Iubiți fraţi şi surori, bună ziua! Parabola pe care ne-o prezintă Evanghelia de la liturgia de astăzi (cf. Lc 16,1-13) ne apare un pic greu de înțeles. Isus relatează o istorie de corupţie: un administrator necinstit, care fură şi după aceea, descoperit de stăpânul său, acţionează cu viclenie pentru a ieşi din situația aceea. Ne […]

Iubiți fraţi şi surori, bună ziua!

Parabola pe care ne-o prezintă Evanghelia de la liturgia de astăzi (cf. Lc 16,1-13) ne apare un pic greu de înțeles. Isus relatează o istorie de corupţie: un administrator necinstit, care fură şi după aceea, descoperit de stăpânul său, acţionează cu viclenie pentru a ieşi din situația aceea. Ne întrebăm: în ce constă această viclenie – este un corupt care o foloseşte – şi ce vrea Isus să ne spună?

Din relatare vedem că acest administrator corupt ajunge în necazuri pentru că a profitat de bunurile stăpânului său; acum va trebui să dea cont şi îşi va pierde locul de muncă. Dar el nu se lasă învins, nu se resemnează cu destinul său şi nu devine victimă; dimpotrivă, acţionează imediat cu viclenie, caută o soluție, este întreprinzător. Isus se inspiră din această istorie pentru ne lansa o primă provocare: „Fiii veacului acestuia – spune El –, în generaţia din care fac parte, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii” (v. 8). Adică se întâmplă ca, acela care se mișcă în întuneric, conform anumitor criterii lumești, ştie să se descurce şi în mijlocul necazurilor, ştie să fie mai viclean decât alţii; în schimb, discipolii lui Isus, adică noi, uneori suntem adormiţi, sau suntem naivi, nu ştim să luăm inițiativa pentru a căuta căi de ieșire în dificultăți (cf. Evangelii gaudium, 24). De exemplu, mă gândesc la momentele de criză personală, socială, dar şi eclezială: uneori ne lăsăm învinşi de descurajare, sau cădem în plângere şi în victimism. În schimb – spune Isus – am putea să fim şi isteți conform Evangheliei, să fim treji şi atenți pentru a discerne realitatea, să fim creativi pentru a căuta soluții bune, pentru noi şi pentru ceilalți.

Dar există şi o altă învățătură pe care ne-o oferă Isus. De fapt, în ce constă viclenia administratorului? El decide să facă o reducere pentru cei care sunt datori, şi astfel şi-i face prieteni, sperând că îl pot ajuta atunci când stăpânul îl va alunga. Mai înainte acumula bogății pentru el însuși, acum le foloseşte pentru a-şi face prieteni care să-l poată ajuta în viitor. Pe aceeaşi cale, furând. Şi Isus, atunci, ne oferă o învățătură cu privire la folosirea bunurilor: „Faceţi-vă prieteni din mamona nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veşnice atunci când veţi duce lipsă” (v. 9). Adică, pentru a moșteni viaţa veșnică, nu este de folos a acumula bunurile din această lume, dar ceea ce contează este caritatea pe care am trăit-o în relațiile noastre fraterne. Iată așadar invitaţia lui Isus: nu folosiți bunurile din această lume numai pentru voi înșivă şi pentru egoismul vostru, ci folosiți-vă de ele pentru a genera prietenii, pentru a crea relaţii bune, pentru a acționa în caritate, pentru a promova fraternitatea şi a exercita grija faţă de cei mai slabi.

Fraților şi surorilor, şi în lumea de astăzi există istorii de corupţie ca aceea din Evanghelie; conduite necinstite, politici nedrepte, egoisme care domină alegerile fiecăruia şi ale instituțiilor, şi atâtea alte situaţii întunecate. Dar nouă creştinilor nu ne este permis să ne descurajăm sau, şi mai rău, să lăsăm să meargă aşa, să rămânem indiferenți. Dimpotrivă, suntem chemaţi să fim creativi în face binele, cu prudenţa şi isteţimea Evangheliei, folosind bunurile din această lume – nu numai cele materiale, ci toate darurile pe care le-am primit de la Domnul – nu pentru a ne îmbogăți pe noi înșine, ci pentru a genera iubire fraternă şi prietenie socială. Acest lucru este foarte important: cu atitudinea noastră să generăm prietenia socială.

S-o rugăm pe Maria Preasfântă, ca să ne ajute să fim ca şi ea săraci în duh şi bogaţi în caritate reciprocă.

________________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori!

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru călătoria pe care am putut s-o fac în zilele trecute în Kazahstan, cu ocazia celui de-al şaptelea Congres al liderilor religiilor mondiale şi tradiționale. Îmi propune să vorbesc despre asta la audiența generală de miercurea viitoare.

Sunt îndurerat pentru recentele lupte între Azerbaidjan şi Armenia. Exprim apropierea mea spirituală de familiile victimelor şi îndemn părțile să respecte încetarea focului în vederea unui acord de pace. Să nu uităm: pacea este posibilă atunci când tac armele şi începe dialogul! Şi să continuăm să ne rugăm pentru poporul ucrainean martirizat şi pentru pacea în fiecare ţară însângerată de război.

Doresc să asigur rugăciunea mea pentru populațiile din Marche lovite de o inundație violentă. Mă rog pentru răposați şi pentru cei din familiile lor, pentru răniți şi pentru cei care au suferit daune grave. Domnul să dea forță acelor comunităţi!

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite țări. Îndeosebi, salut Călugărițele Mariei Neprihănite din diferite comunităţi din Africa, America Latină, Asia şi Europa; precum şi credincioşii din Siviglia şi Grupul Secular Stăpâna noastră a Cenacolului.

Salut grupul din Caturano, dieceza de Capua; tinerii de la Mir din Gazzaniga (Bergamo) şi cei din Soliera (Modena); membrii comunităţii „Fii în cer”; Pro Loco din Lazio şi grupul de medici veterinari din provincia Verona, cu cei din familiile lor. Salut şi tinerii de la „Economy of Francesco”, care sunt astăzi în piață: mergeți mereu înainte! Ne vom vedea în curând la Assisi.

Un gând special adresez săracilor şi voluntarilor de la „Casa lui Zaheu”, la Mesagne: Domnul să vă binecuvânteze şi Sfânta Fecioară Maria să vă păzească.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu