Isus este un rege al cărui tron este crucea, a cărui coroană este făcută din spini. El nu exercită o putere despotică de dominare, nu stăpâneşte ci se înjoseşte ca să spele picioarele, se apropie de toţi cu forţa iubirii: puterea sa este aceea a celui care  iubește dându-şi viaţa. Este o „putere neputincioasă” pentru […]

Isus este un rege al cărui tron este crucea, a cărui coroană este făcută din spini. El nu exercită o putere despotică de dominare, nu stăpâneşte ci se înjoseşte ca să spele picioarele, se apropie de toţi cu forţa iubirii: puterea sa este aceea a celui care  iubește dându-şi viaţa. Este o „putere neputincioasă” pentru că se încrede în libertatea şi în iubirea celor care vor să-l primească. Aceasta este adevărata putere: cea a iubirii!

În timpul internetului ce ne poate spune sărbătoarea lui Cristos Rege? Tehnologia digitală creează atâtea sclavii care se adaugă la toate celelalte dependențe care ne tiranizează. Cine este cu adevărat „stăpânul” nostru? Cine comandă în viaţa noastră. Steagul nostru este libertatea. Dar, în realitate, trăim experienţa atâtor sclavii. Consecințele le experimentăm pe pielea noastră: neliniște, frici, angoase, creșterea consumului de medicamente psihice. Numai sociologia şi psihologia – deşi atât de necesare şi utile – nu ne vor salva.

Experimentăm acea luptă sfâșietoare despre care vorbește sfântul Paul: „Eu găsesc în mine această lege: când vreau să fac binele, mi se prezintă răul”. Şi, în strigătul care se ridică înăuntrul nostru, există speranţa unui răspuns puternic: „Om nefericit ce sunt! Cine mă va elibera de acest trup al morții? Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru!” (Rom 7,21.24-25). Numai Isus ne poate salva.

Fiecare discipol al lui Isus, la Botez, este făcut părtaș de regalitatea lui Isus: a sluji, dăruind propria viaţă, înseamnă a domni. Ne este dăruită puterea Duhului Sfânt care ne eliberează de orice aservire faţă de un alt om şi faţă de orice idol; mai ales ne eliberează de sclavia păcatului care este rădăcina nefericirii. Dacă Isus îi spune omului cum să fie om, atunci aceasta este calea fericirii. În acest mod omul poate să fie cu adevărat „stăpân” pe sine însuși, va putea să-şi realizeze vocația, planul de iubire al lui Dumnezeu cu privire la el.

Cristos trebuie să fie mereu măsura, inspirația şi verificarea gândirii şi acțiunii noastre. Mai este nevoie, şi în Biserica noastră, de purificare de un stil şi de o gândire lumești. Numai astfel Biserica, transparentă a lui Cristos, va fi mai credibilă şi atrăgătoare. Frumusețea, bunătatea şi adevărul lui Isus ar trebui să ne fascineze şi să ne cucerească mai mult decât orice altceva. Cel care caută adevărul cu inimă sinceră, cu umilinţă, mai devreme sau mai târziu îl găsește – sau mai bine zis este găsit el – şi sedus de acea Iubire răstignită care este sensul oricărei existențe în această lume şi al destinului său ultim.

De Loris Maria Tomassini

Abate de Frattocchie

(După agenția SIR, 20 noiembrie 2021)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu