„Jubileul este un moment de reînnoire spirituală, de convertire şi de reconciliere”: a remarcat asta într-un interviu la mass-media vaticane episcopul Krzysztof Józef Nykiel, regent al Penitenţiariei Apostolice, subliniind că Porțile Sfinte deschise consecutiv în timpul acestor zile sunt un semn al porții mântuirii deschisă de Cristos; dar şi că spovada sacramentală este o condiție […]

„Jubileul este un moment de reînnoire spirituală, de convertire şi de reconciliere”: a remarcat asta într-un interviu la mass-media vaticane episcopul Krzysztof Józef Nykiel, regent al Penitenţiariei Apostolice, subliniind că Porțile Sfinte deschise consecutiv în timpul acestor zile sunt un semn al porții mântuirii deschisă de Cristos; dar şi că spovada sacramentală este o condiție esențială pentru a primi indulgența.

Prelatul a explicat cum aceasta din urmă este „manifestarea concretă a milostivirii lui Dumnezeu, care depășește granițele dreptății umane şi le transformă”.

Se înţelege bine semnificaţia sa observând viaţa sfinților. „Privind la aceste exemple, şi trăind în comuniune cu ei, se întărește şi devine certitudine speranţa iertării pentru propriul drum de sfințenie – a spus monseniorul Nykiel –. Indulgența permite să se elibereze propria inimă de povara păcatului, pentru că repararea datorată să fie dată în libertate deplină”.

Condiții pentru indulgenţă

Regentul Penitenţiariei Apostolice a amintit apoi că „pentru a obține indulgența plenară în timpul Jubileului 2025, credincioşii trebuie să îndeplinească unele condiții specifice, stabilite de Biserică: spovada sacramentală, împărtășania euharistică, mărturisirea de credinţă, rugăciunea după intențiile Papei, una sau mai multe fapte de caritate, pelerinajul la locurile sfinte, dezlipirea interioară de păcat, chiar venial”.

Referindu-se la bula de convocare a Jubileului ordinar al Anului Sfânt 2025 Spes non confundit, episcopul a afirmat că un element fundamental al fiecărui eveniment jubiliar este pelerinajul. De fapt, el „cheamă la drumul personal al credinciosului pe urmele Răscumpărătorului şi exprimă sensul existenței noastre umane”. Aceasta din urmă, cum afirma sfântul Ioan Paul al II-lea în Tertio millennio adveniente, „este ca un mare pelerinaj spre casa Tatălui”. Şi această „pornire la drum nu înseamnă pur şi simplu a schimba locul fizic, ci a ne transforma pe noi înșine”, a comentat regentul „Tribunalului Milostivirii”, cum este numită Penitenţiaria.

Un punct ferm al pelerinajului

Prelatul polonez a scos în evidență şi că un punct ferm al pelerinajului, înțeles ca experienţă de convertire, este spovada. În ea „recunoaștem păcatele noastre şi le prezentăm Domnului cerând iertare”. Şi în această privință a clarificat că „preotul este ministru, adică, slujitor şi în acelaşi timp administrator prudent al milostivirii divine. Lui îi este încredinţată responsabilitatea foarte gravă de «a ierta sau a reține păcatele» (cf. In 20,23).

În sfârşit, relansând importanţa de a trece prin Poarta Sfântă în bazilicile papale din Roma, regentul Penitenţiariei Apostolice a explicat că ele sunt „semnul trecerii care conduce la mântuirea sufletului, deschisă de Cristos cu întruparea, moartea şi învierea sa, îi cheamă pe toţi să trăiască aşa ca reconciliaţi cu Dumnezeu şi cu aproapele. Pentru aceasta, trecerea prin ea evocă trecerea de la păcat la har, pe care fiecare creştin este chemat s-o facă. Există un singur acces care deschide larg intrarea în viaţa de comuniune cu Dumnezeu: acest acces este Isus, unică şi absolută cale de mântuire”, a concluzionat el.

De Dorota Abdelmouta-Viel şi Krzysztof Bronk

(După L’Osservatore Romano, 30 decembrie 2024)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu