„Mâini pentru rugăciune. Rugăciunea săracului se înalță până la Dumnezeu” este titlul celei de-a doua reflecții vincenţiene a părintelui Salvatore Farì, director al Oficiului comunicare al Congregației Misiunii, în iminența Zilei Mondiale a Săracilor (duminică, 17 noiembrie) şi a celui de-al patrulea centenar al întemeierii Congregației. O invitaţie la rugăciune de a avea mâini pentru rugăciune adresată nu numai misionarilor vincenţieni, ci întregii Biserici şi tuturor credincioșilor.

Părintele Farì însoţeşte această a doua reflecţie teologică a sa cu o icoană, pictura pe pânză Om în rugăciune a artistului bosniac, fugit din asedierea orașului Sarajevo, în timpul războiului din Balcani din anii ’90, Safet Zec. Artistul reprezintă un om care tocmai în rugăciune, găsește lumina şi speranţa în întuneric.

Papa Francisc, cu ocazia celei de-a opta ediții a Zilei Mondiale a Săracilor a scris mesajul cu titlul Rugăciunea săracului se înalță până la Dumnezeu; părintele Farì evidenţiază un pasaj: „Avem nevoie să ne însușim rugăciunea săracilor şi să ne rugăm împreună cu ei. Este o provocare pe care trebuie s-o primim şi o acțiune pastorală care are nevoie să fie alimentată. De fapt, discriminarea cea mai rea de care suferă săracii – se citește în nota trimisă la mass-media vaticane – este lipsa de atenţie spirituală. Imensa majoritate a săracilor are o specială deschidere la credinţă; au nevoie de Dumnezeu şi nu putem neglija să le oferim prietenia sa, binecuvântarea sa, Cuvântul său, celebrarea Sacramentelor şi propunerea unui drum de creştere şi de maturizare în credinţă. Opţiunea preferenţială faţă de cei săraci trebuie să se traducă îndeosebi într-o atenţie religioasă privilegiată şi prioritară”.

Părintele Farì scoate în evidență raportul profund care leagă Caritas Christi care ne împinge, atenţia faţă de necesităţile concrete ale aproapelui şi rugăciunea, situând-o într-un soi de „dus şi întors”: „Relația cu omul – adaugă el – ne conduce spre relația cu Dumnezeu, şi aceea cu Dumnezeu ne conduce din nou la aproapele”. Fondatorul Congregației Misiunii, sfântul Vincenţiu de’ Paoli, a înțeles bine asta: „Vincenţiu, atins de apropierea de cei săraci, a avut asupra lor o privire teologică, adică o privire pe care Dumnezeu, în istoria mântuirii, a arătat că o are faţă de poporul alianței, redus la condiții mizerabile”, subliniază părintele Farì care continuă: „privirea atotcuprinzătoare a iubirii de milostivire, care a fost făcută transparentă şi inconfundabilă de privirea cu care Isus îi mângâia pe păcătoşi, nefericiți şi slabi”.

Săracii erau pentru sfântul Vincenţiu de’ Paoli „stăpânii şi patronii săi” pentru a folosi expresia biografului Jean Calvet; însuși viitorul sfânt scria: „Priviți-i pe săraci, observați-i bine. Sunt respingători, urâțiţi de durere şi de foame. Murdari. Aproape că nu au aparență umană. Şi totuşi, întoarceți medalia şi veți vedea acolo imaginea Fiului lui Dumnezeu, care a asumat în pătimirea sa pe cruce acea faţă desfigurată şi umilită a lor!”.

În sfârşit, părintele Farì dorește ca darul unei rugăciuni mai intense, ca aceea a sfântului Vincenţiu care nu o neglija niciodată în pofida „multele lucruri de făcut”, să poată „întări raportul nostru personal cu Dumnezeu Tatăl, să poată lărgi inima noastră la necesităţile celor care sunt lângă noi şi să simţim frumusețea de a fi «fraţi în Fiul» pentru a construi fraternitate şi prietenie socială”.

(După L’Osservatore Romano, 15 noiembrie 2024)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu