Iubiți fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Evanghelia de astăzi ne oferă o istorie care se referă la sensul vieţii fiecăruia. Este parabola celor zece fecioare, chemate să iasă în întâmpinarea mirelui (cf. Mt 25,1-13).  A trăi înseamnă asta: o mare pregătire pentru ziua în care vom fi chemaţi să ieşim în întâmpinarea lui Isus! Însă în parabolă, dintre cele zece fecioare, cinci sunt înțelepte şi cinci sunt nesăbuite. Să vedem în ce constă înțelepciunea şi nesăbuinţa. Înțelepciunea vieţii şi nesăbuinţa vieţii.

Toate acele tinere sunt prezente pentru a-l primi pe mire, adică vor să-l întâlnească, aşa cum şi noi dorim o realizare fericită a vieţii: diferența între înţelepciune şi nesăbuinţă nu se află așadar în buna voinţă. Nici nu se află în punctualitatea cu care se ajunge la întâlnire: toate erau acolo. Diferența între cele înțelepte şi cele nesăbuite este alta: pregătirea. Spune textul: cele înțelepte: „împreună cu candelele, au luat untdelemn” (v. 4); în schimb, cele nesăbuite nu au luat. Iată diferența: untdelemnul. Şi care este una din caracteristicile untdelemnului? Că nu se vede: este în candele, nu este vizibil, dar fără el candelele nu dau lumină.

Privim la noi şi vedem că viaţa noastră este în acelaşi pericol: de atâtea ori suntem atenți la aparențe, important este a avea grijă bine de propria imagine, a face figură frumoasă în faţa celorlalți. Dar Isus spune că înțelepciunea vieţii se află în altă parte: în a avea grijă de ceea ce nu se vede, dar este mai important, a avea grijă de inimă. Păzirea vieţii interioare. Înseamnă a ști să ne oprim pentru a asculta propria inimă, pentru a veghea asupra propriilor gânduri şi sentimente. De câte ori noi nu ştim ce s-a întâmplat în inima noastră în ziua aceea. Ce se întâmplă în fiecare dintre noi? Înțelepciunea înseamnă a face spațiu tăcerii, pentru a fi capabili să ne ascultăm pe noi şi pe ceilalți. Înseamnă a ști să renunțăm la un pic de timp petrecut în faţa ecranului telefonului pentru a privi lumina din ochii celorlalți, din propria inimă, din privirea lui Dumnezeu asupra noastră. Înseamnă a nu ne lăsa prinși în activism, ci a dedica timp Domnului, ascultării Cuvântului său.

Şi Evanghelia ne dă sfatul corect pentru a nu neglija untdelemnul vieţii interioare, „untdelemnul sufletului”: ne spune că este important să-l pregătim. În relatare vedem, de fapt, că fecioarele au deja candelele, dar trebuie să pregătească untdelemnul: trebuie să meargă la cei care vând, să-l cumpere, să-l pună în candele… (cf. v. 7.9). Aşa este pentru noi: viaţa interioară nu se improvizează, nu este chestiune de o clipă, de când şi când, de o dată pentru totdeauna; trebuie pregătită dedicând un pic de timp în fiecare zi, cu statornicie, aşa cum se face pentru orice lucru important.

Așadar ne putem întreba: eu ce anume pregătesc în acest moment al vieţii? În mine, ce anume pregătesc? Probabil încerc să pun deoparte vreo economie, mă gândesc la o casă sau la o mașină nouă, la proiecte concrete… Sunt lucruri bune, nu sunt lucruri urâte. Dar mă gândesc să dedic timp şi îngrijirii inimii, rugăciunii, slujirii celorlalți, Domnului care este ținta vieţii? Așadar cum este untdelemnul sufletului meu? Fiecare dintre noi să se întrebe asta: cum este untdelemnul sufletului meu? Îl alimentez, îl păstrez bine?

Sfânta Fecioară Maria să ne ajute să păzim untdelemnul vieţii interioare.

________________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori!

De mai multe luni Sudanul este pradă a unui război civil care nu dă semne că se stinge şi care provoacă numeroase victime, milioane de evacuați interni şi refugiaţi în țările limitrofe şi o situaţie umanitară foarte gravă. Sunt aproape de suferinţele acelor populaţii îndrăgite din Sudan, şi adresez un apel insistent responsabililor locali, pentru ca să favorizeze accesul ajutoarelor umanitare şi, cu contribuția comunităţii internaționale, să lucreze pentru căutarea de soluții paşnice. Să nu uităm de aceşti fraţi ai noştri care sunt în încercare!

Şi gândul se îndreaptă în fiecare zi spre situația foarte gravă din Israel şi din Palestina. Sunt aproape de toţi cei care suferă, palestinieni şi israelieni. Îi îmbrățișez în acest moment întunecat. Şi mă rog mult pentru ei. Armele să se oprească, nu vor aduce niciodată pacea, iar conflictul să nu se lărgească! Ajunge! Ajunge, fraților, ajunge! La Gaza, să se ajute imediat râniții, să se protejeze civilii, să se lase să ajungă mult mai multe ajutoare umanitare acelei populaţii epuizate. Să se elibereze ostaticii, între care sunt atâția bătrâni şi copii. Fiecare ființă umană, fie că este creştin, evreu, musulman, din orice popor şi religie, fiecare ființă umană este sacră, este prețioasă în ochii lui Dumnezeu şi are dreptul de a trăi în pace. Să nu pierdem speranţa: să ne rugăm şi să lucrăm fără încetare pentru ca simțul de umanitate să prevaleze asupra împietririi inimilor.

În urmă cu doi ani era demarată Platforma de Acțiune Laudato Si’. Mulţumesc celor care au aderat la această iniţiativă şi încurajez să continue drumul de convertire ecologică. În această privință, să ne rugăm pentru Conferința de la Dubai despre schimbările climatice, COP28, de acum apropiată.

Astăzi Biserica italiană celebrează Ziua Mulțumirii, despre tema „Stilul cooperativ pentru dezvoltarea agriculturii”.

Vă salut cu afect pe voi toţi, pelerini din Italia şi din alte părţi ale lumii, îndeosebi preoţii din arhidieceza de Szczecin-Kamień (Polonia) şi grupurile parohiale din Augsburg, Zara, Poreč, Pola, Porto şi Paris. Salut membrii din Comunitatea „Sfântul Egidiu” care provin din unele țări din Asia şi îi încurajez în angajarea lor de evanghelizare şi promovare. Înainte, curaj! Şi voi ajutați şi pentru a face pacea.

Salut credincioşii din Volargne, Ozieri şi Cremona. Primesc cu afect pelerinajul credincioșilor ucraineni şi al călugărilor bazilitani – văd steagurile ucrainene acolo –, veniţi din diferite țări pentru a celebra al patrulea centenar al martiriului sfântului Iosafat. Mă rog cu voi pentru pacea în ţara voastră martirizată. Fraților şi surorilor, să nu uităm martirizata Ucraina, să n-o uităm!

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu