Iubiți fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Astăzi Evanghelia de la liturgie (cf. Mc 12,38-44) ne vorbește despre Isus care, în templul din Ierusalim, denunţă în faţa poporului atitudinea ipocrită a unor cărturari (cf. v. 38-40).

Acestora din urmă le era încredințat un rol important în comunitatea din Israel: citeau, transcriau şi interpretau Scripturile. De aceea erau ținuți în mare consideraţie şi oamenii le acordau reverența lor.

Însă dincolo de aparențe, adesea comportamentul lor nu corespundea cu ceea ce învățau. Nu erau coerenți. De fapt, întăriți de prestigiul şi de puterea de care se bucurau, îi priveau pe ceilalți „de sus în jos” – este foarte urât acest lucru, a privi cealaltă persoană de sus în jos –, îşi dădeau aere şi, ascunzându-se în spatele unei faţade de respectabilitate prefăcută şi de legalism, îşi arogau privilegii şi ajungeau chiar să comită adevărate furturi în dauna celor mai slabi, precum văduvele (cf. v. 40). În loc de a folosi rolul cu care erau învestiţi pentru a-i sluji pe ceilalți, făceau din el un instrument de prepotență şi de manipulare. Şi se întâmpla că şi rugăciunea, pentru ei, risca să nu mai fie momentul întâlnirii cu Domnul, ci o ocazie pentru a expune cumsecădenie şi evlavie prefăcută, utilă pentru a atrage atenţia oamenilor şi a câștiga consensuri (cf. ivi). Amintim ceea ce Isus spune despre rugăciunea vameșului şi a fariseului (cf. Lc 18,9-14).

Ei – nu toţi – se comportau ca persoane corupte, alimentând un sistem social şi religios în care era normal să se avantajeze în spatele celorlalți, în special al celor mai lipsiți de apărare, comiţând nedreptăți şi garantându-şi nepedepsirea.

Isus recomandă să se stea departe de aceste persoane, să „se păzească” (cf. v. 38), să nu fie imitate. Dimpotrivă, cu cuvântul său şi exemplul său, aşa cum ştim, învaţă lucruri foarte diferite despre autoritate. Vorbește despre asta în termeni de jertfire de sine şi de slujire umilă (cf. Mc 10,42-45), de duioșie maternă şi paternă faţă de persoane (cf. Lc 11,11-13), în special faţă de cele mai nevoiașe (Lc 10,25-37). Invită pe cel care este investit cu autoritate să-i privească pe ceilalți, din propria poziție de putere, nu pentru a-i umili, ci pentru a-i ridica, dându-le speranţă şi ajutor.

Așadar, fraților şi surorilor, putem să ne întrebăm: eu cum mă comport în domeniile mele de responsabilitate? Acţionez cu umilinţă, sau mă laud cu poziția mea? Sunt generos şi respectuos faţă de persoane, sau le tratez în mod bădăran şi autoritar? Şi cu cei mai fragili, sunt aproape de ei, știu să mă aplec pentru a-i ajuta să se ridice?

Fecioara Maria să ne ajute să combatem în noi înșine ispita ipocriziei – Isus le spune lor „ipocriţi”, este o mare ispită ipocrizia –, şi să ne ajute să facem binele fără a apărea şi cu simplitate.

______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori!

Ieri la Sevilla a fost proclamat fericit părintele Giuseppe Torres Padilla, co-fondator al Congregației Surorilor Societății Crucii. A trăit în Spania din secolul al XIX-lea, s-a remarcat ca preot duhovnic şi călăuză spirituală, mărturisind mare caritate cu cei nevoiași. Exemplul său să-i susțină mai ales pe preoţi în slujirea lor. Aplauze pentru noul fericit!

În urmă cu trei ani era demarată Platforma de Acțiune Laudato Si’. Mulţumesc celor care lucrează în favoarea acestei inițiative. În această privință, doresc ca şi Conferința despre schimbările climatice COP 29, care va începe mâine la Baku, să dea o contribuție eficace pentru ocrotirea casei noastre comune.

Sunt aproape de populația din Insula Flores în Indonezia, lovită de erupţia unui vulcan; mă rog pentru victime, pentru cei din familiile lor şi pentru evacuați. Şi reînnoiesc amintirea mea pentru locuitorii din Valencia şi din alte părţi ale Spaniei care înfruntă consecințele inundaţiei. Vă pun o întrebare: v-aţi rugat pentru Valencia? V-aţi gândit să oferiți vreo contribuție pentru a-i ajuta pe oamenii aceia? Este numai o întrebare.

Sunt îngrijorătoare știrile care vin din Mozambic. Îi invit pe toţi la dialog, la toleranță şi la căutarea neobosită de soluții juste. Să ne rugăm pentru întreaga populaţie mozambicană, pentru ca situația prezentă să nu facă să se piardă încrederea în drumul democrației, al dreptății şi al păcii.

Şi să continuăm, vă rog, să ne rugăm pentru martirizata Ucraina, unde sunt lovite şi spitale şi alte edificii civile; şi să ne rugăm pentru Palestina, Israel, Liban, Myanmar, Sudan. Să ne rugăm pentru pacea în lumea întreagă.

Astăzi Biserica italiană celebrează Ziua Mulțumirii. Exprim recunoștință lumii agricole şi încurajez să se cultive pământul în aşa fel încât să i se păstreze fertilitatea şi pentru generațiile viitoare.

Vă salut cu afect pe voi toţi, romani şi pelerini, şi pe tinerii Neprihănitei. Îndeosebi, credincioşii care provin din Kazahstan, din Moscova, New York, Bastia (Corsica), din Beja şi din Algarve în Portugalia, din Varșovia, Lublin şi alte localități poloneze. Salut Comitetul promotor al Pactului Educativ Global cu reprezentanții din numeroase Universități Catolice; salut candidații la mir din Empoli; voluntarii de la Banca Alimentară şi Fanfara italiană a Armei Transporturi şi Materiale. Sperăm că după aceea fanfara ne va cânta un lucru frumos!

Şi tuturor, tuturor urez o duminică frumoasă. Vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu