Iubiți frați și surori, bună ziua!   Textul evanghelic din liturgia de astăzi se deschide cu o frază a lui Isus care ne lasă uluiți: „Soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da strălucirea ei; stelele vor cădea de pe cer” (Mc 13,24-25). Cum aşa, şi Domnul face catastrofism? Nu, desigur, nu aceasta […]

Iubiți frați și surori, bună ziua!

 

Textul evanghelic din liturgia de astăzi se deschide cu o frază a lui Isus care ne lasă uluiți: „Soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da strălucirea ei; stelele vor cădea de pe cer” (Mc 13,24-25). Cum aşa, şi Domnul face catastrofism? Nu, desigur, nu aceasta este intenția sa. El vrea să ne facă să înţelegem că în această lume, mai devreme sau mai târziu, totul trece. Şi soarele, luna şi stelele care formează „firmamentul” – cuvânt care indică „fermitate”, „stabilitate” – sunt destinate să treacă.

Însă, la sfârşit, Isus spune ce anume nu se prăbușește: „Cerul şi pământul vor trece – spune el –, dar cuvintele mele nu vor trece” (v. 31). Cuvintele Domnului nu trec. El stabilește o distincție între lucrurile penultime, care trec, şi lucrurile ultime, care rămân. Este un mesaj pentru noi, pentru a ne orienta în alegerile noastre importante ale vieţii, pentru a ne orienta în ce anume se potrivește să investim viaţa. În ceea ce este tranzitoriu sau în cuvintele Domnului, care rămân pentru totdeauna? Desigur în acestea. Dar nu este ușor. De fapt, lucrurile care cad sub simţurile noastre şi ne dau imediat satisfacție ne atrag, în timp ce cuvintele Domnului, deşi frumoase, merg mai încolo de imediat şi cer răbdare. Suntem tentați să ne agăţăm de ceea ce vedem şi atingem şi ni se pare mai sigur. Este uman, ispita este aceea. Dar este o înșelătorie, pentru că „cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece”. Așadar, iată invitaţia: să nu construim viaţa pe nisip. Când se construiește o casă, se sapă în adâncime şi se pun temelii solide. Numai un nesăbuit ar spune că sunt bani aruncați pentru ceea ce nu se vede. Discipolul fidel, pentru Isus, este cel care îşi întemeiază viaţa pe stâncă, adică pe Cuvântul său care nu trece (cf. Mt 7,24-27), pe fermitatea cuvântului lui Isus: acesta este fundamentul vieţii pe care Isus îl vrea de la noi şi care nu va trece.

Şi acum întrebarea – mereu, când se citește Cuvântul lui Dumnezeu, se pun întrebări –, să ne întrebăm: care este centrul, care este inima pulsantă a Cuvântului lui Dumnezeu? Așadar, ce anume dă soliditate vieţii şi nu va avea sfârşit niciodată? Ne spune sfântul Paul. Centrul, întocmai, inima pulsantă, ceea ce dă soliditate, este iubirea: „Iubirea nu încetează niciodată” (1Cor 13,8), spune sfântul Paul, este iubirea. Cel care face binele investește pentru veșnicie. Când vedem o persoană generoasă şi serviabilă, blândă, răbdătoare, care nu este invidioasă, care nu bârfeşte, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu jigneşte (cf. 1Cor 13,4-7), aceasta este o persoană care construiește cerul pe pământ. Eventual nu va avea vizibilitate, nu va face carieră, nu va deveni știre în ziare, şi totuşi ceea ce face nu se va pierde. Pentru că binele nu este pierdut niciodată, binele rămâne pentru totdeauna.

Şi noi, fraţi şi surori, să ne întrebăm: în ce anume investim viaţa? În lucruri care trec, ca banii, succesul, aparența, bunăstarea fizică? Din aceste lucruri noi nu vom duce nimic cu noi. Suntem alipiți de lucrurile pământești, ca şi cum ar trebui să trăim aici pentru totdeauna? În timp ce suntem tineri, sănătoși, totul merge bine, însă când vine ora plecării trebuie să lăsăm toate. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează astăzi: trece scena din această lume. Şi va rămâne numai iubirea. Așadar, a întemeia viaţa pe Cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă a evada din istorie, înseamnă a ne cufunda în realitățile pământești pentru a le face trainice, pentru a le transforma cu iubirea, imprimând în ele semnul veșniciei, semnul lui Dumnezeu. Iată așadar un sfat pentru a lua alegerile importante. Când eu nu știu ce să fac, cum să iau o alegere definitivă, o alegere importantă, o alegere care comportă iubirea lui Isus, ce trebuie să fac? Înainte de a decide, să ne imaginăm că suntem în faţa lui Isus, ca la sfârşitul vieţii, în faţa Lui care este iubire. Şi imaginându-ne acolo, în faţa sa, în pragul veșniciei, să luăm decizia pentru astăzi. Aşa trebuie să decidem: privind mereu veșnicia, privindu-l pe Isus. Poate că nu va fi cea mai ușoară, poate că nu va fi cea mai imediată, dar va fi cea bună, acest lucru este sigur (cf. Sfântul Ignațiu de Loyola, Exerciții spirituale, 187).

Sfânta Fecioară Maria să ne ajute să facem alegerile importante ale vieţii aşa cum a făcut ea: după iubire, după Dumnezeu.

________________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori,

Astăzi celebrăm a V-a Zi Mondială a Săracilor, născută ca rod al Jubileului Milostivirii. Tema din acest an sunt cuvintele lui Isus „Pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi” (Mc 14,7). Şi este adevărat: omenirea progresează, se dezvoltă, dar săracii sunt întotdeauna cu noi, întotdeauna există, şi în ei este prezent Cristos, în cel sărac este prezent Cristos. Alaltăieri, la Assisi, am trăit un moment forte de mărturie şi de rugăciune, pe care vă invit să-l reluaţi, vă va face bine. Şi sunt recunoscător pentru multele inițiative de solidaritate care au fost organizate în diecezele şi în parohiile din toată lumea.

Strigătul săracilor, unit cu strigătul Pământului, a răsunat în zilele trecute la Întâlnirea Națiunilor Unite despre schimbarea climatică COP26, la Glasgow. Îi încurajez pe cei care au responsabilități politice şi economice să acționeze imediat cu curaj şi clarviziune; în acelaşi timp invit toate persoanele de bunăvoință să exercite cetățenia activă pentru îngrijirea casei comune. În acest scop, chiar astăzi, Ziua Mondială a Săracilor, se deschid înscrierile la platforma Laudato si’, care promovează ecologia integrală.

Astăzi este şi Ziua Mondială a Diabetului, boală cronică de care suferă multe persoane, chiar tineri şi copii. Mă rog pentru toţi şi pentru cei care împărtășesc în fiecare zi truda lor, precum şi pentru lucrătorii sanitari şi voluntarii care îi asistă.

Şi acum să salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din diferite țări. Văd multe steaguri, acolo…Îndeosebi pe cei veniţi din Spania şi din Polonia. Salut grupul scout din Palestrina şi credincioşii din parohia „Sfântul Timotei” din Roma şi din parohia din Bozzolo.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu