Iubiți fraţi şi surori, duminică frumoasă!

În Evanghelia de la liturgia de astăzi Isus descrie o mare tulburare: „soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da strălucirea ei” (Mc 13,24). În faţa acestei suferințe, mulţi ar putea să se gândească la sfârşitul lumii, însă Domnul profită de ocazie pentru a ne oferi o cheie diferită de lectură, spunând: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (Mc 13,31).

Putem să ne oprim asupra acestei expresii: ceea ce trece şi ceea ce rămâne.

Înainte de toate ceea ce trece. În unele circumstanțe ale vieţii noastre, când trecem printr-o criză sau experimentăm vreun eșec, precum şi atunci când vedem în jurul nostru durerea provocată de războaie, de violenţe, de calamităţile naturale, avem senzația că totul se îndreaptă spre sfârşit, şi observăm că şi lucrurile mai frumoase trec. Însă crizele şi eșecurile, chiar dacă sunt dureroase, sunt importante, pentru că ne învaţă să dăm fiecărui lucru importanţa corectă, să nu alipim inima de realitățile din această lume, pentru că el vor trece: sunt destinate să apună.

În acelaşi timp Isus vorbește despre ceea ce rămâne. Totul trece, dar cuvintele sale nu vor trece: cuvintele lui Isus rămân în veci. Astfel ne invită să ne încredem în Evanghelie, care conține o promisiune de mântuire şi de veșnicie, şi să nu mai trăim sub angoasa morții. De fapt, în timp ce totul trece, Cristos rămâne. În El, în Cristos, într-o zi vom regăsi lucrurile şi persoanele care au trecut şi care ne-au însoţit în existenţa pământească. În lumina acestei promisiuni de înviere, fiecare realitate dobândește o semnificație nouă: totul moare şi într-o zi vom muri şi noi, dar nu vom pierde nimic din ceea ce am construit şi am iubit, pentru că moartea va fi începutul unei vieți noi.

Fraților şi surorilor, chiar şi în suferințe, în crize, în eșecuri Evanghelia ne invită să privim la viaţă şi la istorie fără teama de a pierde ceea ce se termină, ci cu bucurie pentru ceea ce rămâne. Să nu uităm că Dumnezeu pregătește pentru noi un viitor de viaţă şi de bucurie.

Şi atunci să ne întrebăm: suntem alipiți de lucrurile de pe pământ, care trec, care trec în grabă, sau de cuvintele Domnului care rămân şi ne conduc spre veșnicie? Să ne punem această întrebare, vă rog. Ne va ajuta.

Şi s-o rugăm pe Sfânta Fecioară, care s-a încredințat total Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca ea să mijlocească pentru noi.

______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori!

Ieri la Scutari au fost beatificați doi martiri: Luigi Palić, preot din Ordinul Fraților Minori, şi Gjon Gazulli, preot diecezan, victime ale persecuției religioase din secolul al XX-lea. Şi astăzi la Freiburg im Breisgau a fost beatificat un alt martir, preotul Max Josef Metzger, fondator al Institutului secular „Cristos Rege”, combătut de nazism datorită angajării sale religioase în favoarea păcii. Exemplul acestor martiri să-i întărească pe atâția creştini care în timpul nostru sunt discriminați datorită credinţei. Aplauze pentru noii fericiți!

Astăzi celebrăm Ziua Mondială a Săracilor, care are ca temă „Rugăciunea celui sărac se înalță până la Dumnezeu” (Sir 21,5). Le mulţumesc celor care, în dieceze şi parohii, au promovat inițiative de solidaritate cu cei mai năpăstuiţi. Şi în această zi amintim şi toate victimele străzii: să ne rugăm pentru ei, pentru cei din familiile lor, şi să ne angajăm pentru a preveni accidentele.

Pun o întrebare, fiecare poate să-şi pună această întrebare sieși: eu mă privez de ceva pentru a da săracilor? Când dau de pomană, ating mâna săracului şi îl privesc în ochi? Fraților şi surorilor, să nu uităm că săracii nu pot să aștepte!

Mă unesc cu Biserica din Italia care mâine repropune Ziua de rugăciune pentru victimele şi supraviețuitorii abuzurilor. Fiecare abuz este o trădare a încrederii, este o trădare la adresa vieţii! Rugăciunea este indispensabilă pentru „a țese din nou încrederea”.

Doresc să-i amintesc şi pe toţi pescarii, cu ocazia Zilei Mondiale a Pescuitului, care va fi joia viitoare: Maria, Steaua mării, să-i ocrotească pe pescari şi familiile lor.

Şi vă salut cu afect pe voi toţi, romani şi pelerini. Îndeosebi, credincioşii care provin din Ponta Delgada şi din Zagreb; Escolanía de la Mănăstirea „Sfântul Laurenţiu” din El Escorial şi comunitatea ecuadoriană din Roma, care o celebrează pe Virgen del Quinche. Salut grupurile din Chioggia şi Caorle; pompierii din Romeno (Trento) şi corul parohial din Nesso (Como).

Fraților şi surorilor, să ne rugăm pentru pace: în martirizata Ucraina, în Palestina, Israel, Liban, în Myanmar, în Sudan. Războiul ne face inumani, induce la tolerarea delictelor inacceptabile. Guvernanţii să asculte strigătul popoarelor care cer pace.

Un salut către tinerii Neprihănitei. Urez tuturor duminică frumoasă. Şi vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu