Luni, 19 septembrie 2022, a avut loc – în transmisie directă streaming de la Sala de Presă a Sfântului Scaun – conferința de presă de prezentare a Întâlnirii de Studiu „Sfințenia astăzi” promovată de Dicasterul Cauzelor Sfinților, care se va desfășura la Roma, la Institutul Patristic Augustinianum, de la 3 la 6 octombrie 2022. Au […]

Luni, 19 septembrie 2022, a avut loc – în transmisie directă streaming de la Sala de Presă a Sfântului Scaun – conferința de presă de prezentare a Întâlnirii de Studiu „Sfințenia astăzi” promovată de Dicasterul Cauzelor Sfinților, care se va desfășura la Roma, la Institutul Patristic Augustinianum, de la 3 la 6 octombrie 2022. Au intervenit: cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului Cauzelor Sfinților; E.S. Mons. Fabio Fabene, arhiepiscop secretare al Dicasterului Cauzelor Sfinților; şi prof. Cecilia Costa, profesor de sociologia proceselor culturale şi sociologia educației, Universitatea de Studii Roma Tre.

Intervenția cardinalului Marcello Semeraro

Tema sfințeniei este o temă îndrăgită de papa Francisc. În pontificatul său crește tot mai mult numărul de sfinţi canonizaţi şi el însuși „cu privire la chemarea la sfințenie în lumea contemporană” a scris în 2018 exortaţia apostolică Gaudete et exsultate, propunându-şi „s-o întrupeze în contextul actual, cu riscurile sale, provocările sale şi oportunitățile sale” (nr. 2). Întâlnirea „Sfințenia astăzi” se naște din instanța de a pune în dialog cu lumea actuală temele despre care zilnic se duce înainte munca pentru cauzele de beatificare şi canonizare. Nu este vorba de un moment „alternativ”, nici la ceea ce Dicasterul face în fiecare zi, nici la momentele de schimb şi de formare care se organizează şi se țin în interior. A organiza o întâlnire înseamnă, pentru Dicaster, a îndeplini o misiune de investigare şi de aprofundare, capabilă să implice experți de teologie şi spiritualitate, de societate şi comunicare, pentru a desfășura în mod mai complet „slujirea” sa (cf. Praedicate Evangelium, I,8 şi II,1). Deja în trecut Congregația Cauzelor Sfinților a organizat momente de reflecţie deschise pentru toţi, colocvii şi simpozioane despre teme specifice ale sfințeniei canonizate, cum sunt probleme științifice – să ne gândim la Colloquium Medicorum din 1988 – sau aspecte mai spirituale – de exemplu, Euharistia, Sfințenia şi Sfințirea în anul 2000. Intenția este de a face acum aceste întâlniri mai obișnuite.

Misiunea Dicasterului nu este acela de „a gestiona” sfințenia, ci de a o recunoaște prin faze specifice şi coordonate de discernământ. Pentru aceasta s-a ales ca Întâlnirea din acest an să se focalizeze asupra a două aspecte esențiale ale cauzelor de beatificare şi canonizare. Primul aspect este cel al „faimei de sfințenie”, care trebuie să fie constatată în prealabil de instrumentarea oricărei investigații diecezane despre un slujitor al lui Dumnezeu. „Faima de sfințenie” combină împreună două nuanțe: pe de o parte, convingerea credincioşilor cu privire la sfințenia unei persoane, convingere care se naște din percepția unei excepţionalităţi şi are drept consecință cererea de mijlocire pentru necesităţile proprii şi ale altora; pe de altă parte, capacitatea ca această excepţionalitate să trezească în poporul lui Dumnezeu conştiinţa că toţi sunt chemaţi să fie sfinţi: ceea ce Conciliul al II-lea din Vatican a numit „chemarea universală la sfințenie” (LG, cap. V). Sfințenia canonizată, care propune Bisericii mijlocitori şi modele din care să se inspire, are în mod prevalent acest scop: prin găsirea de figuri exemplare, care depășesc trăirea obișnuită, să-i cheme pe cei botezați să trăiască în sfințenie viaţa lor de fiecare zi. Sfânt John Henry Newman, în Rugăciuni şi Meditații, propunea astfel Scurta cale de perfecțiune (27 septembrie 1856): „Perfect este cel care face în mod perfect acțiunile sale zilnice, şi pentru a găsi perfecțiunea noi nu am avem nevoie deloc de a trece de aceste limite”.

Se leagă de acest prim aspect a doua temă asuprea căreia Întâlnirea intenționează să se oprească. Este vorba de o reflecţie asupra sensului „eroismului” creştin. Biserica a păstrat încă din primele secole înainte de toate amintirea martirilor săi şi apoi şi a „mărturisitorilor” săi, ca adevăraţi „eroi” ai credinţei. Or, este vorba de a înţelege ce înseamnă astăzi eroism, în special în raport cu exercitarea virtuților, cu martiriul şi cu oferirea vieţii. Mai scrie Conciliul al II-lea din Vatican: „În viaţa celor care, deşi părtași de natura noastră umană, sunt totuşi în mod perfect transformați în imaginea lui Cristos, Dumnezeu manifestă oamenilor într-o lumină vie prezența sa şi faţa sa”. În Gaudete et exsultate papa Francisc afirmă că „în procesele de beatificare şi canonizare se iau în considerare semnele de eroism în exercitarea virtuţilor, jertfirea vieţii în martiriu precum şi în cazurile în care a avut loc o oferire a propriei vieţi pentru alţii, menţinută până la moarte. Această dăruire exprimă o imitare exemplară a lui Cristos şi este vrednică de admiraţia credincioşilor” (nr. 5). Este ușor de înțeles că o definiției a eroismului creştin are o rezonanță cu totul deosebită în actualul context cultural, unde atât de des relativul pare să prevaleze asupra adevăratului şi instabilitatea să se impună asupra oricărui proiect curajos de viaţă.

Așadar, doresc din inimă cu adevărat ca Întâlnirea noastră despre „Sfințenia astăzi” să însemne un moment de reflecţie importantă cu privire la cauzele de beatificare şi canonizare şi asta nu numai pentru munca pe care Dicasterul o desfășoară, dar şi pentru repercusiunile pe care ea le are în mod inevitabil pentru conştiinţa credincioasă a poporului lui Dumnezeu.

Intervenția E.S. Mons. Fabio Fabene

Programul Întâlnirii se împarte în patru zile, în timpul cărora sunt prevăzute 11 intervenții, 5 comunicări şi 2 mese rotunde. Vor lua cuvântul, în afară de cardinalul prefect şi de subsemnatul, monseniorii Bruno Forte şi Orazio Francesco Piazza. În afară de asta vor interveni călugări şi călugăriţe, dar şi profesori universitare şi personaje din comunicare. Încheierea Întâlnirii va fi audiența cu papa Francisc, joi 6 octombrie.

În după-amiaza zilei de 3 octombrie, după începerea lucrărilor din partea Eminenței Sale cardinalul Semeraro, lucrările se vor concentra asupra temei sfinţeniei şi a sfințeniei astăzi. Prelegerea a fost încredinţată arhiepiscopului de Chieti-Vasco. Apoi vor lua cuvântul, împreună cu episcopul de Sessa Aurunca, dr. Marco Tarquinio, director al Avvenire.

Zilele următoare se vor concentra asupra a două aspecte ale eroismului creştin (4 octombrie) şi al faimei de sfințenie (5 octombrie).

În dimineața primei zile au fost invitați să intervină 4 călugări, toţi profesori universitari. Vor vorbi despre modul în care sfinții nu se pot izola în trecut, ci sunt o prezență constantă în viaţa Bisericii; despre modul în care sfințenia este o chemare mereu urgentă şi o propunere decisivă pentru omul din orice epocă. În acelaşi timp, se va acorda atenţie asupra Fericirilor, aşa cum a făcut Sfântul Părinte dedicând o mare parte din Gaudete et exsultate unei recitiri a fericirilor după sfântul Matei. Scrie papa Francisc: „În niciun mod Fericirile nu sunt ceva uşor sau superficial; dimpotrivă, putem să le trăim numai dacă Duhul Sfânt ne impregnează cu toată puterea sa şi ne eliberează de slăbiciunea egoismului, a lenei, a orgoliului” (nr. 65).

Sesiunea de după-amiază va avea trei momente. În primul se va investiga raportul dintre chemarea universală la sfințenie şi sfințenia canonizabilă. În al doilea va fi o confruntare despre sfințenie şi două paradigme culturale, cultură vieţii şi cultura rebutului; despre această ultimă temă se va ocupa prof. Andrea Riccardi, fondator al Comunităţii „Sfântul Egidiu”. În sfârşit, prof. Francesco Giorgino, profesor de comunicare la LUISS Guido Carli din Roma, va modera masa rotundă cu unii dintre cei care au intervenit.

Miercuri, 5 octombrie, ziua va fi dedicată aprofundării temei despre faima de sfințenie, cu o privire deosebită la noile tehnologii şi la formele mai actuale ale comunicării sociale. Nu se poate vorbi astăzi despre „faimă de sfințenie” fără a ține cont de potențialul divulgativ al noilor instrumente, care au devenit nu numai disponibile ci şi tot mai populare. Dacă pe de o parte ele pot să creeze în mod artificial o „faimă”, motiv pentru care este necesar un discernământ atent, pe de altă parte cunoaștem contribuția pe care, de exemplu, social o au în a răspândi idei, în a propune modele şi în a sugera idealuri de viaţă. Știa asta un tânăr precum Carlo Acutis, devenit fericit în 2020, care a pus în slujba Evangheliei pasiunea sa pentru mijloacele moderne de comunicare; nu întâmplător, este vorba de unul dintre fericiții cei mai vestiți din toată lumea, cunoscut şi venerat pretutindeni.

Dimineață vom fi însoţiţi de reflecțiile profesoarei Cecilia Costa, a părintelui Federico Lombardi, S.J., fost director al Sălii de Presă a Sfântului Scaun, şi a prof. Mario Morcellini.

După-amiază, un teolog, un jurnalist şi directoarea Muzeelor Vaticane vor oferi, fiecare prin propriul specific, trei fețe diferite ale faimei de sfințenie astăzi. Va urma apoi masa rotundă, moderată de mons. Dario Viganò.

Este vorba de un program intens, pe care am vrea nu atât să epuizeze tema, ci să ofere idei pentru a duce înainte studiul şi reflecția despre aceste tematici, care călăuzesc Dicasterul Cauzelor Sfinților. Dacă ar trebui să se perceapă un element transversale al întregii Întâlniri, mi se pare că este decisivă tocmai tema culturii. Provocarea este aceea de a găsi căi prin care Biserica şi lumea să poată împărtăși un cod religios şi civil, de concepte şi de experiențe. Îmi vine în minte mereu o frază pe care sfântul Paul al VI-lea a scris-o în exortaţia apostolică Evangelii nuntiandi la nr. 20: „Ruptura dintre Evanghelie şi cultură este fără îndoiala drama epocii noastre”. Sfinții din timpul nostru, cu concretețea mărturiei lor, de fapt contribuie la depășirea tocmai a acestei prăpăstii dramatice. Dicasterul Cauzelor Sfinților, cu munca sa zilnică şi cu organizarea acestei Întâlniri, vrea să-şi însușească această certitudine.

Intervenția profesoarei Cecilia Costa

Fiecare epocă a propus propriile interpretări despre viaţă şi despre moarte, despre bine şi despre rău, despre veșnicie şi despre adevăr. Fiecare context a generat proprii sfinţi. Şi în modernitatea noastră avansată caracterizată de o continuă metamorfoză, de o anorexie de semnificații, de un excedent al tehnicii şi de o accelerare istorică, există spațiu pentru sfințenie. O epocă, a noastră, care, pe de o parte, produce disfuncţiuni socio-antropologice, simbolico-valoriale, aşa încât: fericirea s-a contractat în mitologie a consumului; credinţa a devenit preferință personală nu obligatoriei; timpul se rezumă într-o unică dimensiune a-crona, a lui aici şi acum; libertatea este înţeleasă diminuată ca „drept” de a depăși orice limită, obligație, regulă.

Însă, tocmai în actuala criză culturală, în care se asistă la descompunerea oricărui canon, afirmație şi adevăr, se face apel la drumul „drumului de infinit” (card. Bergoglio); sunt în căutarea unei speranțe dincolo de timp şi este nevoie de martori ai credinţei, care să manifeste această speranţă care merge „dincolo de” orizontul imanent (Spe salvi). Astăzi, mai mult ca oricând, există necesitatea de sfinţi – care au fost războinici, martiri, iniţiatori de ordine monastice, episcopi, papi şi, în post-modernitate, sunt persoane „de la ușa vecină” –, pentru că exemplul „plinătății lor de viaţă” poate ajuta umanitatea contemporană să reconcilieze secularitatea lumii cu radicalitatea Evangheliei (parafrazându-l pe sf. Toma). Chiar în complexitatea noastră istorică, capitulată în faţa unui umanism autosuficient, se percepe importanţa prezenței sfinților, pentru că ei sunt interpreții autentici ai iubirii care mântuiește.

Realitatea contemporană are necesitate de speranţă, de iubire, de energie şi de curajul sfințeniei pentru că, aşa cum scrie papa Francisc în Gaudete et exsultate, sfinții mărturisesc o trăire „împotriva curentului” faţă de logica momentului. Este suficient să ne gândim la Tereza de Avila care în textul său, Castelul interior, a fost capabilă să dea un răspuns fie la angoasa existențială a oamenilor din timpul său fie la ameţelile de sens ale umanității moderne. Sau, este suficient să-l amintim pe Pier Giorgio Frassati care, răspunzând cu convingere la con-vocarea de iubire a lui Dumnezeu, a reuşit în scurta sa existență să combine extraordinarul cu ordinarul. Sau, de asemenea, Carlo Acutis, care a explicat celor de vârsta sa, millennials, cum poate iubirea faţă de Isus să conviețuiască împreună cu pasiunea pentru internet.

Sfinții nu sunt o rămășiță din trecut, ci un proiect pentru viitor, pentru că ei sunt din totdeauna „eroii” iubirii altruiste şi creative care, aşa cum sublinia Sorokin, are ca „model sublimal său Predica de pe Munte”.

Sfinții sunt în istorie dar fac şi istorie şi „istoria sfântă” a lor poate face posibilă o „convertire” culturală, socială, individuală, de la egoism la altruism în măsură să readucă armonie, solidaritate, fraternitate şi bunătate în lume.

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu