„Chiar şi după teribilele atentate din Paris, nu trebuie să ne lăsăm intimidaţi, pentru că ar însemna să cădem în capcana trupelor jihadiste. Călătoria lui Francisc în Africa este curajoasă…”. Părintele Giulio Albanese, misionar combonian, director al „Popoare şi Misiune” va călători cu Francisc în timpul vizitei în Kenya, Uganda şi Republica Centrafricană programată între 25 şi 30 noiembrie. Vatican Insider l-a intervievat.
După atentatele din Paris cum trebuie privit la apropiata călătorie a Papei în Africa?
„Nu trebuie să ne lăsăm intimidaţi, pentru că asta ar însemna să cădem în capcana trupelor jihadiste. Spus acest lucru este clar că această călătorie a lui Francisc, în special în Republica Centrafricană, este curajoasă, pentru că ştim că în capitala Bangui continuă împuşcăturile. Sperăm ca situaţia să se îmbunătăţească. Gestul pe care Papa a decis să-l facă acolo, deschiderea anticipată a Porţii Sfinte a Anului Milostivirii, are o mare semnificaţie: este cea mai bună sinteză a mesajului întregului său pontificat. Este vorba despre un precedent istoric, este prima dată când prima Poartă Sfântă a unui Jubileu este deschisă de un Papă în sudul lumii. Chiar dacă în capitala Centrafricii, ca să folosim un eufemism, situaţia nu este desigur roză”.
Există temeri şi pentru etapa din Kenya, prima etapă a călătoriei?
„Este o ţară în care este mai multă siguranţă, un stat de drept, şi mai ales nu este o ţară în război. Însă trebuie să amintim că la Nairobi există o prezenţă semnificativă de somalezi şi unii se tem că jihadiştii din Al-Shabaab, aripa radicală a fostelor Curţi islamice, poate să facă atacuri. Mai trebuie spus că în Kenya armata şi poliţia de mult timp se pregătesc pentru această vizită şi fiecare amănunt a fost luat în consideraţie. În timp ce este relativ liniştită situaţia la Kampala, în Uganda, a doua etapă a călătoriei africane a Papei Francisc”.
Care vor fi aspectele importante ale călătoriei? Ce vă aşteptaţi să poată spună Papa?
„Cred că în Republica Centrafricană tema cea mai importantă va fi cea a reconcilierii. Există diviziuni şi lupte care se prezintă ca religioase, între musulmani jihadişti şi creştini, dar adesea ciocnirile au valenţă etnică şi nu trebuie să uităm interesele economice din culise. Ţara aceea ar putea să fie un paradis pământesc. Are resurse foarte importante, zăcăminte de petrol şi uraniu. Şi totuşi este codaşa dezvoltării în acea zonă. Resursele sale sunt vândute sau revândute în străinătate. ONG britanică Global Witness, într-un raport intitulat «Cherestea însângerată», a documentat culisele neliniştitoare ale conflictului grav din Centrafrica izbucnit în 2012. A reieşit că unele firme, angajate în businessul lemnului, au finanţat diferite facţiuni de rebeli, grupuri armate acuzate de crime de război, pentru a putea obţine contracte avantajoase şi a obţine lemnul chiar de la miliţieni. Sunt societăţi care aparţin întreprinzătorilor belgieni, francezi, germani, chinezi şi libanezi. Raportul critică şi Uniunea Europeană, unde sunt importate două treimi din lemnul centrafrican, pentru că nu a vegheat suficient”.
Şi care este mesajul cel mai important pentru Kenya la care vă aşteptaţi?
„Şi ţara aceea pluteşte pe importante zăcăminte de resurse naturale. Cred că şi aici va fi central să se reafirme rolul religiilor pentru pacificarea şi refuzarea instrumentalizării numelui lui Dumnezeu pentru a justifica terorismul, violenţa, eversiunea. Trebuie să amintim masacrul din Joia Sfântă 2015 în campusul Garissa, care a costat viaţa pentru 148 de persoane, cei mai mulţi fiind studenţi creştini. Un măcel pe care jihadiştii din Al-Shabaab l-au făcut pentru că asociază creştinismul cu Occidentul şi ştiu că masacrele de creştini sunt mai răsunătoare faţă de cele de alţi musulmani”.
În sfârşit, Uganda, ţară mai liniştită dar unde există enorme disparităţi sociale…
„Da, este o foaie de turnesol a contradicţiilor din Africa, o ţară guvernată de aceeaşi persoană de aproape treizeci de ani. Există un mare business al petrolului în regiunea Lacului Albert, dar mari cantităţi de bani ajung mereu şi numai în mâinile unui mănunchi de nababi. În timp de jur împrejur creşte excluderea socială. Cred că aici tema va putea să fie sărăcia, excluderea socială, importanţa participării democratice”.
Ce vă aşteptaţi de la această vizită?
„Plinius cel Bătrân, în urmă cu două mii de ani, obişnuia să spună: «Ex Africa semper aliquid novi», adică, din Africa vine mereu ceva nou. Cred că este adevărat şi sper ca aceasta să fie ocazia pentru Africa de a restitui ceva în termeni de mărturie. Mă gândesc la iniţiative precum aceea inaugurată la Institutul Ministerullui Social în misiune, la Tangaza College din Nairobi, unde s-a început un curs de doctorat în administraţie, cu specializare în întreprindere şi gestiune socială. Scopul este acela de a forma întreprinzătorii la valorile unei noi culturi de întreprindere, aşa cum este sugerat de enciclica lui Benedict al XVI-lea Caritas in veritate”.
(După Vatican Insider, 16 noiembrie 2015)
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu