Martiriul îndurat de cei şase fericiți de la Casamari este „departe în timp, dar acest lucru nu-l face mai puţin actual”. Erau oameni „fragili şi temători: vulnerabili, aşa cum suntem cam noi toţi şi cum ne arată mai ales această fază de pandemie” care încă „ne preocupă mult”. Asta a subliniat cardinalul Marcello Semeraro, care sâmbătă, 17 aprilie, în abaţia cisterciană din Casamari, a prezidat, reprezentându-l pe papa, ritul de beatificare a şase martiri din ordin: Simeone Maria Cardon, Albertino Maria Maisonade, Domenico Maria Zawrel, Modesto Maria Burgen, Maturino Maria Pitri, Zosimo Maria Brambat.

Referindu-se tocmai la pandemie, cardinalul a amintit cuvintele papei Francisc în Duminica Floriilor: „Anul trecut eram mai şocaţi”, în timp ce „anul acesta suntem mai încercați”. Şi fericiții martiri, a afirmat el, omenește nu erau niște „războinici” ci „persoane slabe şi fricoase”. Din istoria lor ştim că, „prevăzând ceea ce urma să se întâmple şi temându-se pentru propria viaţă”, abatele comunităţii „a fugit la Palermo la curtea Bourbonilor”. Şi atunci când, odată „primiți, militarii fugari din Napoli au început să fie tot mai violenți, şi alți călugări au fugit, sau s-au ascuns în grădini”. Însuși priorul, dom Simeone Cardon, a încercat într-un prim moment „să se ascundă în grădina abaţiei, însă după aceea, reflectând asupra a ceea ce îndurau confrații, a prins curaj şi a hotărât să se întoarcă în mănăstire”.

Omenește, a adăugat cardinalul, aceşti martiri, nu erau niște eroi „din reviste” ci „niște persoane normale”. Erau „oameni fricoși, aşa cum suntem noi toţi; suntem fricoși şi mai mult într-o societate care este aproape obsedată de căutarea siguranței”. Însă, în mod paradoxal, această căutare în loc să „elimine” frica, aproape că o „stimulează”. Prefectul a citat în această privință cuvintele lui Zygmunt Bauman: „suntem «obiectiv» persoanele cele mai siguranţă în istoria omenirii”. Şi totuşi „frica se măreşte”. Şi sub profilul creştin, „viaţa noastră de credincioşi nu este niciodată fără luptă”. De fapt, nu există „un creștinism ușor”.

Referindu-se la textul din Evanghelia zilei, proclamat în timpul ritului de beatificare, Semeraro a amintit că papa Francisc avertizează cu privire la o concepție „turistică” despre viaţa creştină şi aminteşte şi că „nu există misiunea creştină care caută liniştea”. De altfel, încurajarea pe care într-o zi Isus a adresat-o discipolilor săi „şi nouă, astăzi”, este să nu ne fie frică. În proclamarea Evangheliei, a afirmat cardinalul, a fost „auzită de două ori”. Este o încurajare, pe care Domnul „o dăruiește nu numai prin cuvinte, ci şi mai mult cu exemplul său”. În această privință, a adăugat prefectul, „niciunul dintre noi nu va putea persevera în urmarea lui Cristos fără suferinţă, fără conflictualitate, fără luptă spirituală”. În scrisorile sfântului Paul, a amintit cardinalul, „sunt nenumărate textele în care viaţa creştină este comparată cu o luptă”. Cu peste un secol înainte de evenimentul martiriului, un mare autor spiritual a scris că „viaţa spirituală adevărată şi perfectă” nu constă „în macerarea cărnii şi în multele pocăinţe şi nici în înmulțirea rugăciunilor vocale şi a practicilor exterioare”, cu atât mai puţin în „a sta în pacea unei mănăstiri, în tăcerea din cor, în singurătatea reglementată de o disciplină”. Fără îndoială, a spus cardinalul, aceste sunt „mijloace importante, însă viaţa spirituală perfectă constă în cunoașterea iubirii infinite a lui Dumnezeu precum şi propria slăbiciune”; şi „în a duce lupta spirituală pentru a omorî propriile dorințe şi afecte dezordonate, pentru a împlini mereu şi în toate voința lui Dumnezeu”.

Așadar, din această perspectivă astăzi „Cuvântul Domnului – a subliniat cardinalul – ne cere să privim la mărturia noilor fericiți: încrederea în grija sa paternă”. De fapt, El „se îngrijește de noi”. Aceasta este certitudinea mângâietoare care „trebuie să invadeze inima noastră în faţa acestei vești”. Amintind cuvintele lui Isus din Evanghelie: „Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii”, cardinalul a afirmat că două vrăbii valorează abia „un ban”, aşa cum explica Isus, însă Tatăl nostru nu este un negustor şi nu ne priveşte cu ochiul economiei, al calculului, al valorii comerciale”. În viaţa creştină, trebuie să ştim să veghem, aşa cum avertiza cu înţelepciune sfântul Ignațiu de Loyola în Exerciții spirituale: „Cu scopul de a paraliza libertatea noastră şi de a ne distrage de la Dumnezeu”, dușmanul naturii „măreşte mereu fricile noastre, aşa încât tocmai prezentând cu încredere lui Dumnezeu propria fragilitate, învățăm să nu ne lăsăm înfrânți de frică, ci să ne lăsăm iubiți de El”. De aici „începe credinţa”.

Cardinalul a concluzionat citându-l pe Benedict al XVI-lea, dintr-o cateheză a sa: „Aceasta este credinţa: a fi iubit de Dumnezeu şi a ne lăsa iubiți de Dumnezeu în Cristos Isus. Acest a ne lăsa iubiți este lumina care ne ajută să purtăm povara de fiecare zi”.

(După L’Osservatore Romano, 17 aprilie 2021)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu