Pace, iertare, rolul femeilor şi metodologia Grupurilor de lucru: acestea sunt temele principale reieșite astăzi, joi 3 octombrie, din conferința de presă cu privire la deschiderea lucrărilor celei de-a doua sesiuni a celei de-a XVI-a Adunări Generale a Sinodului Episcopilor dedicată temei sinodalităţii. Întâlnirea s-a desfășurat în Sala de Presă a Sfântului Scaun – în localurile renovate din via della Conciliazione – în prezența secretarilor speciali ai adunării, iezuitul Giacomo Costa, şi monseniorul Riccardo Battocchio; președinții delegați ai Sinodului, sora Maria de los Dolores Palencia Gómez, călugăriță mexicană din Congregación de las Hermanas de San José, şi monseniorul Daniel Ernest Flores, episcop de Brownsville, în Texas; prefectul Dicasterului pentru Comunicare şi preşedinte al Comisiei pentru Informare a Adunării, Paolo Ruffini.
Ruffini: spiritualitate şi rugăciune
În această dimineață, s-a dat informația, în Aula „Paul al VI-lea” erau prezente 356 de persoane din 365, şi au fost aleşi raportorii din fiecare Grup. În afară de asta a început primul din cele cinci module de lucru, dedicat primului capitol din Instrumentum laboris (IL), cel despre „Fundamente”. Ruffini a amintit după aceea că „spiritualitatea şi rugăciunea” ocupă un spațiu foarte important în aulă şi că „situația mondială este foarte prezentă în mințile şi în inimile tuturor membrilor şi participanților la Sinod”, cu atât mai mult că printre ei sunt cei care provin din țări aflate în război sau în situaţie de suferinţă. În această dimineață, la deschiderea lucrărilor, s-au făcut rugăciuni pentru pace, a amintit prefectul, reluând cuvintele Papei la Angelus de duminica trecută: „Să se facă totul pentru a opri violenţa şi a deschide drumuri de pace”. Apoi, de la Ruffini o subliniere cu privire la cele zece Grupuri de lucru, instituite de Pontif: coordonate de Secretariatul General al Sinodului, lucrează „înăuntrul” procesului sinodal şi lucrarea lor „nu este străină de drumul sinodal”.
Părintele Costa: Grupurile de lucru, „laboratoare” de viaţă sinodală
La rândul său, părintele Costa a reluat ceea ce s-a spus de mai multe ori de către Papa, şi anume că „Sinodul nu este o adunare parlamentară, ci un loc de ascultare şi de comuniune”. Este vorba, a adăugat el, nu de „o indicație retorică, ci o experienţă trăită”. Nu întâmplător, climatul de la pornire care se respiră în aulă „este foarte bucuros, există plăcerea de a se reîntâlni, cu o mare capacitate de a merge în profunzime în dezbatere”. Apoi, oprindu-se asupra Grupurilor de lucru, secretarul special a îndemnat să se privească la ele ca la „laboratoare de viaţă sinodală” care prin urmare trebuie susținute de toţi credincioşii, prin contribuții care vor putea ajunge la ele până în iunie 2025. „Deci nu sunt comisii «închise» – a remarcat el – ci grupuri deschise, ocazii în care se învaţă să se lucreze împreună ca Biserică participată”, adevăraţi „«însoțitori de drum»” ai Sinodului, cu sarcina de „a face un «mini» proces sinodal despre unele teme legate dar nu coincidente, cu IL”.
Diferenţe de metodologie între 2023 şi 2024
Interpelat de presă, călugărul iezuit a explicat apoi diferența de metodă între prima şi a doua sesiune sinodală: în 2023, a spus el, obiectivul era ascultarea de perspective în diversitatea lor, „relatări de Biserică” ce trebuiau să reiasă. În 2024, Adunarea are o altă funcţie: să ofere, ca Biserică întreagă, Sfântului Părinte orientări ca rod al drumului parcurs între timp, aşa încât să creeze o armonie, nu pentru a face o omologare. Astăzi metoda, a adăugat părintele Costa, în loc de a deschide întrebări, ajută să se identifice unele puncte de analizat conform unei conversații spirituale aprofundate, lăsând oricum mereu spaţii deschise, pentru a evita să se ajungă „închiși în cuşcă”.
Monseniorul Battocchio: importanţa teologilor
Asupra importanţei iertării, reieşită mai ales în timpul Veghii penitenţiale prezidate de Papa în „Sfântul Petru” marți, 1 octombrie, s-a oprit monseniorul Battocchio: celebrarea aceea, a spus el, a indicat „un stil, o conștiință a ceea ce înseamnă a fi Biserică”, pentru că „fratele păcătos nu este un străin, ci unul a cărui povară trebuie purtată pentru a realiza drumul de convertire în care suntem implicați toţi”. „Suntem Biserică deoarece suntem atinși de milostivirea lui Dumnezeu”, a remarcat secretarul special, care după aceea a aprofundat rolul teologilor în cadrul adunării. Exprimând apreciere pentru contribuția lor „prețioasă”, monseniorul Battocchio a evidențiat misiunea lor într-o „ascultare atentă, de «inteligență teologică» a ceea ce va reieşi din dezbaterea în aulă. Importanţa lor este evidențiată şi de faptul că mesele lor de lucru, anul acesta, sunt poziţionate mai central faţă de anul 2023.
Sora Palencia Gómez: paşi înainte pentru femei
Despre „mare libertate şi mare entuziasm” a vorbit sora Palencia Gómez, explicând cum Adunarea permite participanților săi să meargă împreună „ţinând cont de realitatea din această lume, care este extremă, dar care trebuie observată cu privirea lui Dumnezeu, Tatăl nostru”. De fapt, numai aşa „se va putea creşe într-o experienţă concretă de sinodalitate şi misiune”. Apoi, interpelată de jurnaliști cu privire la rolul femeilor în Biserică, sora a evidențiat roadele deja prezente în diferitele contexte şi continente. Din experienţa sa în America Latină, îndeosebi, a putut evidenția că s-au făcut paşi înainte în acest sens, aşa încât „rolul femeilor, darurile lor, contribuțiile lor sunt recunoscute tot mai mult într-o Biserică sinodală”. De la sora Dolores şi sublinierea posibilității de „a se deschide la noi experiențe, la noi propuneri pentru a descoperi şi pentru a aprofunda şi mai mult rolul feminin”.
Despre diaconatul feminin
Se înaintează treptat, a reafirmat ea, dar este un drum demarat, atât pentru femeile laice cât şi pentru consacrate. „Ne revine şi nouă – a concluzionat ea – să ne eliberăm de un stil de «clericalism»”. Întrebările presei s-au referit şi la diaconatul feminin: în această privință, raportorii conferinței au amintit ceea ce s-a afirmat ieri în aulă de cardinalul Victor Manuel Fernández, prefect al Dicasterului pentru Doctrina Credinţei. Timpurile încă nu sunt mature, s-a spus, şi este bine ca tema să fie aprofundată, pe un drum eclezial trăit împreună.
Monseniorul Flores: tăcerea ca stil sinodal
Cuvântul a trecut după aceea la monseniorul Flores, care a afirmat că, de la prima sesiune sinodală din 2023, multe lucruri s-au maturat, pentru că „viaţa Bisericii a mers înainte, așadar nu suntem la acelaşi punct de anul trecut. Ca şi copacii «creștem noaptea», şi anume creșterea se vede numai după aceea”. În intervenția sa, prelatul s-a oprit şi asupra importanței tăcerii – o temă, aceasta, analizată în meditația ținută la 1 octombrie de maica Maria Ignazia Angelini – nu ca un lucru gol, ci un ceva plin din care reiese Cuvântul. „Este o parte fundamentală a stilului sinodal, pentru că ne permite înțelegerea spirituală a lumii care ni se manifestă”, a explicat monseniorul Flores.
Perspectivele locale permit să se vadă faţa lui Cristos în lume
În reflecția sa a fost centrală şi înțelegerea perspectivelor locale, care, a spus el, „nu sunt «duşmane ale adevărului», ci permit Bisericii acea ascultare disciplinată şi răbdătoare care permite să se aibă un tablou amplu al feței lui Cristos în lumea în care trăim”. Lucrarea Sinodului, a adăugat el, este aceea de „a încerca să găsească un glas coerent care să fie exprimare a glasului Bisericii, a vieţii sale de astăzi, a experienţei sale”. „Există un «noi» care este fundamental în munca sinodală şi care valorează mult mai mult decât fiecare «eu» – a concluzionat prelatul –. Sinodul caută acest «noi», la care aparținem toţi”.
Inițiativele pentru pace din 6 şi 7 octombrie
În sfârşit, privind la cele două inițiative pentru pace convocate de Papa pentru 6 şi 7 octombrie – recitarea sfântului Rozariu la „Santa Maria Maggiore” şi ziua de post şi rugăciune – raportorii conferinței de presă au amintit că toţi participanții la Sinod au fost invitați la evenimentul de duminică şi că luni continuarea normală a lucrărilor va fi trăită într-un context de rugăciune şi de sobrietate.
De Isabella Piro
(După Vatican News, 3 octombrie 2024)
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu