele pentru că sunt incendiate şi pentru a scăpa de violență. Mă unesc cu apelul episcopilor din acea ţară iubită, pentru ca toată comunitatea internațională să nu uite de populația birmană, pentru ca demnitatea umană şi dreptul la viaţă să fie respectate, precum şi locurile de cult, spitalele şi școlile. Şi binecuvântez comunitatea birmană din Italia, reprezentată aici astăzi.

Miercurea viitoare, 22 iunie, va începe A X-a Întâlnire Mondială a Familiilor, care va avea loc la Roma şi în acelaşi timp în manieră răspândită în toată lumea. Mulţumesc episcopilor, parohilor şi lucrătorilor din pastoraţia familială care au convocat familiile la momente de reflecţie, de celebrare şi de sărbătoare. Mulţumesc mai ales soților şi familiilor care vor da mărturie despre iubirea familială ca vocație şi cale de sfințenie. Întâlnire frumoasă!

Şi acum vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite țări, îndeosebi studenţii de la London Oratory School. Salut participanții la primul Curs de pastoraţie a primirii şi a îngrijirii „Vieţii care se naşte”; credincioşii din Gragnano şi Asociația ciclistă „Pedale Sestese” din Sesto San Giovanni. Şi să nu uităm de martirizatul popor ucrainean în acest moment, popor care suferă. Eu aş vrea ca să rămână în voi toţi o întrebare: ce fac eu astăzi pentru poporul ucrainean? Mă rog? Mă străduiesc? Încerc să înțeleg? Ce fac eu astăzi pentru poporul ucrainean? Fiecare să răspundă în inima sa.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu