„Dacă iubești adevărul, fii iubitor al tăcerii”: un vers din Isac Sirianul a condus, în această dimineață, 1 octombrie, meditația maicii Maria Ignazia Angelini, în a doua zi de reculegere spirituală pentru membrii, delegații fraterni şi invitații speciali la a doua sesiune a celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor.

Tăcerea lui Dumnezeu, dimensiune constitutivă a cuvântului uman

Celor prezenți în Aula nouă a Sinodului, călugărița benedictină din mănăstirea de la Viboldone, în Italia, a expus tema tăcerii lui Dumnezeu ca laudă adusă lui Dumnezeu. „La rădăcina fiecărei rugăciuni, a fiecărei «opere a lui Dumnezeu» – a spus ea – vibrează Suflul tăcut al lui Dumnezeu. Este vorba de a-l percepe”, pentru că, aşa cum afirma Ignațiu din Antiohia, „Domnul este cunoscut în tăcerea sa”, în acea „scobitură” care reprezintă „dimensiunea constitutivă a cuvântului uman”.

Valoarea pauzelor sinodale

Tăcerea ca „laudă preaînaltă, acolo unde nu se poate altceva decât să se admire opera lui Dumnezeu” – a continuat maica Angelini – este şi aceea care „ne poziţionează în celebrarea penitenţială şi ne determină să evaluăm şi toată importanţa pauzelor de tăcere introduse în dialogurile sinodale”. De fapt, aceste momente nu trebuie înțelese ca „o diversiune”, ci ca „o ascultare uimită a nemaiauzitului”, o tăcere care dăruiește valoare şi substanță schimbărilor între participanții la Adunare.

„Scleroza” inimii omului

În cotidianul cuvintelor noastre, a continuat călugărița benedictină, se cuibăresc de fapt „atâtea tăceri ipocrite” care nu permit inimii omului – „sclerozată de neliniști şi de frustrări”, dar doritoare de „plinătate de viaţă” – de a regăsi respirație şi sintonie cu tăcerea lui Dumnezeu.

A asculta strigătul săracilor şi al creaţiei

Dificultatea de a trăi tăcerea se întâlnește şi pe drumul sinodal, a mai evidențiat maica Angelini, pentru că atunci când suntem cufundați „în emfaza conceptelor noastre” nu avem timp sau voinţă de a ne dedica tăcerii. Ea „ne provoacă frică” pentru că ne lasă scufundați într-un „iureș de gânduri” în care se dezbat amintirile din trecut, plictiseala din prezent şi angoasa din viitor. Dimpotrivă, tăcerea care îl laudă pe Dumnezeu, „rădăcină a oricărui dialog constructiv, a oricărui drum sinodal”, este acel principiu prețios al celui care „ştie să iasă de pe scenă şi trăieşte un soi de singurătate rodnică şi deschisă spre alteritate, în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, a strigătului săracilor şi a gemetelor creației”. Adevărat şi autentic „ritm al dialogului sinodal”, a continuat maica Angelini, tăcerea este de fapt „luptă împotriva banalităţii, căutare a adevărului şi primire a misterului care se ascunde în fiecare persoană”.

Convertire şi drum al Bisericii

Așadar este necesar în această dimensiune, a reafirmat ea, ca să se insereze lucrările Adunării sinodale, „prinsă într-o cotitură epocală a istoriei şi a Bisericii”. Într-o „tăcere de convertire”, drumul Adunării va trebui să fie impregnat cu stilul Evangheliei care „mergând deschide drumul, prin obstacole”.

A elibera privirea de activism şi nerăbdare

Exact cum face Isus: în textul evanghelic proclamat în această dimineață, El este în drum spre Ierusalim, dar oprindu-se într-un sat de samariteni, este respins. În faţa reproşurilor discipolilor, îi ceartă şi apoi pornește spre un alt sat. Așadar, aceasta este „arta «sinodală» a Domnului oferită adunării” – a concluzionat maica Angelini – adică „a elibera privirea de orice nerăbdare şi activism antreprenorial, de pretenţii, de resentiment şi plângere. De cuvinte «multe». Pentru a găzdui pasiunea de dorință care în tăcere atrage spre împlinirea voinţei Tatălui”.

Programul reculegerii spirituale

După reflecția călugăriței benedictine, reculegerea spirituală a continuat cu meditațiile încredințate părintelui dominican Timothy Radcliffe. După-amiază, la ora 16.00, în Aula „Paul al VI-lea”, se vor ține grupurile de împărtășire după metoda „conversaţiei în Duh”, în timp ce la 18.00, în bazilica vaticană, este programată o veghe penitenţială în prezența Papei Francisc.

De Isabella Piro

(După Vatican News, 1 octombrie 2024)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu