Intrarea în vigoare a noilor Norme pentru a discerne presupusele fenomene supranaturale a permis o nouă „cale liberă” din partea Dicasterului pentru Doctrina Credinţei. De data aceasta referită la experienţa spirituală de la Sanctuarul de la Maccio a Villa Guardia, în Como: este locul unde Gioacchino Genovese, profesor de muzică şi dirijor al corului, căsătorit şi tată a două fiice, în 2000 a început să perceapă prin „viziuni intelectuale”, o „prezență vie a misterului Preasfintei Treimi”. Persoană serioasă, discretă, care n-a căutat niciodată vreo recompensă, după cinci ani cere ca alte persoane să fie implicate cu adorații, rugăciuni, novene. După o primă examinare a scrierilor profesorului Genovese şi mai în general despre fenomen, în 2010 fostul episcop de Como, Diego Coletti, a atribuit bisericii parohiale calificativul de sanctuar dându-i titlul „Preasfânta Treime Milostivire”.

Scrisoarea prefectului

A fost publicată astăzi, miercuri 24 iulie, scrisoarea pe care prefectul Dicasterului pentru Doctrina Credinţei, cardinalul Victor Manuel Fernández, a adresat-o, la 15 iulie, cardinalului Oscar Cantoni, episcop de Como, care îi ceruse posibilitatea de a declara „nihil obstat” pentru fenomenul de la Maccio după cum este prevăzut de noile Norme. În scrisoare, aprobată de Papa Francisc, Fernández oferă câteva clarificări despre scrierile lui Genovese.

Elementele pozitive

Înainte de toate, prefectul DDC prezintă aspectele pozitive prezente în mesaje: „Treimea este izvorul milostivirii şi realizarea sa perfectă. În lumina acestei convingeri, ceea ce este afirmat de mai multe ori despre milostivirea lui Dumnezeu sau a lui Cristos în scrierile de spiritualitate şi în Magisteriu, dobândește un puternic sens trinitar. Este cunoscută marginalizarea misterului trinitar în reflecția teologică şi în spiritualitatea din secolele trecute. În acest sens, experienţa spirituală a domnului Genovese este în linie cu redescoperirea Preasfintei Treimi pentru credinţa şi viaţa creştină petrecută în ultimul secol”. În scrierile profesorului Genovese „acest adevăr se exprimă în mod insistent şi este încărcat de frumusețe mesajul Milostivirii care izvorăște din acel Noi trinitar. În Fiul lui Dumnezeu făcut om, de la Întruparea sa până astăzi, se manifestă pentru noi iubirea infinită a Comuniunii trinitare: «În Mine, Cuvânt întrupat, o, Mireasa mea, vezi şi atingi Iubirea, Caritatea şi Milostivirea Mea, Dumnezeu unul, şi contempli, dar nu poți înţelege, decât în Mine Cuvânt, o, Mireasa mea, Darul Nostru TREIME (864)»”.

Sunt repropuse în scrisoare fragmente din mesaje, ca de exemplu acesta:

„Întruparea Mea este dar al MILOSTIVIRII TRINITARE!

Cuvântul Meu este dar al MILOSTIVIRII TRINITARE!

Pătimirea Mea este dar al MILOSTIVIRII TRINITARE!

Învierea Mea este dar al MILOSTIVIRII TRINITARE!

EU SUNT MILOSTIVIREA!” (49).

Rugăciune trinitară

Așadar, chiar dacă numai Fiul a asumat natura umană, precizează Fernández, „Biserica este chemată să redescopere tot mai mult în gesturile lui Cristos acea milostivire infinită a lui Dumnezeu unul şi întreit, care în scrierile domnului Genovese este numit cu numele de «Treime Milostivire». Acesta este centrul tuturor mesajelor pentru că, în definitiv, este centrul Revelației”. În scrisoare, cardinalul prefect reproduce şi această rugăciune, definită de el „foarte frumoasă”: „Dacă Tu eşti cel care priveşti la Mine, te apleci asupra Mea, Mă atragi la Tine şi, luând faţa Mea coborâtă, o ridici spre a Ta şi îmi spui să te fixez în Inimă, Inima Ta, unde pulsează Iubirea pe care Tu o ai faţă de Mine pentru ca eu să afund urechea în acea bătaie veșnică şi să pot așeza senin capul meu. De asemenea, ridici Faţa Mea pentru ca să fixezi Faţa Ta. În Tine, om Isus, care eşti Dumnezeu, însă Faţa Treimii Milostivire pentru ca, fixându-te eu în ochi, să pot cu adevărat să Mă Încred în Tine Domnul Meu şi Dumnezeul Meu. Atunci, iată că, deşi păcătos, eu pot, în Tine, să ridic şi să fixez Privirea fără frică. LA MILOSTIVIRE, LA IUBIREA INFINITĂ DE TINE, UNICUL MEU DUMNEZEU, TREIME DE NEPĂTRUNS A MISTERULUI INFINIT DE IUBIRE ÎN TINE ÎNSUȚI, CUM eşti! Eu Te iubesc şi în Tine mă simt făcut nou şi curățat de miile de zguri ale păcatului” (1331).

Aspecte de clarificat

În schimb cât priveşte aspectele de clarificat, scrisoarea lui Fernández către Cantoni, aminteşte că „desigur nu este niciodată ușor să ne exprimăm cu precizie despre misterul Preasfintei Treimi; şi dacă acest lucru este valabil pentru marii teologi şi pentru însuși Magisteriul Bisericii, devine şi mai complex atunci când încercăm să exprimăm în cuvinte umane ceea ce trăim într-o experienţă spirituală”. Însuși Genovese recunoaște asta în mod clar atunci când, făcând referință la cuvintele sale, spune că este „conștient de imprecizia lor, aşa cum a fost imprecis tot ceea ce am scris până acum”. Au fost semnalate expresii care folosesc pluralul trinitar „Noi” şi pentru a se referi la întrupare „Noi MILOSTIVIRE […] ne-am întrupat” (541). Expresii care „nu sunt acceptabile şi trebuie evitată răspândirea lor, deoarece pot fi interpretate cu ușurință în mod contrar credinţei catolice”, dat fiind faptul că numai Fiul s-a întrupat. Dar asta, continuă scrisoarea, „nu înseamnă a imputa erori ansamblului scrierilor domnului Genovese. De fapt, în multe din ele, mai ales în cele succesive, găsim clarificări care ne duc spre interpretarea corectă”. De fapt, în alte texte se poate citit că „în întrupare Treimea nu a asumat umanitatea, ci în umanitatea Cuvântului noi contemplăm şi atingem şi divinitatea sa” (1407). Așadar este clar că „pe de o parte, numai Cuvântul s-a întrupat şi că toate textele care includ un «Noi» trinitar fac referință la prezența comună şi constantă a celor trei Persoane, şi pe de altă parte că, deşi numai Cuvântul este cel care se întrupează, se manifestă toate cele trei Persoane ca Milostivire în Misterul lui Cristos”.

Interpretarea corectă

„Putem susține – afirmă prefectul Dicasterului pentru Doctrina Credinţei – că propunerea spirituală care provine din experiențele relatate de domnul Gioacchino Genovese în raport cu «Treimea Milostivire», dacă este interpretată în lumina celor spuse, aşa cum susțin diferiții experți consultați, nu conține elemente teologice sau morale contrare doctrinei Bisericii. În orice caz, trebuie să se procedeze în aşa fel încât, în publicarea unei antologii a scrierilor, să fie evitate textele care conțin exprimările confuze… şi ca această scrisoare să fie pusă ca introducere la culegere”. În sfârşit este specificat că unele texte referite la diavol „trebuie să fie interpretate ca exprimare a unui Dumnezeu care nu uită niciodată creatura sa iubită, chiar şi atunci când ea s-a îndepărtat liber şi definitiv  de El”. Şi se adaugă că alte texte, care conțin „indicații precise la episcop sau la alte persoane (detalii despre date, orare, locuri şi alte amănunte circumstanțiate sau minuțioase) nu sunt de utilitate pentru ceilalți credincioşi şi nici măcar nu pot să fie considerate ca indicații divine pentru unii, fără un discernământ atent al persoanelor implicate”. Eventuale viitoare mesaje vor trebui să fie evaluate de episcop „în dialog cu acest Dicaster”.

Decretul episcopului

Valoarea mesajelor primite de Genovese, cu limbajul lor simbolic, constă în a încerca să se depășească o separare excesivă între cristologie şi teologia trinitară, invitând să se descopere „Treimea Milostivire” care se reflectă în fiecare gest al lui Isus. Contextual cu publicarea scrisorii Dicasterului, episcopul de Como a publicat decretul care stabilește „nihil obstat” după cum este prevăzut de noile Norme.

(După Vatican News, 24 iulie 2024)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu