Biserica ori este sinodală ori nu este Biserică: papa reafirmă iarăși un concept îndrăgit de el în întâlnirea privată avută cu 15 din cei peste 200 de iezuiți din provincia canadiană, care s-a desfășurat la 29 iulie în arhiepiscopia din Québec cu puţin înainte de sfârşitul călătoriei apostolice. În Civiltà Cattolica textul întregii conversații într-un […]

Biserica ori este sinodală ori nu este Biserică: papa reafirmă iarăși un concept îndrăgit de el în întâlnirea privată avută cu 15 din cei peste 200 de iezuiți din provincia canadiană, care s-a desfășurat la 29 iulie în arhiepiscopia din Québec cu puţin înainte de sfârşitul călătoriei apostolice. În Civiltà Cattolica textul întregii conversații într-un articol semnat de director, părintele Antonio Spadaro.

Când se spune „Biserică sinodală”, expresia este redundantă pentru că „Biserica ori este sinodală ori nu este Biserică”. Un sinod despre sinodalitate foloseşte pentru a reafirma acest lucru, aminteşte papa într-o conversație lungă de o oră cu iezuiții din Canada, o ţară pe care anterior aminteşte că a vizitat-o de alte două ori: în anii ’70 în calitate de maestru de novici şi în 2008 cu ocazia Congresului Euharistic Internaţional.

Unitatea Bisericii canadiene

„Sinodul – aminteşte papa Francisc – nu este o întâlnire politică, nici un comitet pentru decizii parlamentare”. Este exprimarea Bisericii unde protagonistul este Duhul Sfânt, ca în faptele relatate în Faptele Apostolilor. Sinod înseamnă a merge împreună şi „A merge împreună” a fost motoul pelerinajului penitenţial abia încheiat: o ocazie în care s-a evidențiat unitatea Bisericii, afirmă episcopul de Roma, citând zicala „dacă vrei să mergi repede mergi singur, în schimb dacă vrei să mergi sigur mergi însoţit”.

Minunile unei Biserici unite

Procesul de reconciliere cu populațiile indigene nu s-a încheiat, dar „cel mai important lucru este că episcopatul a ajuns în acord, a acceptat provocarea, a mers înainte”: „acest exemplu al Canadei a fost un exemplu de episcopat unit”, „şi când un episcopat este unit, poate înfrunta bine provocările care se prezintă”. Dacă acest drum de reconciliere merge bine, constată papa Francisc, „nu este din cauza vizitei mele. Eu sunt numai cireaşa de pe tort. Episcopii sunt cei care au făcut tot cu unitatea lor”. Sfântul Părinte subliniază şi capacitatea din partea indigenă de a înfrunta bine problema şi de a se angaja şi vorbește despre familiaritatea constatată între episcopi şi indigeni: „Sunt minunile care se pot face atunci când Biserica este unită”.

Domnul dăruiește forţă celor fragili

Apoi avertizează cu privire la unul dintre cei mai răi dușmani ai unității Bisericii: ideologia. „Adevărata forță a unui iezuit – mai afirmă el – este conştiinţa propriei fragilități. Domnul este cel care ne dă forţa”. După aceea papa Francisc este interpelat despre unele comentarii apărute în presă în timpul călătoriei din Canada, ca de exemplu întrebarea despre motivul pentru care papa cere scuze în numele creştinilor, dar nu în numele Bisericii ca instituție. „Eu vorbesc în numele Bisericii şi atunci când nu explic asta”, specifică el. „Dimpotrivă, trebuie să explic că este vorba de o gândire personală a mea atunci când nu vorbesc în numele Bisericii”.

Dreptul, ca şi morala: pe cale

Celor care s-au întrebat cum de n-a fost o întâlnire cu victimele abuzurilor sexuale în timpul acestei călătorii el explică faptul că a răspuns la diferite scrisori în această privință înainte de călătorie şi că voința a fost aceea de „a face să iasă în evidență în această călătorie tematica legată de indigeni”. Vorbind tot despre abuzuri, unii dintre cei prezenți la întâlnire afirmă că mulţi vorbesc despre papa Francisc ca papa schimbărilor, şi la nivel penal. „Dreptul nu se poate ține în frigider, însoţeşte viaţa şi viaţa merge înainte: ca şi morala, dreptul se perfecționează”, răspunde episcopul de Roma. „Înțelegerea omului se schimbă cu timpul şi conştiinţa se aprofundează”. Este o greșeală a concepe viziunea despre doctrina Bisericii ca un monolit.

Tradiţionalism, păgânism al gândirii

Așadar este important a avea respect faţă de tradiția autentică, „amintire vie a credincioșilor”, opusă tradiţionalismului care în schimbă, remarcă pontiful, este „viaţa moartă a credincioșilor”. A justifica orice acțiune cu „mereu s-a făcut aşa”, adaugă el, „este păgânism al gândirii”.

Liturgia şi unitatea Bisericii

Răspunzând la o întrebare despre liturgie şi unitatea Bisericii, papa Francisc aminteşte pe de o parte deformările liturgice monstruoase în America Latină de acum treizeci de ani şi pe de altă parte succesiva „îmbătare înapoiată a vechiului”. „Acțiunea mea în acest domeniu”, explică el, a urmat „linia parcursă de Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea, care a permis ritul vechi şi a cerut să se verifice ulterior. Verificarea mai recentă a dat de înțeles că era nevoie să se disciplineze problema şi să se evite ca să fie un fapt la modă, ci să rămână o problemă pastorală”. Papa este sigur că „vor veni studii care vor perfecționa reflecția despre o temă atât de importantă”, pentru că „liturgia este lauda publică a poporului lui Dumnezeu”.

Calvarul din Haiti

Provincia canadiană a Societății lui Isus cuprinde şi teritoriul din Haiti şi nu putea lipsi o reflecţie despre procesul dificil de reconciliere naţională în desfăşurare în ţara caraibiană: „Haiti trăieşte un calvar”, comentează papa Francisc exprimând toată participarea sa şi destăinuind că se teme ca să se cadă „într-o fântână de disperare”. „Nu mi se pare că organizațiile internaționale au înțeles cum trebuie făcut”, adaugă el invitând să se găsească soluții concrete pentru a ieşi din criză şi sugerând Bisericii inițiative de rugăciune şi pocăință pentru a ajuta populația haitiană să crească în speranţă.

De Paolo Ondarza

(După Vatican News, 4 august 2022)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu