Markova este inundat de credincioşi şi de soare în această zi de septembrie unde fiecare lucru strălucește mai mult, chiar şi albastrul cerului. Au venii mii din toată Polonia pentru a celebra şi a se bucura de beatificarea lui Jozef, Wiktoria şi a celor şapte copii ai lor. Sunt familia Ulma, „Samaritenii din Markowa”, familia capabilă să transforme propria casă „în loc a ceea ce papa Francisc numește sfințenie de la ușa de alături”. Asta aminteşte în omilie prefectul Dicasterului Cauzelor Sfinților, cardinalul Marcello Semeraro: dând primire la opt evrei persecutați de regimul nazist, „casa familiei Ulma a devenit acel han în care omul disprețuit, respins şi lovit mortal a fost găzduit şi îngrijit”.

La școala Evangheliei

Jozef şi Wiktoria, diferiți în caracter dar cu un orizont comun, formează inimile lor şi pe cele ale copiilor lor meditând zilnic, rugându-se şi primind Cuvântul lui Dumnezeu. „Au trăit o sfințenie nu numai conjugală – continuă prefectul – ci pe deplin familială”, luminați şi susținuți de harul sfinţitor al Botezului, al Euharistiei şi al celorlalte sacramente. Numai aşa, a putut să se evidențieze „frumusețea şi măreția sacramentului Căsătoriei”.

Martorul fără nume

Totul este nemișcat pe esplanada din Markova atunci când episcopul Krystof Chuzia traduce în poloneză cuvintele lui Semeraro despre cel mai mic dintre noii fericiți, creatura pe care Wiktoria îl purta în sânul ei „şi care venea la lumină în travaliul măcelăririi mamei.

Fără să fi rostit vreodată un cuvânt, astăzi micul fericit strigă lumii moderne să primească, să iubească şi să protejeze viaţa, în special pe cea a celor lipsiți de apărare şi a celor marginalizați, din momentul zămislirii sale până la moartea naturală. Este glasul său care vrea să zdruncine conștiințele unei societăți în care se răspândește avortul, eutanasia şi disprețuirea vieţii ca o povară şi nu ca un dar. Familia Ulma ne încurajează să reacţionăm la acea cultură a rebutării, pe care o denunţă papa Francisc”.

Prietenia ebraică-creştină

Salutul cardinalului Semeraro adresat reprezentanților comunităţii ebraice prezenți la ritul de beatificare, urmează lista numelor componenţilor celor două familii găzduite de familia Ulma şi care şi-au pierdut viaţa împreună cu ei. „Această reuniune de familii ebraice şi o familie catolică în acelaşi martiriu are o semnificație foarte profundă” pentru că oferă „cea mai frumoasă lumină asupra prieteniei ebraico-creştine, la nivel fie uman, fie religios”.

Făcători de pace

Un alt element de lumină se naște din actualitatea mesajului familiei Ulma, care cu gestul lor faţă de cei nevoiași trimit la necesitatea urgentă a primirii. Contextul la care face referință cardinalul – fără a uita angajarea incredibilă a Poloniei pentru a-i ajuta pe civilii care fug de război – este invazia rusă în Ucraina: „Mijlocirea noilor fericiți şi mărturia lor de caritate evanghelică să încurajeze pe toţi oamenii de bunăvoință să devină făcători de pace”.

Curajul de a trăi credinţa

În cuvintele prefectului Dicasterului Cauzelor Sfinților este şi mulțumirea vie faţă de atâția alți polonezi care în timpul celui de-al doilea război mondial au adăpostit evrei, plătind pentru această alegere conștientă cu viaţa. Este puternică şi urarea ca „în noi toţi, mărturia martirică a familiei Ulma să trezească dorința sinceră de a mărturisi şi a trăi cu curaj credinţa”.

Periferia în inima Bisericii

Markowa astăzi, 10 septembrie 2023, pare să fie centru lumii la care Biserica universală priveşte aducând onoare celor nouă fii ai săi, Jozef şi Wiktoria, Stanisława, Barbara, Władysław, Franciszek, Antoni, Maria şi cel mai mic care venea la lumina lumii în momentul martiriului mamei sale.

De Emanuela Campanile

(După Vatican News, 10 septembrie 2023)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu