Iubiți frați și surori, bună ziua!  Astăzi îi celebrăm pe Toţi Sfinții şi în liturgie răsună mesajul „programatic” al lui Isus adică Fericirile (cf. Mt 5,1-12a). Ele ne arată drumul care conduce la Împărăția lui Dumnezeu şi la fericire: drumul umilinței, al compasiunii, al blândeții, al dreptății şi al păcii. A fi sfinţi înseamnă a […]

Iubiți frați și surori, bună ziua! 

Astăzi îi celebrăm pe Toţi Sfinții şi în liturgie răsună mesajul „programatic” al lui Isus adică Fericirile (cf. Mt 5,1-12a). Ele ne arată drumul care conduce la Împărăția lui Dumnezeu şi la fericire: drumul umilinței, al compasiunii, al blândeții, al dreptății şi al păcii. A fi sfinţi înseamnă a merge pe acest drum. Să ne oprim acum asupra a două aspecte ale acestui stil de viaţă. Două aspecte care sunt tocmai ale acestui stil de viaţă de sfințenie: bucuria şi profeția.

Bucuria. Isus începe cu termenul „Fericiți” (Mt 5,3). Este vestea principală, cea a unei fericiri nemaiauzite. Fericirea, sfințenia nu este un program de viaţă făcut numai din eforturi şi renunţări, ci este înainte de toate descoperirea bucuroasă că suntem fii iubiți de Dumnezeu. Şi acest lucru te umple de bucurie. Nu este o cucerire umană, este un dar pe care-l primim: suntem sfinţi pentru că Dumnezeu, care este Sfântul, vine să locuiască în viaţa noastră. El este cel care ne dă nouă sfințenia. Pentru aceasta suntem fericiți! Așadar, bucuria creștinului nu este emoția unei clipe sau un simplu optimism uman, ci certitudinea de a putea înfrunta orice situaţie sub privirea iubitoare a lui Dumnezeu, cu curajul şi forţa care provin de la El. Sfinții, chiar şi în multe încercări, au trăit această bucurie şi au mărturisit-o. Fără bucurie, credinţa devine un exercițiu riguros şi oprimant şi riscă să se îmbolnăvească de tristețe. Să luăm acest cuvânt: îmbolnăvirea de tristețe. Un părinte al deșertului spunea că tristețea este „un vierme al inimii”, care corodează viaţa (cf. Evagrie Ponticul, Cele opt duhuri ale răutății, XI). Să ne întrebăm cu privire la asta: suntem creştini bucuroși? Eu, sunt un creştin bucuros sau nu sunt un creştin bucuros? Răspândim bucurie sau suntem persoane stinse, triste, cu faţă de înmormântare? Să ne amintim că nu există sfințenie fără bucurie!

Al doilea aspect: profeția. Fericirile sunt adresate săracilor, celor mâhniți, celor înfometați de dreptate. Este un mesaj împotriva curentului. De fapt, lumea spune că pentru a avea fericirea trebuie să fii bogat, puternic, mereu tânăr şi puternic, să te bucuri de faimă şi de succes. Isus răstoarnă aceste criterii şi dă o veste profetică – şi aceasta este dimensiunea profetică a sfințeniei –: adevărata plinătate de viaţă se obține urmându-l pe Isus, practicând Cuvântul său. Şi asta înseamnă o altă sărăcie, adică a fi săraci înăuntru, a ne goli de noi înșine pentru a face spațiu lui Dumnezeu. Cel care se crede bogat, învingător şi sigur, întemeiază totul pe sine însuși şi se închide faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi, în timp ce acela care ştie că este sărac şi că nu-şi este suficient sieși rămâne deschis faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Şi găsește bucuria. Așadar, Fericirile sunt profeția unei noi omeniri, a unui nou mod de a trăi: a deveni mici şi a ne încredinţa lui Dumnezeu, în loc de a ne evidenția asupra celorlalți; a fi blânzi, în loc de a încerca să ne impunem; a practica milostivirea, în loc de a ne gândi numai la noi înșine; a ne angaja pentru dreptate şi pace, în loc de a alimenta, şi prin complicitate, nedreptăți şi inegalități. Sfințenia înseamnă a primi şi a pune în practică această profeție care revoluționează lumea, cu ajutorul lui Dumnezeu. Așadar putem să ne întrebăm: eu mărturisesc profeția lui Isus? Exprim spiritul profetic pe care l-am primit la Botez? Sau mă adaptez la comodităţile vieţii şi la lenea mea, crezând că totul merge bine dacă îmi merge mie bine? Duc în lume noutatea bucuroasă a profeției lui Isus sau obișnuitele plângeri pentru ceea ce nu merge? Întrebări care ne vor face bine să ni le punem.

Sfânta Fecioară să ne dăruiască ceva din sufletul său, acel suflet fericit care l-a preamărit cu bucurie pe Domnul, care „dă jos de pe tron pe cei puternici şi îi înalță pe cei smeriți” (cf. Lc 1,52).

________________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori,

Vă salut din inimă pe voi toţi, romani şi pelerini. Un salut special adresez participanților la Crosul sfinților, organizat de Fundația „Don Bosco în lume”. Este important să se promoveze valoarea educativă a sportului. Mulţumesc şi pentru inițiativa voastră în favoarea copiilor din Columbia.

Mâine dimineață voi merge la Cimitirul Militar Francez din Roma: va fi ocazia de a mă ruga pentru toţi răposaţii, îndeosebi pentru victimele războiului şi violenței. Vizitând acest cimitir, mă unesc spiritual cu aceia care în aceste zile merg să se roage la mormintele celor dragi, în orice parte a lumii.

Urez tuturor o sărbătoare frumoasă a Sfinților, în compania spirituală a tuturor sfinților. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu