Rugăciunea Sfântului Părinte Francisc către Maria Neprihănită

Fecioară Neprihănită,

Mamă, Mamă Neprihănită,

astăzi este sărbătoarea ta şi noi ne adunăm în jurul tău.

Florile pe care ți le oferim vor să exprime

iubirea noastră şi recunoștința noastră;

dar tu vezi şi îți sunt plăcute mai ales acele flori ascunse

care sunt rugăciunile, suspinele, chiar şi lacrimile,

în special lacrimile celor mici şi ale celor săraci.

Priveşte-i, Mamă, priveşte-i.

 

Mama noastră, Roma se pregătește pentru un nou Jubileu,

care va fi un mesaj de speranţă pentru omenire

încercată de crize şi de războaie.

Pentru aceasta în oraș peste tot sunt şantiere:

asta – tu o știi – provoacă mult deranj,

şi totuşi este semn că Roma este vie,

că Roma se reînnoieşte, că Roma încearcă să se adapteze exigențelor,

pentru a fi mai primitoare şi mai funcțională.

 

Dar privirea ta de Mamă vede dincolo de asta.

Şi mi se pare că aud glasul tău

care cu înţelepciune ne spune: „Copiii mei,

sunt bune aceste lucrări, dar fiți atenți:

nu uitaţi şantierele sufletului!

Adevăratul Jubileu este înăuntru:

înăuntru, înăuntrul inimilor voastre – tu spui –,

înăuntrul relațiilor familiale şi sociale.

Înăuntru trebuie să lucrați pentru a pregăti calea

pentru Domnul care vine”.

Şi este o oportunitate bună

pentru a face o Spovadă bună

şi a cere iertarea tuturor păcatelor.

Dumnezeu iartă tot, Dumnezeu iartă mereu, mereu.

 

Mamă Neprihănită, îți mulțumim!

Această recomandare a ta ne face bine,

avem atâta nevoie de ea, pentru că, fără a vrea asta,

riscăm să fim cuprinși total

de organizare, de lucrurile de făcut,

şi atunci harul Anului Sfânt,

care este timp de renaștere spirituală,

care este timp de iertare şi de eliberare socială,

acest har jubiliar poate să nu vină bine,

să fie un pic sufocat.

Dar aici primarul pregătește toate lucrurile pentru ca în această comemorare, în acest An Sfânt, să fie bune. Ne rugăm pentru primar care are atâta muncă.

 

Cu siguranță, Marie, tu ai fost prezentă

în sinagoga din Nazaret,

în acea zi în care Isus pentru prima dată

a predicat oamenilor din satul său.

A citit din sulul profetului Isaia:

„Duhul Domnului este asupra mea:

pentru aceasta m-a uns,

să duc săracilor vestea cea bună;

m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea

şi celor orbi, recăpătarea vederii,

să redau libertatea celor asupriți;

să vestesc un an de bunăvoință al Domnului” (Lc 4,18-19).

Apoi s-a așezat şi a spus: „Astăzi s-a împlinit

Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o” (v. 21).

Şi tu, Mamă, tu erai acolo, în mijlocul acelor oameni uimiți.

Erai mândră de El, de Fiul tău,

şi în acelaşi timp pregustai drama

închiderii şi a invidiei, care generează violență.

Această dramă tu ai străbătut-o

şi mereu o străbaţi, cu inima ta neprihănită

plină de iubirea Inimii lui Isus.

Mamă, eliberează-ne de invidie:

să fim toţi fraţi, să ne iubim.

Fără invidie. Invidia, acel viciu galben,

urât, care ruinează dinăuntru.

 

Şi astăzi, Mamă, ne repeţi:

„Ascultați-l pe Isus, ascultați-l pe El!

Ascultați-l şi faceţi ceea ce vă spune” (cf. In 2,5).

Mulțumim, Mamă Sfântă! Mulțumim pentru că iarăși,

în acest timp sărac în speranţă,

ni-l dăruiești pe Isus, Speranţa noastră. Mulțumim, Mamă!

 

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu